D-apăi se cutremură şi sufletu-n mine, dragii babei, şi nu mă pot abține să nu umblu alene pe langă inima omului de mi l-a dat Dumnezeu, ademenindu-l cu plăcinte bune şi cu şoapte hierte, de trup tȃnăr, poate poate s-o ȋndura Omul meu de Muierea lui, şi m-a primeni şi pe mine cu fro ie, două, ca cele de mai jos.
Că aşe-i lăsat din moşi strămoşi, muierea să fie rumenă-n obraji si cu chieptu-i chietros, ȋmbrăcat ȋn pȃnze bune, de duminică. Şi de s-o ȋndura unchieşul de băbuța lui, ăpai i-a țese si ea, cu puterea gȃndului şi cu dragul dragului, un Tişărt moghern , ghe Făt-frumos, că, tulai, cat ȋi de fălos!
Şi , peste mări şi țari, şi veri şi ierni, de or fi moşii noştri binecuvȃntați cu rodul pȃntecului, apăi s-a porni băbuța să arvunească țesatorii, să-i țeasă drag in trențe, să-şi poarte pruncul „plămădit cu dragoste”, şi moşneagul „Făt-frumos senior” sau, cine ştie, de le-a trimite Dumnezău o mȃndruță, a fi el „Tată de Cosanzeană”, iar ea „Mȃndră mamă de pruncuță”.
Pȃnă la vremea viitorului, ȋnsă, ascultați la baba, şi primeniți-vă trupurile şi sufletele cu vorbe bune , cu iz de rugăciune, căci ştie ea ce stie.
De lămureală: Băbuța nu face „negoț” de cela, bre, ci vă mai arată, cȃnd şi cȃnd, ce-i frumos „şi lui Dumnezeu ii place”.Şi-amu, ziceți voi, cui nu-i place o Mȃndra Chic?