Se afișează postările cu eticheta mamaie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mamaie. Afișați toate postările

joi, 2 august 2012

Cred ca traim in lumi paralele.Iar una e botita.Si nu e lumea ei.


Am cunoscut azi o babuta de 80 de ani,o mana de femeie, sa fi avut  1.40m, picioarele ei cat mana mea.

Am vazut-o in statia de tramvai, tragea un carut cu o plapuma frumoasa.
Ma sui intramvai si o vad ca se chinuie si ea sa se suie,asa ca o ajut sa urce carutul.
Si zice:

-          Ma duc acasa, am fost sa fac curat la o femeie.

Tac.Asa cum fac mai toti, stanjeniti, oarecum rusinati,nevrand sa para indiferenti, dar dorindu-si sa nu fie deranjati din bula proprie, neintinati de partea asta prafuita a vietii.
Continua:

-          Ce sa fac,mama.Am de crescut doi copii, adica sunt nepoatele mele.Tatal lor a decedat in 2005 si ma-sa a fugit in Spania,si le-am castigat la proces. Le-a intrebat ala cu cine vrea sa stea  si "a zis" amandoua": cu bunica. 

Eu zambesc si ea simte ca poate continua. Mie-mi place sa ascult, ea pare a fi nevorbita de mult. 

-          Ie fete cuminti, curate, dormite, mancate.Acu’ ie la o fundatie.Le-a trimis in tabara la mare, da' dupa mare vine acasa.

Vazand-o atat de uscata, pricajita, cu doi dinti in gura, si aia stricati, stau si ma intreb daca nu cumva nepoatele sunt niste pupeze adolescentine, care stau pe carca bunicii, fara sa munceasca.

-          Cat au fetele, mamaie?
-          10 ani si 12 ani

Mi-e rusine de mine.

-                   -     Sunt mici.
-          Da, le am de cand aveau  2 ani jumate una  si 2 luni aia mica.
-          Si matale cat ai, mamaie?
-          80 de ani
-          Si mai poti?
-          Pot, maica, pot.Am nepoate bune.Da' mi-e frica acu, ca nu-s ele acasa.
-          De ce, mamaie?
-         Pai stau la curte. Si, zice in soapta,ie multi tigani p-acolo, da’ mi-am luat catei in curte si,cand latra noaptea, aprind lumina in curte si ies si zic „care esti ,ma, acolo?”.Si ma fac ca sun la militie. Da’ nu sun. (zambeste complice, dintr-un colt de dinte).

O vad ca se uita tot mai atent pe geam, semn ca se apropie statia ei, asa ca o mai trag nitel de limba.

-          Cu plapuma asta ce faci?
-          Am primit-o.Mi-a dat-o o femeie de la blocul ala unde fac curat.
-          S-o speli,mamaie.
-          O spal,mama, o spal,sa o gaseasca fetele, noua.

Face o pauza si continua.

-          Nu stiu ce sa ma mai fac cu ele...
-          De ce, mamaie?
-          Ca nu le mai place carnea si ce ma fac io cu gainile din curte?Smantana ie scumpa, da' lasa ca vine pensia si vad io.Si se sterge la gura cu gulerul la rochie.
-          Lasa, mamaie, sa te tina Dumnezeu sanatoasa, ca le-oi face mata pe toate.
-          Da, mama.Ca am vazut o femeie de la blocu’ ala, murise si-i pusesera un cearceaf pe ea, asa, goala, s-o duca s-o arda, la crematoriu. Si le-am zis si io la ale mele ca mie mi-e frica, pe mine sa ma lase asa, in groapa, ca mi-e frica de foc.

Iar  tac. Ma uimeste, induioseaza, ma strange de inima, sa o vad cu cata usurinta isi plimba si randuieste gandurile in mintea ei batrana. Mancare, munca, copii, moarte. Sa o duca la groapa, atata vrea. Dar s-o mai tina nitel, sa le vada pe fete mari, atata numa.
A ajuns. Se ridica din timp si incepe sa apese constiincios pe butonul de la usa. Ma amuza, femeia asta din alte timpuri, dar atat de prezenta, apasand butonul ala care-i spune vatmanului ca aici se opreste ea. Si apoi o sa continue.
Si zic:

-          Te ajut, mamaie?
-          Nu, domnisoara, ca pot. Dumneata te duci la serviciu, la birou?
-          Da, mamaie.
-          Sa ai spor, domnisoara. La revedere.

vineri, 13 iulie 2012

Gramatica , pe Bucovel.


Mamai-mea a lucrat la vaci, am mai spus si aici. Desi a facut patru clase si stia sa scrie si sa citeasca "Omnia", pe pancarta magazinului mare din Ploiesti, avea persoana a treia singular infipta bine in sange si in vocabular.

Nu strambati din nas, ca asa e la tara. Desi lipsita de educatie aleasa, "Bre,mămaie"  era foarte mandra si nu se dadea inapoi de la invata trucuri noi, de doamne de la oras.

Asa se face ca, intr-o vara, cand ne adunasem toate fetele si nepoatele la legatul viei, ne-am pus in minte sa o educam pe "baba", poate poate reusim sa-l scoatem pe "ie" din povestea cu a treia plural si fata de la tara.

De unde rezulta:

- Bre, mamica, nu se zice "ie frati". Se zice "Sunt frati", ca-s mai multi.
- Aha, haha. Sunt, sunt. Nu "ie".

 Minute mai tarziu, niste soldati de la unitatea de peste garla, se opresc in buza "locului" si, zarind niste rasaduri aruncate pe acolo, o intreaba pe babeta:

- Saru-mana, mamaie.
- Hai sa cresti mare.
- Nu va suparati, ce sunt rasadurile acelea, cartofi?

Baba, mandra de noua achizitie gramaticala,   raspunde tantos, raspicat (s-o auda si fetele-i cele cu carte):

 - Nu, maica, sunt vie!

Lesin, sughituri, stupoare, tavalit pe jos printre razoare.

- Breee, nu SUNT vie. E vie!
- E, %$^$%^&**% in gramatica voastra, bine ca sunteti voi destepte!

:)))

N.A.:  1. baba, babeta, bre mămaie au fost intotdeauna forme de alint pentru mamaia noastra, sa ne intelegem;)
          2. Am mai spus si in articolul anterior, mamaie era spurcata la gura, asta-i era farmecul, n-am de gand sa cenzurez si asteriscurile.
          3. "Aha, haha" este dedicatie speciala pentru mama, fiindca sunt convinsa sa recunoaste sunetul si faptul ca l-a preluat si ea. :D