Mai am un dram de speranta, o boaba de bucurie, anul asta. Si aceea este ca se termina. Mai sunt 3 zile si se incheie cel mai urat an din viata mea.
Un an in care am pierdut mai mult decat oricand, in care am fost loviti si indoiti de incercari pe care nu ni le-am fi imaginat.
Anul asta s-au lepadat de mine multi. Si mai multi m-au lovit cand eram cel mai jos si cel mai vulnerabila. Si, de parca n-ar fi fost de ajuns, au fost loviti si cei din jurul meu. E anul cu cea mai mare concentratie de durere pe centimetru cub de inima.
Inchei anul obosita, cocosata, debusolata, dar, in egala masura, recunoscatoare pentru cei ce-au ramas langa noi.
Anul asta mi-a adus oameni noi si frumosi in cale, oameni care ne scriu si ne ridica, ne mangaie, ne ajuta, desi nu ne-au vazut niciodata. Iar pentru asta sunt recunoscatoare.
Asa ca ma bucur ca mai sunt trei zile si o sa pot spune adio celui mai greu an.
Nu vreau sa fac un bilant cu puncte clare, prefer sa las gustul asta amar nedefinit sa se duca de la sine, fara o data clara pusa in calendar.
Asa ca, promisiunea mea fata de mine, pentru anul ce va veni, este urmatoarea:
O sa fiu bine, mai bine. O sa fiu sanatoasa. O sa il iubesc mai mult, mai des, mai fatis pe omul frumos de langa mine. O sa-i multumesc lui Dumnezeu mai des pentru minunea de a-mi fi asezat alaturi un om care nu se sperie de negurile mele, care e mereu aici sa ma mangaie, sa ma iubeasca si sa ma vada frumoasa, chiar si atunci cand nici eu nu ma mai pot privi,de neagra ce sunt.
Iar voua va doresc din tot sufletul sa gasiti ceea ce va lipseste, sa pastrati ceea ce aveti, sa fiti sanatosi, fericiti, iubiti, sa nu cunoasteti durere.
Voi ce vreti sa lasati in urma din anul care tocmai se incheie? Si ce vreti sa luati cu voi?
