A fost un an infiorator de lung si de greu si, cu toate astea, a trecut ca o tornada peste mine, Dorotee inversunata, cu slapi in loc de conduri fermecati si coditele valvoi, prea multa furtuna a fost.
Sa zic ca-s mandra de mine? Hm, as zice, pana la urma fiecare isi cunoaste limitele, unele mai rigide, corzi de chitara electrica, altele mai gumilastice, hubabube parfumate, ne intindem si ne adunam,si ne remodelam pana cand ne privim in oglinda si nu ne vine a crede.
As minti sa spun ca inceputul lui 2013 nu m-a gasit sperand ca o sa-mi fie mai bine, nu stiam ,insa, ca voi gasi curajul sa fac un pas atat de mare, mi-a fost frica de mine, de lume, da,gura lumii sloboda, mi-a fost teama ca o sa isc o serie de nefericiri in lant, ca voi gresi iremediabil,insa am sarit in gol si nu regret.
Anul asta cat o eternitate a fost piatra mea de hotar, am ales sa salt pasul si sa transform primii 28 de ani din viata mea in fundamentul restului vietii mele si cred ca e un pret extraordinar de bun pentru tot binele ce va urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu