O shaorma cu dragoste,va rog!

Iar am intrebari existentiale.

Tot mai aud de la diferite cunostinte sau de prin reviste cum ca atunci cand te indragostesti, te loveste, domle, asa o stare de hranire spirituala de nu iti mai vine sa bei nici apa de drag si slabesti.

Mai, oameni buni, cred ca-s defecta.
Pai cand ma indragostesc eu, ma apuca asa o euforia rozului vietii de incep sa bag in mine de fericire. Mi-a dat sms? Bag un chips. M-a sunat, ne-am pupat, plutiram pe valurile pasiunii? Ha, scoate tava de placinta si un vailing de paste si hai sa radem si sa ne veselim, viata este roz si la mine rozul se inghite cu garnitura de ciocolata,na.
In contrapartida, bineinteles ca, atunci cand sunt singura sau suferinda, ma hranesc cu aer, cafea si nemurirea sufletului, cu Celine Dion pe fundal.

Which leads me to my question: Ce ma fac io,ma, acu, ca ma facui zana? Daca ma loveste fericirea si din Flipper ma fac iar the big Shamoo?

Cred ca unica solutie e sa arunc cu snitelul dupa urmatorul nefericit, cand o indrazni sa fie romantic, 'tu-i mama ma-sii de dieta.
 

Libertatea capacului de WC

În adevărat spirit feminist, ca o luptătoare pentru egalitatea între sexe ce mă consider (vezi să nu, că daca pot să-l pun pe el să omoare gândaci, de ce n-aș face-o? :D ), doresc a vă prezenta astăzi o noua dilemă existențială. Care dilemă, existențială fiind ea, m-a pălit aseară, pe când îmi exercitam talentele de nevastă perfectă, băgându-i lui Mihai dejtu în urechi să văd dacă doarme.


Eh, și în timp ce eram, de bună seamă, desăvârșită și minunată, cu grijă față de somnul lui (că doar de-aia l-am controlat, să nu cumva să-l deranjez), am realizat că noi, femeile, suntem nițel scrofoline când vine vorba de problema capacului de WC.

Cu alte cuvinte, de unde și până unde , băi domle, sunt dumnealor, masculii, obligați să lase capacul, ca să nu dăm noi cu poponeața de porțelanul rece?


Adică, dacă pe noi ne enervează să găsim capacul ridicat, pe ei de ce nu i-ar enerva să-l găsească lăsat? De când nevoia de pișu femeiească prevalează limitările tehnice tipic masculine, ai?

Păi dacă tu , dragă zână delicată, cu popoul fin și alergic la porțelan, pretinzi, iată, egalitatea urinară și aștepți să găsești capacul lăsat, poate dai dovadă și de puțin respect și încurajezi diversitatea, având grijă să ridici capacul, după ce ai folosit olița. Că așa e frumos față de el, iar tu ești o delicată, deci hai să nu-ți stricăm firma.





Sau poți să te lași de melodrame conjugale și să accepți că așa cum el e capabil să-și ridice capacul, și tu poți să faci o ușoară mișcare de flexare a falangelor și să cobori nenorocitul ăla de capac, a?

Să proclamăm, dară, libertatea capacului de WC! Bărbați din toată lumea, răsculați-vă și lăsați capacul ăla ridicat! Aveți tot dreptul la un pipi din picioare, ahu ahu ahu!

Erată: Ca să nu existe confuzii, ne referim, iată, la colacul de wc, nu la capac. Dacă am fi făcut experimente de teleportare a urinei prin capacul de wc, nu am mai fi aici astăzi, ci ne-am prăji, ca niște clătite, undeva pe o plajă exotică. Am încheiat comunicatul.

Gașca mea

Am descoperit Turma da Mônica acum vreo opt, nouă ani, când am primit cadou un album foto cu Monica si gașca ei. N-ar putea fi mai eu decât este deja, mă amuză și mă inspiră, mai ales în seri ca asta, când fac pe măscăriciul pentru colegi, să uităm că suntem oriunde altundeva, numai unde trebuie nu.

Oglindă, oglinjoară, cine este cea mai frumoasă din țară? .... Și tăcerea e un răspuns.

Dar de ce nu mai vrei să ne jucăm de-a casa? ..Ghici!

Hei! Am spus că poți lua UN măr!!

Cepșoară, dacă încetezi să mă jignești...promit să nu te mai bat și îți dau, chiar, un pupic! Glăsuțo, Bultoaso!

Aș vrea o înghețată la cornet! - Cu câte cupe? - Toate!

O găsiți aici ,cu toate desenele,filmele și revistele publicate în ultimii douăzeci-treizeci de ani. Aveți și variantele în engleză și spaniolă, dar parcă are alt farmec în portugheză.

Mă duc să port o discuție cu oglinda din buda firmei, fac pariu că o să-mi spună ca eu sunt cea mai harnică din țară. Nț nț nț...

Fofolina ei, floarea primăverii

Tocmai ce-am citit articolul ăsta și zău că nu mă pot abține de la a vă povesti una din cele mai epice experiențe ginecologice din viața mea.

După intervenția de acum un an cred că am intrat în analele ălora ca acel unic pacient care vine la maternitate fără puradel în burtă , de mă scrutau asistentele alea de zici că se așteptau să ascund, totuși, vreun bebeluș prin poșetă.

Experiența acelor două zile, de departe una din cele mai pozitive și umane din viața mea (da, în Românica umanitatea are termen de comparație) m-a făcut să dau cu inhibițiile de pământ , de-am ajuns să rog ginecologul să nu mai strice cearceaful pe mine, fofo a mea este vedeta și e obișnuită cu lumina reflectoarelor, măi măi. 

Dar să vă povestesc. Se  făcea că dupa operație mi-au introdus un balon în uter, din care balon atârnau doua tuburi, care tuburi se bălăngăneau și dumnealor zgomotos, pe șoseaua...ăăăă...fofului:D 

Fiind ,probabil, una din rarele ocazii de a experimenta altceva decât o naștere , medicii au aflat curând de mine și au început să-și facă drum spre rezerva mea, din oră în oră. În scopuri pur educative, ăfcors.

Nene, eu știam de la  mama că fofo a mea e ca o floare,  s-o prețuiesc și să n-o dau la nimenea, dar ăia se tot perindau p-acolo, ca la urs, mai făceau câte o glumă, mai și râdeau.

Își dădeau coate cu subînțeles,  gen:hmmmm, foooofooo? ihhhim, siiiigur fofoooo..ahahaha, foarte tare,fratee!

N-apucam să  finalizez si eu fotosinteza și să mă scap de CO2, că iar apăreau doi handralai, 1.90m,  anatomia lui grey style, obrajiorii lor, puful gâștii, cu căte trei pupeze de asistente care dădeau in clocot pe lăngă ei.

-           - Doamnaaa S, ce mai faceți?

-          - Iaca bine, stau sa ma be...fotosinteză.Dar mai amân!

Și jap cracii în aer!iar ocheade, iar glumite: tubu? vezi tubu?, doaa, absolut, categoric tubul,ahahahaha.

Vă întrebați, probabil, ce trecea prin capul meu în tot acest timp în care oamenii ăștia se distrau la o cafea în curtea școlii mele. Păi făceam schimb de esemesuri cu prietena mea, bucuroasă fiind că, iată, m-am epilat și-n c.. :D

Ulterior, la externare, nu m-am putut abține și l-am întrebat pe doctorașul cel sexos ce era atât de amuzant la tubul meu. M-a privit nedumerit și i-am explicat că eu sunt o ființă foarte amuzantă și că ăla era tubul meu  (în fofo a mea, for that matter), deci merit să cunosc contextul. Bineînțeles că mi-a dat o explicație medicală pe care nici în ziua de azi n-o pricep, ceva cu fluide și ahaha, știți, era funny. Aha, cum zici tu, Știam eu că sunt un star. I’m speshul!

Un roman corporatist cu final deschis

Cu asta mă îndeletnicesc eu atunci când nu fac pe marele consultant de biznisblabla.

Add caption

Ce umbli așa dizblehuietă?

Îmi puteți spune "culegătorul de înțelepciune", nu mă supăr.

Welcome to Pussy Land, Bienvenido a Pussy Land

Nu stiu cum ati trait pana acum fara sa stiti de Pussy Land. Nici o grija, sunt aici sa va salvez de la ignoranta eterna.
Asadar.
La noi pe balcon vin sa fumeze, de cand lumea si pamantul, mai toti handralaii din firma, prin rotatie. N-ar fi asta buba, dar cand firma noastra struneste doua mii trei sute de suflete de sclav..,a pardon, angajati, nici o rotatie de pe lume n-ar reusi sa impace toti handralaii corporatiei mama.

Astfel ca , de multe ori, ajungi sa n-ai loc sa-ti procesezi propriul oxigen de cei zece-cinspe vajnici ce se inghesuie politicos pe langa tine, mereu atenti si grijulii, sa nu cumva sa ti se stinga tigara, etc.

Cu timpul ne-am obisnuit, ba chiar ne-am dat seama ca sigur balconul nostru o fi avand o karma mai roz bonbon, ceva vibe-uri pozitive de le salta astora targeturile ca mieii in staul, asadar, bienvenidos a nuestro departamento, muchachos.

Revenind la obiectul discutiei (haha, aren't I funny?) , se angajeaza acum cateva luni un tip la noi in echipa, mare eveniment, avand in vedere ca la noi in departament 97% din populatie e feminina, si ne povesteste omul cum la sedinta de prezentare a firmei il intreaba baietii la ce departament urmeaza sa lucreze.
Baiatul raspunde ca "el departamento" si ceilalti noi aspiranti cad pe spate , cuprinsi de vadita invidie si remuscari ca n-aplicara si ei la el departamento :

 "- Oaaa, la Pussy Land? Suuuuper taaareee, frate!"

Si uite asa, ca-n filmele cu cai, rasari soarele de dincolo de munti, pasarelele incepura sa ciripeasca si noi pricepuram de unde valul migrator de handralai la noi pe balcon.
We are the Pussy Land!

Mda. In caz ca va intrebati, la noi se angajeaza mereu. Please do send your resume and we will make sure to meow you back.


P.S.: Cum ar fi sa facem o coregrafie pe cantoneta de mai jos, cum apare animalu' pe balcon, jap macarena!  :)))