Hai sa fugarim apusul, mai doojnoo,mai

Cam pe la ora 13:53 a celei de-a 363-a zile din cel de-al douazeci si noualea an din viata mea, in timp ce ii tocam niste piept de pui lui Tomi,intru potolirea broastei isterice, m-a lovit. Adica eu, femeie in toata firea ( a cui nu stiu, ca in firea mea sigur nu), m-am autoflagelat astazi frecand podele, cu mucii colier si frisoane care ar fi pus lejer in functiune un generator de mici dimensiuni ( note to self: de probat). Nu se mai poate asa, mi-e clar, ma pregatesc sa intru in cel de-al treizecilea an de viata si, daca-i bal, pai bal va trebui sa fie, cu danteleturi si poante saltarete, gentilomi si papica fina.
Asadar, ia hai sa purtam noi o discutie, fai draga domnisoara doamna fai, tragem si noi o linie si ne regrupam?

Mai draga domnule 29, uite acus iti vine randul sa-ti inchin un pahar, nu-i vina ta ca a fost greu si-am fost nebuna si buna si am fugit ca sa ma regasesc. Ete ca mi-ai fost bun, m-ai tinut vie, mi te-ai rasarit si mi te-ai apus de trei sute saizeci si cinci de ori la rand si ai avut rabdare, cand nu ma mai rabdam si eu. Mai draga cel mai chinuit an al vietii mele, meriti o medalie, asa batatorit si plini de cicatrici cum esti, tu esti eroul. Ca m-ai facut mare si mi te-ai asternut asa in cale incat parca mi s-a prelungit apusul. Ai vrut tu, dara, sa mai rad, sa vad ca o sa imi fie bine, si m-am gandit la tine duminica seara, cand fugarii apusul in masina, amuzata ca uite, uite, el s-ar ascunde si eu hop dupa el. Asa si tu.

Mi te-ai rasarit , mai 29 mai, in apusul tau, si-ti multumesc.
Iti multumesc ca m-ai tinut vie in inceputul tau, cand am crezut ca mor.

Iti multumesc pentru Adriana, ca de n-ar fi ea as uita intr-o clipita ca pana si sufletele botite, ca al meu, merita iertare si iubire.She's my best friend, people, n-am cum s-o desenez atat de usor. Pe Adriana mai intai o crezi si abia apoi o atingi, o vezi;) Si-apoi o infinitiubesti, simplu.

 Iti multumesc, dragutule, pentru Alexandra, nebuna si buna cum stie a fi, ca mi-ai tinut-o contra, cand mai mai ca stateam sa-mi arunc speranta in mare, sa o omor de tot. Ca mi-ai tinut-o pana la trei dimineata pe veranda, sa ma imbete, ca sa-i plang si sa-i urlu, de nebuna ce sunt.

Iti multumesc, mai doojnoo, ca nu m-ai lasat sa ascult de el si sa omor blogul, ca n-ar fi aparut Cristina, jumatea asta de sticluta din cel mai pretios cristal, care-mi este prietena si confidenta, ma face sa rad cand as putea sa jur ca nici lacrimi nu mai am, careia ,din nou, i-am plans in brate, in ploaie, asta vara. Aveam rochia aia alba cu randunele negre, Cristino, sa nu cumva sa uiti.

Roxano, credeai ca uit de tine? Pai cum,cand , vai de noi, am ragusit anul trecut vorbind si facand psihanaliza,om frumos. Imi pare rau ca ti-a fost si tie greu, barem eu am fost nebuna, am cules ce-am semanat, dar tu, mai omule, nu meritai un gram din tot ce ai indurat.Uite de-asta iti multumesc si tie, ca nu stiu de unde ai gasit tu rabdare si pentru mine, mereu, oricand, la orice ora, ca tot tu ai avut grija de mine, cand de tine nu stiu cine a avut. Iti multumesc.

Maw-maw,m-ai primit in casa ta. Mi-ai facut patul, m-ai ingrijit si m-ai ascultat, satula oi fi fost si tu de cate ti-au auzit urechile in viata asta. Mi-ai facut de mancare si mi-ai desenat in farfurie, zi dupa zi dupa zi pana cand ai vazut ca-s in stare sa ma ridic si sa ma spal pe dinti. Nu o sa uit niciodata ca mi-ai oferit o famile si un camin de pe-o zi pe alta, pentru totdeauna, ca mi-ai donat-o pe Casi, sa-mi rontaie degetele si sa-mi lase mere -ofranda, pe pat. Ca m-ai facut sa ma simt dorita, asteptata si iubita. Iti multumesc si te iubesc asa, cu sufletul si cu inima si te astept acasa. Acasa suntem noi,oricand, oriunde, de-acum stii:)

Iti multumesc si tie, Mimiloaso, aeriana mai esti, ca mi-ai amintit sa-mi dau cu oja pe gheare si sa casc ochii, a muiere,ca m-ai fortat sa dansez in intersectie , la Obor, cu panglicile alea colorate, la miezul noptii. Pink era, parca, nu? Da.Tu esti Tinkerbeala mea, femeie nebuna, si tare-as vrea sa stii ca esti una nu doar magica, ci si extrem de puternica si desteapta, ca aripile tale te pot purta foarte departe, numai sa vrei si sa crezi.Te iubesc.

Tie , Irino, sa mor daca stiu ce ti-as putea spune. Ti-am spus, de fapt, acu' doua zile, de ziua ta, ca n-o sa inteleg in veci ce vezi tu la mine de mi-esti prietena atat de fidela si fireasca, cum nu ma judeci si ma crezi mereu,cum ma vezi tu frumoasa si ma incurajezi. Parca-mi vine sa te scutur, sa te trezesc la realitatea mediocritatii mele, dar tot eu spuneam deunazi ca fiecare om e frumos macar pentru o pereche de ochi. Ma bucur ca ochii tai ma vad asa, profit de asta, stiu. Dar te iubesc, ma ierti? :)

Tu,Livia,hai fata, olteanca mea,iti multumesc pentru ca ai umblat cu mine pe strazi in ziua aia urata, ca mi-ai dat din ce nici pentru tine nu aveai, ca m-ai primit in casa ta la propriu si la figurat si as vrea sa iti pot intoarce cumva darul asta, sa stiu ca anul asta ce ni se incepe  o sa iti fie bland si tie. Sa ai mila de tine si sa te iubesti asa cum o faci cu toti cei ce graviteaza in jurul tau, sa crezi, te rog, ca meriti sa fii ajutata si ca tot ce visezi e real, o sa vina, numai sa-ti dai voie sa primesti.

A fost un an greu, cam asta e realitatea. Inca ma simt obosita, de-asta nici nu pot spune ca am facut mare lucru in ultimele luni. In afara de grija minima pentru casa, o oala cu mancare cand si cand, am luat-o usor. M-am odihnit, serile mele cu mine au fost si inca sunt linistite, un film, o muzica si somn. Mi-e clar ca mi-e bine pentru ca ma vad deja dorind sa ies in lume, sa fac, sa dreg, mintea mi-e la locul ei, dar fizic sunt inca, deseori, franta. Am avut parte de prieteni buni, slava cerului, asa o binecuvantare , ca altfel nu-i pot spune, te scapa de boala, va spun. Si de bucurie. Lectia lui douajnoua sunt prietenia si rabdarea, dragii babei. Lectia e ca inceputurile sunt pretioase si, de la un punct incolo, in viata, intelegi si ca devin din ce in ce mai rare, nu stii cate vei mai avea, asa ca le pretuiesti. Te ancorezi profund in prezent si ocrotesti bucuria aia atat cat ti-e dat sa o ai, ca nu stii cat o sa-ti fie sau daca o vei mai trai.
Inveti ca dragoste cu sila nu se poate, dar ca se poate cu vointa, cu drag, cu respect, cu tot ce ai mai bun, atat cat poti si cat se poate.
Lectia lui douajnoo este ca te ridici, nene, si dansezi atat cat tine melodia. Topai si transpiri, cu buzele uscate si pieptul umed, pana zice dj-ul stop. Sa ii ridici paharul si sa-i multumesti, vom scrie cantece noi.

Pana una alta, atat cat e muzica in sufletele voastre, dansati si nu va intrebati :) Si de s-o opri, fiti doamne si va plecati, fiti domni si sarutati mana ce-ati condus-o, a fost un vals frumos.

Acum ma iertati, ma duc sa dansez, muzica mea inca mai canta si vreau sa vad ce melodie imi fredoneaza treizeci-ul. Am crescut, hihi.

para adelante