Este a patra săptămână de oglindă și încă nu m-am plictisit sau speriat, e bine. Am prins curaj, între timp, să arăt și ce mă nemulțumește la mine, grație
doamnei doctor, ca să vezi cum ne ajutăm noi pe noi între noi, uite așa.
Principalul scop al proiectului , cel de a-mi ridica , cumva , stima de sine la cote decente nu a fost, încă, atins, ar fi prea ușor și-s tare multe de scos la iveală, însă observ, deja, ceva îmbunătățiri,
Prima ar fi că de la a mă forța să mă aranjez în fiecare zi, pentru poză, am ajuns la a mă distra cotrobăind prin șifonier, making myself pretty. Iată că și pedanteria se educă. Multă vreme l-am luat pe băiețism în brațe și am fugit de rochițe și ținute aranjate, crezând că nu mi se potrivesc sau că nu ma potrivesc eu cu eleganța. Până am aflat că există culoare în toate, trebuie doar să ai curaj. Mai o eșarfă, mai o ojă, mai o fustă roz, poți fi funky-șui-haligantă bine mersi.
Râdeam de dimineață cu Mihai pentru că mi-a zis că se vede că am dormit bine, asta însemnând că am niște cearcăne de-a dreptul curcubeice, toate tonurile de gri-bleu-mov pe moaca mea. Vă explic. Cearcănele sun trăsătură definitorie în familia din partea tatălui meu, ceea ce înseamnă că dacă-s odihnită, zen și floricele, cearcănele sunt la datorie. Dacă nu dorm și mă umflu, arăt de parcă aș fi făcut tratament cu botox.
Adriana îmi amintește, deseori, cum m-a văzut ea la facultate, toată albă și senină, nema cearcăne și m-a întrebat dacă mi-am făcut ceva anume. E posibil s-o fi scos din sărite când i-am răspuns, cât se poate de sincer, că nu mai dormisem de trei zile dar că apucasem să mă pensez, deci poate de-aia. :)))))
Mai am și moaca vizibil asimetrică, motiv de hăhăială când am ajuns cu
Albuleasa la
uelnesu vieții, de ne mermeliră aia cu herbalaif stuff și mă mai și dădură exemplu de reușită cosmetică: "- Mvaaai, ihihiincreheeedibil! Vedeți? Vedeți? Jumătatea pe care s-a aplicat mermeleala magică e mai fermă și erectă! Incredibil, miracol!
- Ăăă, tanti, așa erectă m-au coprodus părinții mei, sunt strâmbă din născare și mă mai și ustură fața, so no miracle here! :)))
Vorba lui Mihai, dacă vom avea copii, bieții de ei n-au nici o șansă la un nas frumos, suntem strâmbi indiferent de craca genealogică de care s-o agăța bietul produs genetic. Dar măcar suntem buni la suflet:D
Revenind la fotoșuting, poate așa conving lumea că am niște multe kile în plus, burta e acolo, dar prinde bine după nouă ore de lucru, când mă nimeresc într-un autobuz plin de cocălari și încep să-mi mângâi șuncile visător-hormonal, de- mi oferă aia locul una - două :))) Dacă nici asta nu demonstrează că-s capabila să scot ce-i mai bun dintr-o situație cu celulită, zău că n-aveți umor!
Bănuiesc că primul pas a fost făcut, învăț să trăiesc cu mine și , chiar dacă nu mi-e întotdeauna drag, măcar acum pot să râd la cât de strâmb m-am cocoțat în vârful vieții mele.
