Hazbandu' a zis că el s-a prins și să mergem direct (deh, inginer), eu alergam deja în direcția opusă, "hai să vedem dacă ne găăăăăsiiiim, uite țopăi, să-mi vezi mâinile, mă vezi, mă aaauuuzi?"
El a ajuns primul, evident, și a început să mă ghideze, de la înălțime. Lumea râdea auzindu-mă behăind într-o limbă necunoscută "și-acum la dreapta sau la stânga? dreapta mea sau stânga ta?" (hazbandu le încurcă frecvent).
Până l-am zărit.
Și-am fugit și-am ajuns.
C-așa-mi place mie.Să ne jucăm de-a pierdutul și regăsitul,hai, să vedem, e semn că e de sus și-i scris să fie așa?
Mi-am amintit azi de labirintul ăla și m-am bucurat că avem amintiri din astea, cu noi jucându-ne. I just want us to be happiest people in the cemetery. Just that.
Dragutz si adevarat!
RăspundețiȘtergere