Paradoxul iubirii si de ce-mi miros mainile a tine

Ma ravaseste orice intalnire noua. Pentru ca am memorie olfactiva, uneori imi miros mainile si hainele a persoana aceeaa zile intregi. As putea recunoaste oamenii dupa miros, cu ochii inchisi. Alteori, rareori, simt duhori, asa ca fug, ma sapunesc bine. Cartea mea miroase a tine. E a mea.
Mainile mele miros a tine. Si mi-ai dat si sapun, sa -mi spal mainile si sufletul de duhorile vietii, si sa-mi miroasa totul a tine.Si a bine. M-ai intrebat cum de reusesc. De unde atata energie, cum de sar, de incerc sa ajut. N-am stiut pe moment ca eu ar fi trebuit sa te intreb cum reusesti tu. Cum de stii TU sa-l ajuti pe cel ce nu s-a cerut ajutat? Stiai ca ai darul asta? La fel de firesc si natural, you're a helper. Ti-ai cerut scuze pentru cartea pe care mi-ai adus-o. Mi-ai zis ca este despre iubirea de sine si ca tu esti egoista, ca n-ai nevoie, ca stii sa te iubesti. Si sa invat sa ma iubesc si eu. Dar tu stii ca tu iubesti astfel? Ca atingi si esti blanda si buna si atat de frumoasa , de cred ca o sa-mi miroasa mainile a tine luni intregi. Ca m-ai rupt in doua cu ochii aia ai tai mari, care fugeau uneori undeva departe? Cand nu stiam ce sa spunem, sau cand spuneam fara sa spun si tu stiai ca nu mai e nimic de spus? Ca ai ape adanci in ochii aia frumosi stiai? Si ca parul iti aluneca de sub esarfa aia colorata intr-un anume fel, facandu-teatat de imposibil de neiubit? Ai venit sa ma ajuti si m-ai ajutat. Sa stii asta. Si sa mai stii ca-mi miros mainile a tine. Si vor mai mirosi mult timp a tine. Lasa-ma sa fiu romantica si voalata, asa-mi place mie, cand imi place de cineva.Sa mi te tin frumoasa si magica si dar ce mi-ai fost azi. Multumesc. A, da. Si mi-a mai placut ca mi-ai spus ca te-ai gandit la cum ai reusit sa uiti, ca sa-mi poti spune si mie.Si ca n-ai reusit. Iti multumesc ca esti umana si vie si ca m-ai facut si pe mine sa nu uit ca-s umana si vie si ca nu e exista reteta pentru uitare, dar ca, intr-o zi, cine stie, poate o sa uit. Si asta e o idee care ma bucura. Ma bucura asa, copilareste, hihi. Asa ca iti multumesc. Pentru tine.

Bube,junghiuri si alte bucurii

  Ca eu si barbati-miu suntem unici si speciali este clar.Bine, ne ajuta si adn-ul, esti unic matematic, dar noi suntem de-a dreptul originali. Unii ar spune ca am facut un obiectiv personal din a fi inclusi in  procentele alea mici si rare ale tuturor statisticilor.

  Sa ma explic. Eu n-am facut urticare in copilarie. Am facut , in schimb, raie, de-a zis mama ca moare cu zile. Imaginati-va o femeie care apreta si batistele, spre groaza mea si a nasului meu facut franjuri de smirghelul parfumat si candva matasos.

  Eh, cum spuneam, imaginati-va o mama DISPERATA dupa curatenie, care pieptana si ciucurii de la covor (ciucuri pe care am grija sa-i "ciufulesc" ori de cate ori ajung pe acasa- asa, as a statement :D), poreclita Madam Scama pentru ca isi petrecuse jumatate de viata cu fundu-n sus, culegand scamele de pe covorul rosu cu floricele negre (gizas!).

 

 Inca ma mandresc cu faptul ca am facut raie, in ciuda mamei mele. Karma is a contagious bitch,bwahahaha!

 La 20 de ani, fix in sesiunea de vara, am crezut ca am reusit si eu sa fac urticarie. Pana am aflat ca aveam varsat de vant si-n fund si prin alte grote anatomice (pardon,scuzati). Am fost in arest la domiciliu, pazita aprig de nepoata mea de 6 ani, care nu rata nici o ocazie sa se minuneze de "cat de urata esti , mai Moni". Oh, gee, thank you.

 P.S.: Nu, n-am expus copilul.Facuse varsat ,laolalta cu maica-sa si taica-sau. V-am zis ca suntem speciali.

 Barbati-miu, ca orice barbat care se respecta, sta sa moara ori de cate ori ii curge nasul nitelus, insa acum trei ani s-a autodepasit. A facut gripa porcina.Deci da. Trei saptamani de carantina, in care-l durea si sufletul, iar un simplu scarpinat in nas se lasa cu tanguieli si blesteme la adresa nenorocitei de unghii, dureroasa si aia.

 Astazi, ne multumim cu a face ping pong cu o nenorocita de raceala, care la noi dureaza, de obicei, cam o luna jumate, caci,intelegeti - schimb de fluide, till death do us part, etc.  Mai avem ocazionalele junghiuri si dureri de sale, genunchi si alte balamale, el pentru ca a fost mega sportiv dar fuse si se duse, eu -pentru ca sunt bulita din nascare si imi permit, deci da?

 Eh, dar m-am lungit si n-am ajuns la subiect. Oameni buni.Sunt schioapa, merg ca o rata cracanata, spre bucuria prietenei mele cele mai bune, ma dor salele, genunchii, soldurile jumatate din timp, iar in cealalta jumatate sunt, evident, mucoasa.

 Daaar, n-am avut niciodata CARCEI!

 Pana acum... Am un nenorocit de carcel de doua saptamani, cedez nervos! Deja nu mai doare, pur si simplu il simt acolo, ca o pietricica in pantof (nu, nu e o pietricica, am verificat), pulseaza si pacane si trosneste si imi rasuceste bietul deget de zici ca-i manuit de un papusar nebun. Daca adaugi faptul ca e vorba de degetul mic de la picior, ala pe care-l izbesc cu sete de orice colt ce-mi iese in cale, veti intelege de ce , uneori, am fix expresia asta seducatoare:

 

P.S.: Poza e facuta in luna de miere , cand, bineinteles, am avut cea mai nasoala criza de artrita, de cred ca incepuse barbati-miu sa verifice contractul si conditiile de returnare a produsului. P.S 2: Cum scap de carcel?

Acu' chiar ca ajutor!

Aaa, am comis-o!
Am vrut sa instalez un template mega-hiper-super califragilistic si am stricat sandramaua.
Da,stiu,lucrez la marea firma de aiti, dar eu nu-s depanator de calculatoare, software si alte dandanale virtuale.
Asadar, am nevoie disperata de ajutor. Vreau sa-mi pun si eu o amarata de poza in header si niste imagini pe post de iconite pentru feisbuc,arhiva, contact si alte dragalasenii din astea vazute la case mai mari.
Care te stii om bun cu suflet bun si cu credinta in hashtemeleu, sa ma ajuti si pe mine?
Nu cu tutoriale, print screen-uri sau alte din astea, ca uite asa am ajuns sa-mi transform bietul blog intr-un peisaj selenar de toata tristetea.
Desenele vreau sa le fac eu ,dar am nevoie de geniu al tehnologiei milostiv, dispus sa-si asume functia de butonier sef la Forfecutsa srl.
N-am bani de webdesigneri si nici sa ma mut pe alta platforma nu vreau.
Deci, cine se ofera?

Platesc in..aaa...traduceri? Placinte? Baby-sitting? Publicitate pe blog? You name it.
Help!

Mama? Buba?

Curs rapid de Limba Portugheza- lectia 1

Pentru ca , de cand cu Leoncio,Isaura si,mai nou, Clona, toata Romanica e isterizata sa invete portugheza,m-am gandit sa vin in intampinarea dornicilor cu cateva lectii scurte.

Apaixonatii de Michel Telo,Gustavo Lima si alti subnutriti manelisti de-ai lor se vor bucura sa gaseasca,astfel, o noua legatura cu idolii lor.
Dupa cum urmeaza:

"Eu quero chu,Eu quero cha" -limbal colocvial, lejer onomatopeic,se adapteaza contextului .In traducere libera,"Vreau sa ma frichi frichi/dunga dunga/ danga balanga/insert fornication sounds of your own choice here".

Utilizata pe post de refren, constructia "chu cha cha chu cha cha" este echivalentul portughez al strigaturilor neoase auzite la nunti, botezuri si cumetrii. In speta, un "sailalailahifainuntadacusapcadepamant".

Pentru ca nu putem uita de clasicii in viata, este imperios necesar sa mentionam alte doua slagare ce au zguduit discotecile nationale, cu ritmurile lor afro-maneliste si versurile atat de profund nascute din acelasi sentiment viscero-organic, bine cunoscut ciumpalacilor si pitipoancelor autohtone.

Astfel:

"Pula boi,pula cavalo" - Cu parere de rau, nu e nici un zoofil prin zona. "Pular" inseamna "a sari, a topai", astfel linistind toate mamicile ingrozite de copiii ce, pe buna dreptate, topaiau pe "Pula,Pula".
In concluzie, "Pula boi,pula cavalo" inseamna "sare boul, sare calul". E vorba de un biet taran indragostit,atat de indragostit de-i topaie si dobitoacele in batatura.

Incheiem lectia de astazi cu, evident,carnatul din iahnia  fratilor brazilieni, "Larga dessa muia, larga". Deci nu. Si , in caz ca va incapatanati in continuare, tot nu.
Largar = a se descotorosi de ceva, a scapa.
Muia = Iar nu. Spovediti-va, fratilor. Auzirati de muiere? Mno, Fix asta inseamna. Muiere.
Facem sinapsa si rezulta "Descotoroseste-te de muierea asta, las-o". Evident, sfatul unui prieten adevarat.Pfff.

Va multumim pentru atentie si va asteptam si saptamana viitoare.

Totul despre bebeluse

- Mami, stii cine esti tu?
- Cine sunt, mami?
- Esti...esti..Iubirea mea!

Puf! Nod in gat, lacrimioare in coltul ochiului, mucisori ,check. Nu ma pot abtine si ma intorc spre mama ei.

- Imi cer scuze, m-a facut praf.

Zambeste. Fac o pauza,trag aer in piept si o intreb:

 - Ma iertati ca ma holbez, dar nu cumva sunteti prezentatoarea de la "Totul despre mame"?
 - Ba da.
- Imi pare bine sa va cunosc. Ma trezesc mai devreme, ca sa va urmaresc.

Ea:
- Si cum faceai cand te trezeai?

Zambim si eu si mama, ne e clar ca avem teren de exploatat.

- Pai ma frecam la ochi si ziceam : ahaha, nu vreau la graaadi.

Mama:
- Cum faci si tu.
Ea:
- Si dupa aia te duceai la gradi?
 - Da, si-mi placea.

Zambim si eu si mama.Touche, momentul a fost exploatat la maxim.

- Si la gradi aveai papusi de plastic sau papusi pufoase?
- Si si.
- Dar nu-i asa ca-ti placeau mai mult alea pufoase, ca-s asa, ca un pufulet.
- Ba da, sunt mai pufoase si sunt dragalase.

Iar zambim si incercam sa ne mentinem mina serioasa.

- Da' tu ai bebelusa?
- Poate, cine stie?

Si realizez ca abordarea e cam abstracta,of.Asta e,nu ma pricep. Ne suim in autobuz si discutam putin depre gradinita cand ma intreaba, din nou:

- Da' bebelusa ta unde e?
- N-am bebelusa.
- Eu am!Am doua bebeluse. Vrei sa stii cum le cheama?
- Da.
- Rosioara si Eva. (sper sa-mi amintesc corect)
 - Sunt nume foarte frumoase.

Coboara din autobuz si o aud strigand, chiar inainte de a se inchide usile intre noi.

- Da' tu de ce mergi departe?
- Pentru ca acolo e casa mea, departe.

Imi trimite o bezea si-si flutura mainile mici spre mine. Ii raspund cu aceeasi bezea, nu-mi pasa ca se uita lumea la mine in autobuz. Majoritatea zambesc si mai ca ar trimite si ei bezele. Autobuzul porneste si le las in urma, insa ne blocam , curand, la un stop. O vad pe mamica facandu-i semn ca sunt inca acolo, ca ma poate vedea. O vad cum se inalta pe varfuri,cu barbia in aer si ma cauta cu privirea, cat sa mai apuc sa zaresc un varf de degetel fluturat in aer.
Mai copil frumos, liniuta de dialog ce esti tu, inceput de alineat. Bless your soul. M-ai facut bine, ca un ceai fierbinte pe timp de iarna.

Draga Doamne

Ma ierti ca te deranjez, dar, vezi tu, simt ca ne cunoastem de atata timp si, totodata, nu am avut ocazia sa discutam de prea multe ori.

Recunosc, recentele urlete si strigaturi nu se incadreaza neaparat la categoria dialog deschis, dar intelege-ma ca ma straduiesc si nu-i usor. E greu si cu protocolul si programarile, uneori am senzatia ca intre atatea babe si mosi frematand de habotnicie nu prea am loc si eu si, zau,ma fastacesc.

Acum o vreme mi-a trecut prin minte sa adun scrisori catre tine, de la diversi. M-am razgandit. E ca si cand ai copia la lectie si, apoi, stii cum e, risti sa nu pici pe subiect si intri in sesiunea de vara.
Vara a trecut, asadar ma prezint si eu, la strigatul catalogului, in noul an scolar.

Draga Doamne,

Iti multumesc. Stii tu pentru ce, pentru tot. Pentru ochii mei verzi, pentru ciorbele astea care se-ncapataneaza sa-mi iasa mereu divine (banuiesc ca ai ceva de-a face, simt eu) si pentru tamplele lui datatoare de calm. Cred ca e un pic de Tu si in tamplele lui, altfel nu-mi explic.
Iti multumesc si pentru miile de "maine" pe care mi le-ai dat, pentru felul in care m-ai ignorat cand Te rugam sa ma iei la tine, plictisita fiind de aici. Iti multumesc.

Si iti multumesc si ca nu m-ai lasat sa mor, ca mi-ai dat suficienti bolovani cat pentru spatele meu stramb si poveri numai bune pentru picioare schioape, ca ale mele.

Sa ne intelegem, inca avem o relatie echitabila. Adica, eu sunt draguta cu Tine si sper sa fii si Tu dragut cu mine. Apreciez lectiile alea invatate cu rigla la palma, dar sa stii ca-s foarte receptiva si la epifanii fluturiste si curcubeice, parca imi fac zilele mai bune.

Draga Doamne,

Daca se poate, Te rog sa ignori ce Te-am rugat ultima oara. Nu, nu vreau sa nu-mi mai placa copiii. Imi plac prea mult ca sa nu-mi mai placa.

Si, inca ceva, Te rog sa ma ierti daca-s impertinenta si indraznesc sa continui in incapatanarea mea. Stiu ca ai Tu ceva scris acolo pentru mine, dar, nu crezi c-ai putea face un mic rabat? Un alineat, un "insert wording", unde sa scrie mama?

Ma angajez, pe aceasta cale sa renunt, in schimbul alineatului mai sus mentionat, la veleitatile de prajitureasa si la pretentiile de viitoare silfida. Lasa-ma asa, imperfecta, dar vezi ce faci cu episodul ala nou, o rasturnare de situatie zic ca ar face bine audientei. Iar eu promit sa Te urmaresc si sa Iti fiu fidela in continuare.

Si, Draga Doamne, daca nu iti cer prea mult, ai grija si de astia ai mei. Stii tu care sunt. Sunt multi, stiu, dar cum sa alegi intre buni si blanzi si frumosi si vii, zic? Fac pariu ca nici TU n-ai putea alege.
Asadar, vezi cum faci calculul sa-ti iasa cu plus pentru ai mei si, daca mai e loc, un alineat in plus si  pentru mine.

Iti multumesc,
A ta,

Eu

Ciorapul cu degete care n-a mai fost

Acum fix –fix –fix-fixulet noua ani ,pe la ora asta, subsemnata ateriza in fata Universitatii Bucuresti, pentru prima zi de facultate.

Dupa 18 ani de viata - petrecuti migrand de acasa la cresa de peste drum, de la cresa de peste drum de casa la gradinita din aceeasi cladire, de la gradinita din aceeasi cladire cu cresa de peste drum de casa la scoala de peste gard, si de la scoala de peste gard de gradinita din cladirea cresei de peste drum de casa la liceul de peste sosea, care sosea era despartita de casa mea de un bloc – puteti intelege fiorii de libertate ce ma cuprinsesera subit.

Nu am prins loc la camin, asa ca am fost nevoita sa ma mut in gazda cu o baba suspect de amabila, matusa a unei foste colege a verisoarei mele. Eram fericita ca aveam companie, asa ca nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat ca baba nu avea sa locuiasca cu mine, in casa de pe Grivitei, ci intr-un apartament, aflat la cateva strazi distanta. Cand am inteles ca am aterizat ca nuca-n iarba, caine provincial la vanatoare –n capitala, ne-a busit plansul si pe mine si pe mama,in timp ce verisoara-mea facea tzukahara mentala cu noi,incercand sa ne inveseleasca. Mi-a povestit ,chiar, cum a gasit in sertarul gazdei ei din studentia proprie niste sosete cu degete si m-a incurajat ca, odata plecata baba, sa ma pun pe dezgropat comori ante si post comuniste.

Bineinteles ca,odata plecate baba, mama si verisoara-mea, m-am prabusit pe patul proaspat infasat cu cearceaful meu cu lebede si norisori, intr-o camera rece dintr-o casa muncitoreasca, ce duhnea a naftalina si levantica, cu mainile in poala si cu mucii innodandu-se in barba-mi inca pubera. La dracu,vreau acasa la mama, unde-i cald si bine.Cliseic,dar adevarat. Mi-am facut curaj si am inceput sa cotrobai prin sertare, in cautarea botosilor cu degete ce aveau sa-mi demonstreze,poate, ca sunt normala,ca si casa aia e normala si ca tot ce avea sa urmeze era,iata,normal. N-am gasit sosetele,in schimb m-am delectat cu dantelele unor chiloti lati cat un stindard din al doilea razboi mondial – probabil ca si la fel de vechi, dupa patina lasata de timp si gaurile din anumite zone mai aspru fluturate de..a..vant.Evident.Stindard-vant.Da?

Prima seara a trecut usor. Dupa ce am stat cu mama la telefon vreo trei ore adunate, cu verisoara-mea inca juma de ora si cu sor-mea asijderea, am pus la cale un sistem prin care sa parcurg traseul bucatarie-baie-dormitor in mai putin de 5 minute.Bineinteles ca , in timp, am reusit sa ajung la performanta de 2 minute din clipa in care tranteam salamu’ pe paine pana la aterizarea intre faldurile pufoase ale pilotei , cu tot cu pisu time-in the middle. Am mai pierdut inca 2 ore ascutindu-mi creioanele,asigurandu-ma ca am cerneala in stilou (da,ma, am scris cu stiloul toata facultatea) si suficiente coli de hartie in mapa si m-am dus la culcare.

 Pe la 2 noaptea m-au trezit niste pisici care faceau amor ghebos pe acoperisul casei. Pe la 3 s-a izbit de grilajul din fereastra un betiv furios, care se certa la telefon cu nevasta-sa.Pe la 5 m-am trezit deja lac de transpiratie, zgaltaita din toate directiile, de puteam sa jur ca au intrat peste mine in casa si m-au furat cu tot cu lebede si norisori.Era cutremur. La 6 am zis Doamne ajuta si am pus de cafea, fericita sa vad primele raze de soare.Supravietuisem primei nopti in salbaticie.

 La metrou m-a busit iar plansul,vazand ca trebuie sa merg de la Grivitei la Basarab,apoi la Basarab sa schimb pana la Victoriei. Cand am ajuns la Victoriei si tanti de la covrigi mi-a zis ca mai am de mers inca trei statii pana la Universitate, deja plangeam in hohote, blestemand gandul ala ambitios care ma pusese sa dau la facultate,cand puteam bine mersi sa ma angajez vanzatoare la ziare, in Ploiesti.

Insa acesta este doar inceputul, the fun was yet to come si, slava Domnului, are baba snoave-n traista cat pentru o suta de carti.Dar pana la vremea studentiei grele, a amorurilor dureroase si a noptilor chinuit-muncite departe de patul cu lebede, va multumim pentru vizionare si va asteptam si saptamana viitoare, pe aceeasi frecventa.

A voastra, eterna si fidela,

Io.

P.S.: Dedicatie, un hit,maica, pe care topaiam eu prin iarna lui 2003: