În zodia babei

Iacă veni ziua măreaţă şi mă mutai la casa mea, ca o mutter familias ce sunt eu, capul fameliei mele de o persoană, care este, adică sunt. De bine ce mă mutai joi seară, vineri îmi luai tălpăşiţa spre orizonturi cu aerosoli, că prea mă spetisem cărând nimic (au cărat alţii) şi aranjând prin casă iar fix nimic (în afară de lumânările parfumate, că-mi zise un coleg că cică dacă ţi-e silă de şmotru, dai foc la o ghiulea cu ylang ylang floarea primăverii şi acoperi toate putorile...dar divaghez).

Aşa. Şi deci revin eu acasă după un sfârşit de săptămână în care nici de băut n-am băut şi nici de îndopat maţul nu l-am îndopat (cum nici Usain Bolt nu şi-a rupt pingelele când a luat-o la sănătoasa- inside joke -) şi decid să mă relaxez aşa cum văzui eu în vremea în care aveam cablu teve. Deschid şliţul la pantaloni, dau drumul la menestreli să-mi cânte şi decid să încep despachetatul cu o binemeritată pauză de bere (cu suc, că suntem doamne).

(Duminică, 22.15pm )
Şi ţâr.
Hă? Ignorăm, nu ştiu nici creaturile văzduhului unde stau.

Iar ţâr.
Hm. Dar cine ştie unde stau fie n-ar veni, că dă ture de teren, ori mănâncă șuberec pe litoral, deci ignorăm.

Şi ignor. Şi ţâr.
Mă urnesc, fără să trag fermoarul la nădragi.
De dincolo de uşă o voce menopauzală ciripeşte languros :
" Eu sunt, vecina!"

Trag fermoarul şi deschid, având grijă să pun papucul roş-pufos în uşă, că aşa văzui eu în emisiunea aia cu " how to avoid getting killed if a psihopat cu cuţit îţi sună la uşă la ceas de seară şi tu eşti tâmpită şi mai şi deschizi".

- Da?
- Vecina de dedesubt sunt , grăi arătarea cu capot albastru de catifea şi un permanent ce i-ar face în ciudă saltelei mele cu memări fom rahat.
- Da?
- Am o picăturică pe tavan la baie şi siiiigur siiigur de la dumneavoastră e!
- Când a apărut?
- Mai demuuuuult.
- Păi doamnă, io dădui drumul la robineţi taman joi, nu cred că v-am inundat retroactiv.
- Nu , dar sigur de la dumneavoastră e, ştiu io.
- Păi bine, şi de ce n-aţi chemat instalatorul?
- E, am zis să aştept să văd dacă se face mai mare, şi desenează o gaură cu degetele, făcându-mă să mă minunez la reperele geometrice ale lui tanti, dar na, sunt tânără,ce ştiu io.  Dar v-aţi mutat aici recent?
- Joi. Chemaţi instalatorul şi rezolvăm problema, na.
- Nu ,nu, lăsaţi. Dar sunteţi singură?
- Da. Vreţi să sun eu instalatorul?
- A, deci nu sunteţi măritată.
- Nu, doamnă. Bun, deci când vă hotărâţi să-l chemaţi, lăsaţi-mi un bilet în uşă şi rezolvăm.

N-apuc să termin propoziţia că se lungeşte mai ceva ca hubba hubba şi-şi întinde gâtul de gazelă în direcţia sufrageriei. Io fixez uşa cu papucul, îmi strivesc degetul mic de la picior, a dracu pufoşenie. Baba deja jubilează:

- Mvaaai, dar ce mobilă frumoasă aveţi, e de sufragerie?
- ???? Ăăăă,păi e ÎN sufragerie, deci ...da?!
- Foarte frumoasă, e set cu aia din dormitor?

wtf, vrei să ştii dacă armonizai fengshuiu cu instalaţia de la budă?

- Da. Bun, deci rămâne să mă anunţaţi când vine instalatorul, da?

Şi dau să închid uşa.

Moment în care baba face inimaginabilul. Îşi desnoadă şnurul de la capot şi mă gratulează cu imaginea unor ţâţe care nu mai ştiu ce-i aia gravitaţie de când era bunica fată , ţopăind ghiduş de după un furou din ala ca-n cărţile lu tanti Sandra Brown. Da, episodul ăla în care îl găseşte pe ăla s-o pupe p-aia în grădină şi pornesc sprinklerele fix pe mătasea ăleia. Iar divaghez.

Eu leşin, ea dă să mă mai întrebe ceva, dă să-mi ceară numărul de telefon al proprietarei, îi spun că încă nu şi-a instalat fixul şi se vede forţată (de uşa mea care i se închidea în mecla-i madamtousseaudiana) să se retragă. Încheie capotul peste ţâţele moarte şi-mi urează o noapte bună şi se scuză pentru deranj, înainte să apuc să mă dezmeticesc sau să pricep ce taifun m-a lovit şi cum fac să scap.

Fii pe pace, mammare,nici că se mai repetă, te pupă Goe pe picătură!