Prajitura cu morcovi si mere sau cum sa dai cu dieta de asfalt ca doar legumele sunt sanatoase

Ca o gospodina desavarsita ce nu sunt, m-a apucat ieri, pe motiv de viscol si de eu ce dracului fac inchisa in casa, ordinea si disciplina. Am inceput cu, evident, congelatorul, caci papa makes us all happy si mie-mi cam place fericirea in farfurie, de ce sa mint?
Asadar, am gasit in frigider, dardaind, bietii de ei, niste morcovi rasi, zestre de la mamuca, sa nu i se osteneasca odorul de-o vrea sa puna de-o ciorba. Deh, femeia are asteptari sanatoase de la progenitura, habar n-are ea ce ciorba am trantit eu cu morcoveii aia.
Dar sa va spun cum am contribuit eu la agera-mi vedere cu o prajitura cu morcovi si mere, inspirata de Elena, care a mai avut si bunavointa sa-mi raspunda ieri la intrebari, pe mess.
M-am mai consultat si cu onorabil frigiderul si a iesit ce urmeaza. Recunosc ca-mi ardea de ceva dulce si tineam cu tot dinadinsul sa ma conving ca acest carrot cake nu e moartea diabetului, mai ales ca-mi fusese laudat si hiperlaudat de un gurmand cu pretentii.

Poveste lunga spusa pe scurt (Obama,se aude la taxator?), am trantit intr-un bol:

- 300 gr faina
- un plic de praf de copt (fara plic)
- un varf de cutit de sare (fara cutit si ala)
- 7 linguri de zahar sau dupa gustul propriu. Protestatarii sa faca bine sa-si puna mai mult, daca doresc, mbine?
- doua oua
- scortisoara
- 180 ml ulei de masline
- 300 gr de morcovi rasi pe razatoarea mare
- 150 gr mere rase si ele in si pe cap (sa tot fi fost fro 3 mere mici)

Mermeliti ingredientele cu mixerul pana rezulta un aluat foarte dens, adaugati morcovii si merele, var var cu linguroiul. Tapetati o tava cu hartie de copt unsa cu putin ulei si jap la sauna, fro 50 de minute- o ora, pana iese scobitoarea curata.

Intre timp, pentru ca asa sunt eu plina de imaginatie, am creat o cremo-glazura dintr-o cutie de mascarpone (250 gr), fro 50 de grame de unt (ca sa nu moara de singuratate in frigider), doua linguri de smantana acra si patru linguri de zahar pudra, plus o dusca de rom, parce-que noblesse oblige si -hac- de ce nu?

Le-am omogenizat cu mixerul si am lasat glazura la rece, sa se intareasca, cat am lasat prajitura sa se raceasca. E posibil sa o fi scos pe pervaz, la viscol, de pofta si miros, dar nu recunosc nimic.

Decorati (mermeliti) prajitura cu maclavaisul de mai sus si dati prajitura la rece pentru inca doua -trei ore. Sau nu. Gustati o felie, puneti prajitura la frigider. Apoi ganditi-va ca sunteti singuri acasa si e pacat de ea, se strica, si mai taiati o felie cat doua, ca-n basme.

Apoi ganditi-va ca ar merge bine si la cafea, ca doar suntem domni si doamne si ne permitem astfel de rasfaturi.

In fine, puneti-i o folie de aluminiu pe cap si rugati-va sa reziste pana vin intariri, ca sa nu fiti nevoiti sa o devorati singuri.

Nu e buna, nici aromata. Nici densa, nici umezoasa, doamne fereste. Iar glazura aia cremoasa ? Mpfff, nu se potriveste deloc.

Sa n-aveti pofta cum n-am avut nici eu.
Hai v-am pupat
Io