Aurora borealis

Nimic nu este mai dificil, atunci când creezi (ceva,orice,o ciorbă,de par example), este să te detașezi de rezultat și să te bucuri de proces în sine. Odată rupte lanțurile așteptărilor, ești liber să te bucuri.
Șapte straturi de vopsea mai târziu, cu flori, case, ploi, nori și linii răzlețe, cred că am desenat o aurora boreală. Dupa câteva încercări de a-i găsi un titlu, cred că am reușit. Îi aparține lui, cel ce a împânzit Parisul și Bucureștiul de invitații la visare.
Culmea e că l-am descoperit ,acum o lună, într-o stație de autobuz, înainte de a ști că e deja un fenomen.

Să privim cerul, deci. Sigur e un soare dincolo de nori.

Activitati de vacanta - stampile din polistiren

Buna dimineata de dupa-amiaza, dragilor!
Bine v-am gasit, fac pariu ca sunteti la fel de copti ca si mine, dar nu-i nimic.
Sunt aici ca sa va salvez macar neuronii de la deshidratare, ca de restul , nu stiu, nu ma ocup.
Astazi suntem creativi. Ma gandesc ca multi/multe dintre voi au copii, si chiar si cei care nu-i au pot pune labutele la munca , sa-si infrumuseteze fata de masa, tricoul sau, mai stii, frun perete.

Astazi va prezentam : STAMPILA! Am zis sa arat ca-s culta, si am scris polistiren, dar stim , bineinteles, ca e vorba de scartaitoare.
Eu am gasit o bucata generoasa intr-o cutie de laptop, si m-am apucat de ciopartit si colorat.
Asadar, avem nevoie de:

- scartaitoare - bucati de orice marime doriti/gasiti
- un marker/creion/ceva de scris
- un cutter
- vopsea acrilica/tempera/acuarele/etc.

1. Incepeti prin a desena modelul dorit. Va puteti folosi si de un sablon sau de o imagine printata si decupata.
Eu am inceput cu ceva simplu, o inimioara :D

2. Odata transferat/desenat modelul, folositi-va de cutter pentru a inlatura bucatile din exteriorul conturului,avand grija sa nu taiati pana jos, pentru a pastra un "suport" pentru stampila (pasul acesta nu e obligatoriu).

 

   3. Daca doriti, va puteti opri aici si veti avea o inima "plina". Eu am vrut sa testez putin tehnica, asa ca am continuat prin a scobi interiorul inimii, pana am obtinut niste contururi clare. Nu trebuie sa fie perfect, ba dimpotriva, asta e farmecul.

4. Cu o pensula (sau cu degetele, in cazul meu), acoperiti suprafata stampilei cu vopsea si apucati-va de mazgalit:D

Cam asa:
Puteti desena o inima. Galbena, geloasa, imperfecta, dar dragalasa, nu-i asa?

Sau mai multe. Doua, romantic. Of , of.

Sau pe toate, innebunind colegii de birou cu mirosul de vopsea si abundenta de inimioare.

Indiferent de modelul ales, eu zic ca e o idee foarte usor de realizat, perfecta pentru activitatile parinti-copii, dar si pentru pasionatii de art journaling sau pentru cei care doresc sa-si decoreze o haina, o cana sau agenda.
Dati-mi de veste daca le incercati, mi-ar placea sa vad ce iese din mainile voastre.

V-am pupat galben!




Si , la cererea publicului corporatist, o floricica-mutant :)

O Jardim encantado dos sonhos verdes

 V-ati temut vreodata de esec? S-a intamplat sa spuneti "nu pot" doar de teama de nu a va dovedi ca, intr-adevar, nu puteti? Sa vreti sa fugiti, desi vreti sa ramaneti?
Sambata am avut prima lectie de art journaling, cu Nicolle.  Am patruns in studioul ei cu inima la gura, emotionata si, totodata, speriata. I-am mangaiat, timid, picturile, am simtit vopselurile, am mirosit hartii, am ascultat pastelurile alunecand pe hartie. Da, pictura e sonora, stiati? Fiecare creion, pensula, pastel,scoate un sunet anume, iar in mainile ei parea cel mai firesc gest de pe pamant.

Pana mi-a pus hartia in fata si m-a lasat singura. Am incercat sa-i sugerez ca ,poate, ar fi mai bine sa exersez acasa, cand vine inspiratia. Aaaa, nu. Ia si deseneaza. Aaa, ce?
Asa ca am inceput, timid, speriata, transpirata, ingrozita, sa alerg cu pensulele pe hartie. Da-i cu foehnul, usuca, mai pune un pic de culoare. E prea putin. Ah, la naiba, acum e prea mult.

Si m-am blocat. Aveam in fata o foaie de hartie inecata in culori, haos total. Si acum ce fac?
Acoperi ce nu-ti place si continui. Adica, cum? Inspiratia nu e o treaba care sa iasa din prima? Adica artistii gresesc? Si corectezi? Da. Am acoperit jumatate de pagina si m-am blocat, din nou.

Si acum ce fac? Acum mananci ceva, fumezi o tigara, te relaxezi, si lasi desenul sa iti vorbeasca. Si mi-a vorbit. Si atunci am inceput si eu sa vorbesc cu el. Aaaaleeeluiaaaa! E o floare, uite, e o floare! Oare e panseluta? Vai, valeu, am desenat o panseluta! Impasto zici ca-i spune? Am facut impasto? OMG, culorile vorbesc.

Si mi-au spus ca ele sunt acolo ca eu sa le astern dupa cum imi spune sufletul. Sa nu uit, doar, ca au si ele simpatiile lor, ca tare bine-i sade albastrului cu oranjul, si galbenului cu violetul, iar rosul si verdele sunt cuplu cu vechime, dar nu se supara daca-i trimit la joaca si separat.

Pentru prima incercare, insa, au intrat in hora toate. Si a iesit asta:

 -gesso,gel medium, acrilice, hartie pentru decoupage, bureti, pensule, timp.

Si pentru El, ca uite asa se leaga niste chestii, si culoarea iese la iveala in zile cu semn, cand timpu-i de partea noastra.