Postul acesta este in lucru de cateva luni bune, cel putin in capsorul meu, insa am tot amanat si asteptat momentul potrivit sa-l pun in cuvinte. Odata cu operatia, consider ca s-a incheiat un ciclu foarte important din povestea infertilitatii noastre, si m-am gandit sa arunc in eter informatiile pe care le-am adunat noi, de-a lungul ultimilor doi ani. Daca vor fi de folos cuiva, ma voi considera foarte fericita.
Preconceptia
Surprinzator sau nu, noi am plecat de la premiza ca ,daca pana la momentul in care am decis sa concepem nu am avut probleme de sanatate, si nici o sarcina la activ (pentru ca ne protejasem), nu vom avea probleme in a concepe. Mai exista si teoria mult prea cunoscuta care spune ca un cuplu poate fi considerat "infertil" abia dupa un an de incercari nefinalizate cu o sarcina. Daca-mi aduc bine aminte, unii spun ca-s chiar doi ani.
Parerea mea strict personala este ca e putin nerealist sa te iei doar dupa teoriile astea, chiar daca stiu ca-s medici care le recita cu fervoare, si trimit cuplul acasa , sa-si consume anul, si mai apoi "or vedea ei".
Noi am asteptat acel an si rau am facut. Cand iti doresti un copil, fiecare luna face cat o canistra de picaturi chinezesti, si atunci intervin stresul, suferinta, asteptarea aceea dureroasa.
Cand a trecut, in sfarsit, anul, am fost la medic si nu mare ne-a fost surpriza sa aflam ca avem niste probleme de fertilitate destul de serioase, care aveau sa mai intarzie aparitia unei sarcini cu cateva luni bune. Dureros.
Sfatul meu, total neavizat, dar prietenos, din suflet, este urmatorul. Daca stiti ca intentionati sa concepeti in urmatorul an, va rog, faceti-va analizele de preconceptie, o ecografie performanta, monitorizarea ovulatiei (daca este cazul).
Ce trebuie sa stiti cand vreti sa concepeti:
- Exista vreo infectie activa care poate impiedica conceptia? - a se vedea Ureaplasma, cea mai comuna, asimptomatica, dar cauza number 1 pentru infertilitate. Nu tine de igiena personala sau lipsa ei, ci de folosirea fara cap a anumitor produse de igiena intima (si aici ma refer la irigatoare, geluri de dus "speciale", tampoane interne, etc.) Magareata asta de infectie omoara spermatozoizii, as easy as that, asa ca...Eu am avut-o si am fost socata, cand doctorita mi-a spus de la inceput ca este datorata, de cele mai multe ori, "excesului de zel" in igiena intima. Intelegeti ce vreau sa spun;)
- Ciclul menstrual este regulat? - Prin regulat nu ma refer la standardul de 28 de zile. Pot fi 35 de zile, 40, oricat, intre prima zi a ultimei menstruatii, si prima zi a urmatoarei. Orice "abatere" trebuie discutata cu medicul si tratata, daca este cazul.
- Aveti cicluri (an) ovulatorii? - Cea mai mare "greseala" a mea a fost aceea de a crede ca ovulez, pentru simplul fapt ca m menstra. Nu spun ca e o regula, dar aceasta este o intrebare al carei raspuns il puteti afla atunci cand va prezentati la medic pentru analizele de preconceptie. Nu are sens sa va faceti griji inutile, fiecare organism este unic, si chiar daca sunteti in situatia asta, exista tratamente foarte eficiente.
- Starea aparatului reproducator feminin - Aici vorbim despre vagin, col, uter, endometru, trompe, ovare, etc. Uneori nu se ajunge la subiectul asta, mai ales daca v-ati intalnit, pe parcurs, cu una din problemele de mai sus. Este posibil, totusi, sa ajungeti si astfel de investigatii mai amanuntite, cand raspunsul la intrebarile de mai sus este negativ sau daca, sa zicem, ati avut ureaplasma, s-a tratat, dar sarcina nu apare.
- Rh-ul mamei - in cazurile in care mama are Rh Negativ (adica je-v-am zis ca-s speciala!), iar tatal, pozitiv, exista riscul ca mama sa dezvolte anticorpi in contact cu sangele copilului. Acesta nu este un risc la prima sarcina, daca nu apar sangerari, insa trebuie sa va informati medicul, deoarece veti fi nevoite sa va faceti un vaccin, in primele 72 de ore dupa nastere. In cazul sangerarilor din sarcina sau al avorturilor, se aplica acelasi principiu. De ce? Deoarece corpul incepe sa produca anticorpi in momentul in care sangele mamei se amesteca cu cel al bebelusului (care are, foarte probabil, Rh pozitiv).
Daca stiti ca aveti Rh negativ, intrebati-va medicul, cautati vaccinul de anticorpi si procurati-l din timp. Se gaseste greu si este foarte scump (undeva la 500 ron, o doza :D).
- Probleme de coagulare a sangelui - analiza aceasta ar trebui sa fie inclusa in setul standard de preconceptie. Daca nu e, intrebati-va medicul. Daca, din pacate, aveti o sarcina pierduta la activ, recomandarea este sa va faceti aceste analize. Din cate stiu, se fac la Fundeni, cu recomandare de la medicul de familie.
- Fertilitatea masculina - multe cupluri pleaca de la premiza ca problema e la femeie. Nu stiu de unde logica asta, dar e important ca sotul/partenerul sa isi faca analizele de rigoare, pentru a se asigura ca nu exista afectiuni ce ar putea influenta fertilitatea cuplurilor. Nu va faceti griji, baieti, nu inseamna ca nu sunteti virili. Uneori numarul spermatozoizilor sau gradul de motricitate nu este cel "ideal", dar asta se trateaza prin dieta, tratament medicamentos sau , unde e nevoie, se poate recurge la fertilizare in vitro. Nu spun ca voi ati avea probleme, nu nu. Spun doar ca ar fi frumos sa va cautati si voi:P
In cazul nostru, eu le-am avut pe toate de mai sus:))) Dupa un an de chinuri si asteptare, am facut acel set de analize, am aflat ca am ureaplasma, am tratat-o. In paralel, am urmat un tratament pentru reglarea ciclului menstrual (care la mine aparea precum varcolacii, cand era luna plina:P) si, implicit, "incurajarea" dezvoltarii unui folicul dominant , din care sa rezulte un ovul viabil.
Big buba! Desi tratamentul urmat a avut succes, in sensul ca am obtinut o sarcina, avand uter retrovers, nu a vazut nimeni ca uterul meu mai este si septat. Odata cu aparitia bebelusului si, implicit, marirea uterului, malformatia uterina a devenit vizibila la ecograf, chiar de la prima ecografie, de luare in evidenta.
Nu am cuvinte sa-i multumesc doamnei doctor Vladu, care ne-a indrumat si incurajat inca din prima clipa. Am stiut de la bun inceput ca va fi o sarcina cu risc, ca va trebui sa stau la pat pana la termen, ca exista riscul unei nasteri premature sau chiar a unui avort, cum s-a si intamplat. Sa va explic. In cazul uterului septat (cu perete pe mijloc), apare riscul de ruptura uterina sau a placentei, deoarece acel sept nu este la fel de flexibil precum peretii uterini. Pe masura ce sarcina avanseaza, spatiul devine tot mai limitat, iar riscul ca acel perete sa se rupa este foarte mare. Deduceti si voi consecintele.
In situatia data, deoarece copilul era sanatos si viabil, nu am putut decat urma sfaturile si sa ne rugam ca totul sa fie bine. Nu a fost, iar asta este unicul meu mare regret legat de saga asta. Ma intreb ce s-ar fi intamplat, daca nu as fi dat peste doctorita mea, daca as fi continuat cu medicul anterior, care mi-ar fi spus ca e o pierdere de sarcina "normala", daca am fi luat-o de la capat, expunandu-ne iar riscului de a pierde inca o sarcina.
Odata confirmat faptul ca sarcina s-a oprit din evolutie, am fost nevoiti sa trecem printr-un chiuretaj foarte dureros si traumatizant, care ar fi putut evitat, daca medicii pe care i-am vizitat, inainte de sarcina, ar fi vazut malformatia uterina. Dar trecem peste asta, fuse si se duse.
Urmarea o stiti. Am asteptat trei luni, pentru a permite uterului sa-si revina dupa chiuretaj, am facut doua seturi de analize , pentru a ne asigura ca nu intru in operatie cu vreo infectie activa, si am trecut la pregatirea pre-operatorie.
Stiu ca ma repet, dar nu pot sa nu recunosc meritul IMENS al doamnei Cristina Vladu, careia ii datorez, sunt convinsa, sansa pe care o am azi. M-a tinut de mana pe durata sarcinii, m-a mangaiat cand a trebuit sa-mi spuna ca s-a terminat, si tot ea a avut grija sa-mi explice, pas cu pas, tot ce avea sa urmeze in tratamentul afectiunilor mele.
E foarte important sa stiti ce va asteapta, nu doar pentru ca asa este normal, ci pentru ca ,psihic vorbind, va ajuta sa va pregatiti si sa acceptati cu mai multa usurinta toate interventiile si tratamentele,oricat de neplacute ar fi acestea.
Mie mi s-a desenat pe hartie, mi s-a explicat. Am stiut de la bun inceput in ce va consta operatia, cat va dura, ca exista riscul ca uterul sa fie perforat. Am stiut si asta m-a ajutat sa intru in sala de operatie razand, convinsa ca va fi bine. Si asa a fost:)
Mi-amintesc ca m-am trezit la terapie intensiva, si am intrebat daca mi-au perforat uterul. Stiu ca m-a luat cineva de mana si mi-a spus ca totul a fost perfect, ca-s bine, si am adormit la loc:))
Ce vreau eu sa spun este ca a face un copil este si ar trebui sa fie cel mai natural si firesc lucru din lume. Cred cu tarie. Din pacate, insa, exista multe cupluri care isi doresc si sunt nevoiti sa treaca prin ani de incercari dureroase, obositoare si costisitoare. Nu vreau sa sperii pe nimeni, nici sa va fac sa plecati de la premiza ca ar fi ceva in neregula cu voi, dar, din perspectiva unora care se stiau si credeau sanatosi, si , iata, implinesc curand 2 ani de asteptari, eu zic ca merita sa investiti intr-un set de analize.
Va doresc sa nu aveti nevoie de medici, sa primiti vesti bune, sa se intample lucrurile asa cum vreti si le simtiti. Si daca nu e asa, nu va pierdeti speranta. Merita!
Disclaimer : Acest post nu este si nu se vrea a fi unul cu valoare de studiu medical. Medicul vostru stie cel mai bine ce e de facut si cum. Eu am cautat sa impartasesc din experienta mea cu voi, in speranta ca va fi de folos cuiva. Daca aveti alte idei, sfaturi, puncte care credeti ca ar trebui sa apara mai sus, astept cu drag :)
Va pup!
