The adoption thing

Ni se sugerează tot mai des să apelăm la adopție. Pentru a lămuri puțin lucrurile, cred că este important să menționăm că în momentul de față nu am putea nici măcar să depunem actele pentru certificatul de părinte adoptator, una din condițiile nescrise (dar confirmate) fiind aceea de a locui într-un spațiu cu cel puțin doua camere. Are logică,până-ntr-un punct. Copilul are nevoie de intimitate, însă nu pot să nu ma întreb cui i-ar păsa de intimitatea copilului nostru, dacă am locui într-un bordei de chirpici,la limita subzistenței,împreuna cu cei 10 copii ai noștri,și ăia semianalfabeți. Știu,vorbim de extreme, dar și infertilitatea aleatorie este extremă.

O a doua opțiune imediată ar fi ,bineînțeles, luarea în plasament a unui copil. Nu e al tău, în unele cazuri nu e adoptabil, și dacă e, poate fi oricând adoptat de altcineva.Pentru că locuim în România.Subiectul poate suferi  romane întregi de argumente pro și contra, dar ca să -mi motivez cumva poziția, nu aș merge pe acest drum cât timp există o minimă șansă ca acel copil să fie replasat la o altă familie. Aspectul financiar deja este irelevant, deși nu-i de colo faptul că ,pentru a lua un copil în plasament, trebuie să fii asistent maternal atestat,iar subvențiile sunt la limita ridicolului.

Și ultimul factor care pe noi ne împiedică, încă, să pornim pe drumul acesta, este speranța.Încă avem speranță că vom deveni părinți pe cale naturală.Iar drumul acesta, al nostru, nu e o cursă. Știm că vom deveni părinți, într-o zi, nu știm pe ce cale, dar știm că vom afla și înțelege la momentul potrivit. Iar atunci ne vom deschide brațele larg, indiferent de felul în care acel copil va fi ajuns la noi. Până atunci, însă, one step at a time.

Îți mulțumesc, Felicia, pentru comentariu și pentru că ai adus subiectul în discuție, trebuia de mult să răspund la întrebările acestea.

And, on a funny note, nu, problema nu este că n-am fi la curent cu plaja de poziții recomandate conceperii unui copil,contrar opiniei binevoitoare a anumitor persoane care decid să mă bombardeze cu astfel de detalii. Suntem ok. Ca s-o citez pe Rory (Gilmore girls), that boat sailed my port loooong time ago.It must be in Fiji by now! :))

Totul despre bebeluse

- Mami, stii cine esti tu?
- Cine sunt, mami?
- Esti...esti..Iubirea mea!

Puf! Nod in gat, lacrimioare in coltul ochiului, mucisori ,check. Nu ma pot abtine si ma intorc spre mama ei.

- Imi cer scuze, m-a facut praf.

Zambeste. Fac o pauza,trag aer in piept si o intreb:

 - Ma iertati ca ma holbez, dar nu cumva sunteti prezentatoarea de la "Totul despre mame"?
 - Ba da.
- Imi pare bine sa va cunosc. Ma trezesc mai devreme, ca sa va urmaresc.

Ea:
- Si cum faceai cand te trezeai?

Zambim si eu si mama, ne e clar ca avem teren de exploatat.

- Pai ma frecam la ochi si ziceam : ahaha, nu vreau la graaadi.

Mama:
- Cum faci si tu.
Ea:
- Si dupa aia te duceai la gradi?
 - Da, si-mi placea.

Zambim si eu si mama.Touche, momentul a fost exploatat la maxim.

- Si la gradi aveai papusi de plastic sau papusi pufoase?
- Si si.
- Dar nu-i asa ca-ti placeau mai mult alea pufoase, ca-s asa, ca un pufulet.
- Ba da, sunt mai pufoase si sunt dragalase.

Iar zambim si incercam sa ne mentinem mina serioasa.

- Da' tu ai bebelusa?
- Poate, cine stie?

Si realizez ca abordarea e cam abstracta,of.Asta e,nu ma pricep. Ne suim in autobuz si discutam putin depre gradinita cand ma intreaba, din nou:

- Da' bebelusa ta unde e?
- N-am bebelusa.
- Eu am!Am doua bebeluse. Vrei sa stii cum le cheama?
- Da.
- Rosioara si Eva. (sper sa-mi amintesc corect)
 - Sunt nume foarte frumoase.

Coboara din autobuz si o aud strigand, chiar inainte de a se inchide usile intre noi.

- Da' tu de ce mergi departe?
- Pentru ca acolo e casa mea, departe.

Imi trimite o bezea si-si flutura mainile mici spre mine. Ii raspund cu aceeasi bezea, nu-mi pasa ca se uita lumea la mine in autobuz. Majoritatea zambesc si mai ca ar trimite si ei bezele. Autobuzul porneste si le las in urma, insa ne blocam , curand, la un stop. O vad pe mamica facandu-i semn ca sunt inca acolo, ca ma poate vedea. O vad cum se inalta pe varfuri,cu barbia in aer si ma cauta cu privirea, cat sa mai apuc sa zaresc un varf de degetel fluturat in aer.
Mai copil frumos, liniuta de dialog ce esti tu, inceput de alineat. Bless your soul. M-ai facut bine, ca un ceai fierbinte pe timp de iarna.