Era tataie.Marin "a lu Beciu", carevasazica.
Fricos ca o muiere, a fugit de mamaie ca de necuratul, cand a scos ditai sobolanasul din buzunarul combinezonului.
Cu toate astea, nu-l lasa inima sa-si flamanzeasca biata cotarla, o pisica mai grasa si mai puturoasa decat doamnele de pension,asa ca invatase sa "vaneze" pentru ea. Ii servea "delicatesa" ori de cate ori avea ocazia, dupa culesul porumbului sau la afanatul lucernei.
Intr-o zi, facand curat prin grajd, a gasit un soricel si, fericit, racni dupa cotarla:
" - Piiis! Hai,pis pis pis! Vino incoa', ca ti-am prins un soricel!"
:)))
N.A.: Sunt convinsa ca cei ce sunt detinuti de o pisica (caci NU EXISTA detinatori de pisici) inteleg perfect sentimentul:D
