Se afișează postările cu eticheta umbre 15. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta umbre 15. Afișați toate postările

marți, 23 aprilie 2013

Gânduri de marți, aprilie, primăvara - umbre 15

Nu înțeleg de ce nu există subtitrări pentru programele în limba română. Hipoacuzicii nu au voie să se uite la televizor, sau cum?

 Dacă stau întinsă pe pat, cuminte, fără să mă mișc, aproape că-mi simt sângele curgând prin vene. Și mă gândesc cum o fi când se oprește. Hai lasă, o să aflu peste 70 de ani (am decis că vreau să mor la 98 de ani).

Still pretty much infertilă. Don't ask. Sper să nu stricăm copilul, când o apărea (dacă o apărea) cu adorația noastră îndelung clocotită.

Nu e nimic mai sexy decât un tătic cu sacou, aranjând eșarfa roz a fetiței sale. Semn că am cam îmbătrânit.

Tort cu ciocolată la zece seara. Același tort din care am tăiat la nuntă. Mi se pare un răsfaț așa, cum să spun eu? De parcă m-aș mărita din nou, de mii de ori (mănânc mult tort).

Bărbații trecuți de treișcinci sunt yumm. De la 40 încolo sunt Hot rău. Sorry, băieței, când veți ajunge acolo, veți înțelege.

Mă oftic că nu pot sta turcește. Și că mă întreabă lumea de ce târșâi picioarele. Și vreau să stau turcește pe un vârf de deal și să-mi sufle vântu-n freaza-mi de 3 cm.

Vreau să fiu frumoasă, pentru o zi. As in, really really, trully beautiful. Să văd cum e. Not gonna happen.

Je veux des bombons. Și înghețată cu nucă.

Mi-e dor de Portugalia, rău. Așa, cu gol în stomac și amintiri cu miros.

Vreau la mama, să mănânc mâncare de mamă (cafea și cartofi prăjiți cu ou ochi).

Până atunci,  zâmbesc cu inima, când pot. Când nu pot, apelez la zâmbetul din poșetă,nu știe lumea ca e de împrumut.