The adoption thing

Ni se sugerează tot mai des să apelăm la adopție. Pentru a lămuri puțin lucrurile, cred că este important să menționăm că în momentul de față nu am putea nici măcar să depunem actele pentru certificatul de părinte adoptator, una din condițiile nescrise (dar confirmate) fiind aceea de a locui într-un spațiu cu cel puțin doua camere. Are logică,până-ntr-un punct. Copilul are nevoie de intimitate, însă nu pot să nu ma întreb cui i-ar păsa de intimitatea copilului nostru, dacă am locui într-un bordei de chirpici,la limita subzistenței,împreuna cu cei 10 copii ai noștri,și ăia semianalfabeți. Știu,vorbim de extreme, dar și infertilitatea aleatorie este extremă.

O a doua opțiune imediată ar fi ,bineînțeles, luarea în plasament a unui copil. Nu e al tău, în unele cazuri nu e adoptabil, și dacă e, poate fi oricând adoptat de altcineva.Pentru că locuim în România.Subiectul poate suferi  romane întregi de argumente pro și contra, dar ca să -mi motivez cumva poziția, nu aș merge pe acest drum cât timp există o minimă șansă ca acel copil să fie replasat la o altă familie. Aspectul financiar deja este irelevant, deși nu-i de colo faptul că ,pentru a lua un copil în plasament, trebuie să fii asistent maternal atestat,iar subvențiile sunt la limita ridicolului.

Și ultimul factor care pe noi ne împiedică, încă, să pornim pe drumul acesta, este speranța.Încă avem speranță că vom deveni părinți pe cale naturală.Iar drumul acesta, al nostru, nu e o cursă. Știm că vom deveni părinți, într-o zi, nu știm pe ce cale, dar știm că vom afla și înțelege la momentul potrivit. Iar atunci ne vom deschide brațele larg, indiferent de felul în care acel copil va fi ajuns la noi. Până atunci, însă, one step at a time.

Îți mulțumesc, Felicia, pentru comentariu și pentru că ai adus subiectul în discuție, trebuia de mult să răspund la întrebările acestea.

And, on a funny note, nu, problema nu este că n-am fi la curent cu plaja de poziții recomandate conceperii unui copil,contrar opiniei binevoitoare a anumitor persoane care decid să mă bombardeze cu astfel de detalii. Suntem ok. Ca s-o citez pe Rory (Gilmore girls), that boat sailed my port loooong time ago.It must be in Fiji by now! :))

Really now?!?!

dupa o zi aaabsolut aiurea, cu vesti nasoale, munca multa si in van, o sedinta de 2 ore 8 minute si 34 de secunde, am primit si eu o veste buna:D

nu va spun, ca e secret, dar e un proiect al meu de preafericire a anumitor persoane dragi mie, si azi am vazut cum incepe sa se materializeze...asa ca stati pe aproape, o sa vedeti ceva frumos foarte curand.

pana una alta, ma duc la kaufland sa cumpar neshte treburi pentru alea doua torturi pe care inca am de gand sa le mai fac...macar atat.

bisous,

Mon

p.s.: survey: care ar fi cel mai frumos cadou pentru ziua voastra?