Cred ca traim in lumi paralele.Iar una e botita.Si nu e lumea ei.

Am cunoscut azi o babuta de 80 de ani,o mana de femeie, sa fi avut  1.40m, picioarele ei cat mana mea.

Am vazut-o in statia de tramvai, tragea un carut cu o plapuma frumoasa.

Ma sui intramvai si o vad ca se chinuie si ea sa se suie,asa ca o ajut sa urce carutul.

Si zice:

-          Ma duc acasa, am fost sa fac curat la o femeie.

Tac.Asa cum fac mai toti, stanjeniti, oarecum rusinati,nevrand sa para indiferenti, dar dorindu-si sa nu fie deranjati din bula proprie, neintinati de partea asta prafuita a vietii.

Continua:

-          Ce sa fac,mama.Am de crescut doi copii, adica sunt nepoatele mele.Tatal lor a decedat in 2005 si ma-sa a fugit in Spania,si le-am castigat la proces. Le-a intrebat ala cu cine vrea sa stea  si "a zis" amandoua": cu bunica. 

Eu zambesc si ea simte ca poate continua. Mie-mi place sa ascult, ea pare a fi nevorbita de mult. 

-          Ie fete cuminti, curate, dormite, mancate.Acu’ ie la o fundatie.Le-a trimis in tabara la mare, da' dupa mare vine acasa.

Vazand-o atat de uscata, pricajita, cu doi dinti in gura, si aia stricati, stau si ma intreb daca nu cumva nepoatele sunt niste pupeze adolescentine, care stau pe carca bunicii, fara sa munceasca.

-          Cat au fetele, mamaie?

-          10 ani si 12 ani

Mi-e rusine de mine.

-                   -     Sunt mici.

-          Da, le am de cand aveau  2 ani jumate una  si 2 luni aia mica.

-          Si matale cat ai, mamaie?

-          80 de ani

-          Si mai poti?

-          Pot, maica, pot.Am nepoate bune.Da' mi-e frica acu, ca nu-s ele acasa.

-          De ce, mamaie?

-         Pai stau la curte. Si, zice in soapta,ie multi tigani p-acolo, da’ mi-am luat catei in curte si,cand latra noaptea, aprind lumina in curte si ies si zic „care esti ,ma, acolo?”.Si ma fac ca sun la militie. Da’ nu sun. (zambeste complice, dintr-un colt de dinte).

O vad ca se uita tot mai atent pe geam, semn ca se apropie statia ei, asa ca o mai trag nitel de limba.

-          Cu plapuma asta ce faci?

-          Am primit-o.Mi-a dat-o o femeie de la blocul ala unde fac curat.

-          S-o speli,mamaie.

-          O spal,mama, o spal,sa o gaseasca fetele, noua.

Face o pauza si continua.

-          Nu stiu ce sa ma mai fac cu ele...

-          De ce, mamaie?

-          Ca nu le mai place carnea si ce ma fac io cu gainile din curte?Smantana ie scumpa, da' lasa ca vine pensia si vad io.Si se sterge la gura cu gulerul la rochie.

-          Lasa, mamaie, sa te tina Dumnezeu sanatoasa, ca le-oi face mata pe toate.

-          Da, mama.Ca am vazut o femeie de la blocu’ ala, murise si-i pusesera un cearceaf pe ea, asa, goala, s-o duca s-o arda, la crematoriu. Si le-am zis si io la ale mele ca mie mi-e frica, pe mine sa ma lase asa, in groapa, ca mi-e frica de foc.

Iar  tac. Ma uimeste, induioseaza, ma strange de inima, sa o vad cu cata usurinta isi plimba si randuieste gandurile in mintea ei batrana. Mancare, munca, copii, moarte. Sa o duca la groapa, atata vrea. Dar s-o mai tina nitel, sa le vada pe fete mari, atata numa.

A ajuns. Se ridica din timp si incepe sa apese constiincios pe butonul de la usa. Ma amuza, femeia asta din alte timpuri, dar atat de prezenta, apasand butonul ala care-i spune vatmanului ca aici se opreste ea. Si apoi o sa continue.

Si zic:

-          Te ajut, mamaie?

-          Nu, domnisoara, ca pot. Dumneata te duci la serviciu, la birou?

-          Da, mamaie.

-          Sa ai spor, domnisoara. La revedere.