(auto?)-didactum

- Alinuta, como te chamas?
- Chamo-me Alina...:D

- Alinuta, queres sair fumar um cigarro?
- Ihim ;;)


I'm a darn good teacher :))

Esti barbat sau maseluta?

Mai,oameni buni! Vorbesc cu voi, barbatii! Ati innebunit? Care-i faza cu durerile si doctorii, de fugiti de ei ca dracu' de tamaie?

Sa va zic. Fusai acum cateva saptamani la dentist, v-am povestit deja. Prea-minunatul voia si el sa se caute. Bineinteles ca a sarit de pe scaun cand i-a zis ala ca-i bine, veselie maxima.

Trec doua zile, incepe sa se planga de dureri de masea. Drama, chin, aoleeeu, da-i cu nurofenu, unde-i pastila, taci ca-i mai buni romul.

Luni aveam iar programare la dentist si-mi zice ca vine si el, sa se caute. Minuneishan!

Ne intalnim la metrou, el, mandru: nu mai doare, deci nu ma mai caut!

Mrr...

Bineinteles ca eu ma las frezata, pilita, chinuita, all for the sake of maselutsa's health. Barbatul era bine mersi, no pain, no game, cunoasteti.

Ajungem acasa, nici 2 ore mai tarziu, iar drama. Aoleu, mor, maseaua, chin, ca niciodata, incredibil, ma sting, mmm, mrrr. Iar smulg promisiunea ca o sa mearga la dentist.

Aseara-l intreb: maine mergi la dentist, daaaa?!
El: daaa, categoric, identificai maselu problematic, glont ma duc!
Io: Bine...

Azi dimineata:
Eu: Diseara te duci la dentist, daaa?
El: Siguuuur, nu se mai poate, neaparat.
Eu: Mbinee, minuneishan.

Il sun acum 10 minute:

Eu: Fusasi la dentist?
El: Mhhmmmmm...
Eu: Poftim?
El: Mhhgmhmhmmhmhmh...aaaa
Eu: Deci nu fa pe ambiguul cu mine, ai fost au ba?
El: Pai nu m-a mai durut!

!!!!!!!!!!

Sunt la un pas de a-l "trata" domestic cu radacina de cleste!!!! Ce aveti, fratilor, cu dentistii/medicii/pastilele?!?!? Nu inteleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeg!

Beauty of the day

Inspirata de cadourile atat de frumoase primite de ziua mea (va multumesc!), am decis sa instaurez o noua categorie pe blog, destinata lucrurilor ce ne bucura noua zilele. Fie ca-s carti, retete, imagini, arta sau muzica, o sa incerc sa impartasesc cu voi ce ne pasioneaza pe noi si, bineinteles, asteptam sa ne spuneti si voi ce va place si va bucura:)


Incepem cu o carte care mi-a placut enorm, m-am indragostit iremediabil de Daphne du Maurier (cam tarziu, stiu!) dupa ce am descoperit, intamplator, The Loving Spirit, la un anticariat cipriot.

Este o poveste despre dragoste, despre dragostea fata de ce ar putea fi si fata de ceea ce este, despre legatura dintre mama si fiu, de peste timp, despre dragostea de mare, de aventura, despre vise:) V-o recomand din tot sufletul, daca vreti sa va rupeti de realitate si sa va bucurati de o poveste frumos scrisa. Cartea este disponibila in engleza si aici, if you're interested;) Eu mi-am comandat deja "I'll never be young again" si "Don't look back" si imi rod unghiile, in asteptarea lor.

La capitolul filme, astazi avem Amores Perros , un film argentinian despre dragostea de caine si dragostea fata de caine, ca doar fix asa se numeste - Dragoste de caini.

Nu mai stiu cum e tradus in romana, imi amintesc doar ca m-am enervat teribil, vazand cata lipsa de atentie la detalii si semnificatie colcaie printre traducatori.Trist, domle, trist. Filmul, adica. Trei povesti ce se intretes, urmand deja consacratul tipar al povestii in poveste.Mai multe nu va povestesc,va las sa-l descoperiti!E perfect pentru serile in doi, eu am bocit ca o magdalena, el mai avea putin si sarea prin televizor, sa se bata cu aia. Bun, recomandam:)

Si pentru ca am primit de ziua mea un sevalet si un set profi pentru pictura in acrilic, m-am vazut "nevoita" (ma rasfat, stiu) sa imi reimprospatez cunostintele de desen si pictura, tehnici , etc. Asa am descoperit-o pe Nicolle, de la Studio Margot si ale ei "inimi curgatoare". Nu stiu altii ce cred, dar eu iubesc, IUBESC!!! pictura asta:

sursa

Pentru cei indragostiti de desen si pictura, si chiar pentru cei cu copii in faza acuarelelor, Nicolle a creat si o serie de workshop-uri- ateliere virtuale, in care ne arata cum sa pictam cei mai frumosi maci de pe pamant. Pe mine m-a inspirat si motivat sa reiau desenul, trecand peste teama ca nu am inspiratie sau ca "stric" hartia:)

And finally, in timp ce (desigur!) va plimbati printre desenele lui Nicolle si va descarcati filmul, ce-ar fi sa ascultam niscai muzichie portugheza?



Enjoy!

Placinta cu pui si cu ciuperci

Eu stiu ca rasul ingrasa, dar , in caz ca aveati dubii, la noi in familie se mananca, si inca mult si bine.
Hazbandu n-o sa spuna niciodata pas la o portie de papa bun, asa ca m-am gandit sa impartasesc si cu voi ce mai stropolesc eu cand sunt offline.

Placinta asta am facut-o de revelion, dupa reteta Laurei Sava, pe care v-o recomand tuturor, daca vreti sa mai invatati una doua(multe) despre bucatarit. Am adaptat cantitatile si ingredientele, in functie de inspiratie si preferinte, dar prindeti voi ideea;)

Este simpla, destul de rapida si extrem de fatoasa:)

Ingrediente:

- un piept de pui intreg - ambii sani (iar mi-o iau de la Zazuza :D)
- 400-500 de grame de ciuperci champignons -proaspete
- 200 gr de crema de branza (gen Philadelphia, Almette, sau chiar branza dulce) - eu am pus o cutie de crema de branza marca 365,Mega Image
- o ceapa uscata sau o legatura de ceapa verde
- 4-5 catei de usturoi - aici e dupa gust
- o legatura de patrunjel
- o legatura de marar
- 50 gr unt
- 2 linguri de ulei
- o foaie de aluat foietat (400g)

In timp ce pregatiti umplutura, scoateti aluatul sa se dezghete, la temperatura camerei. Eu prefer sa-l las peste noapte, in frigider, iar dimineata il folosesc ca atare.

Umplutura:

Puiul taiat cubulete se inabuse in unt, cu putina sare si piper.
In paralel, in alta tigaie/oala/tuci (ce vrea muschiu' vostru), inabusiti ceapa tocata marunt si usturoiul. Trebuie sa se inabuse, nu sa se prajeasca, da? ;;) Asea. Cand ceapa este patrunsa si are aspectul acela sticlos that all us cooks love :X , adaugati ciupercile taiate cubulete, patrunjelul, mararul (si asta tocate, da?) si lasati-le sa se inabuse pana se evapora toata apa lasata de ciuperci. Toata distractia n-ar trebui sa dureze mai mult de 30 de minute.

In timp ce puiul si ciupercile se racesc, intindeti foaia de aluat cu sucitorul, si, cu dosul unui cutit,"zgariati" aluatul, astfel incat sa aveti doua margini, de aproximativ 10 centimetri, centrul fiind destinat umpluturii. Taiati marginile oblic (va dati seama din poza, da?) pana la liniile imaginare trasate anterior:)

Amestecati puiul, amestecul de ciuperci si crema de branza, asezonati cu sare si piper dupa voia sufletului si incepeti sa asezati umplutura in centrul foii de aluat.
Umplutura este foarte densa si va asigur ca nu o sa aveti nevoie de ou, pentru a o lega.
Aduceti fasiile de aluat peste umplutura, alternandu-le.
O sa rezulte o frumusete de spic, pe care nu va ramane decat sa-l ungeti cu putin galbenus de ou desfacut cu lapte.

Eu am aragaz de rit vechi, asa ca l-am copt cam 15 minute la foc iute (cam 180-190de grade), si inca 15 minute la foc mediu spre mic.
Ma rog, va lamuriti voi, in functie de dotari si preferinte.

Este o placinta absolut delicioasa, pana si hazbandul, care nu e mare iubitor de ciuperci, a mancat-o cu placere, iar metoda de "impletire" a aluatului e atat de simpla si faina, incat merita sa o incercati si pentru strudele si alte nebunii.

Sa-mi spuneti daca v-a placut:)
Pofta buna!

P.S.: aia cu "furat de la forfecutsa" a fost ideea sotului, cica asa a vazut el pe vremuri, pe tacamurile de la restaurante:)))

SPORTUL NE MENTINE TINERI SI SANATOSI... LA CAP!

Episodul 1 – Doamna Stapanoiu

Ati tot auzit-o pe Forfecutsa plangandu-se ca hazbendu' nu-i normal uneori. Se prea poate sa fie adevarat, avand in vedere ce educatie am primit in scolile socialiste, caci despre asta este vorba in acest post.

In generala, ma refer la ciclul gimnazial, am avut marele “noroc” sa am diriginti numai de sport, Iar astia bagau educatie in tine la greu.
Sa o luam exemplu pe prima diriginta, fosta gimnasta de lot national, cinzeci si ceva de ani, nemaritata si fara copii. Ca totul sa fie absolut perfect, avea un nume predestinat: Stapanoiu.

Inca din primul trimestru, orele de sport au devenit materia cea mai importanta. Sa nu credeti ca nu mi place sportul,chiar imi place, ador sa joc un fotbal sau un baschet, nu mai zic de tenis de masa, insa la Doamna Stapanoiu (pe atunci trebuia sa-i spun Tovarasa) sportul insemna cu totul si cu totul altceva. Deci aveam cam urmatoarele probe de dat, cu barem, in fiecare trimestru: alergare viteza, alergare rezistenta, saritura de pe loc, saritura la groapa cu nisip si multe alte dragalasenii de genul asta, de parca urma sa ajungem toti campioni mondiali la vreo disciplina sportiva sau sa ne inrolam in Seal.

Doamna Stapanoiu era foarte stricta la orele de sport (si nu numai), trebuia sa te prezinti obligatoriu in sort negru si tricou alb – nu se acceptau abateri. Numai ca venise deja decembrie si noi inca ne faceam antrenamentele in curtea scolii si era cam al dracului de frig. In prima faza am vorbit cu maica-mea si mi-a facut rost de o helanca alba. A mers primele zile, dar afara era din ce in ce mai frig, ca venise toamna si se apropia iarna. Colegii care jucau fotbal la Vointa au zis: ba. de data viitoare noi venim cu revulsin si ne dam cu el, ca incinge pielea si nu o sa ne mai fie frig. Asa ca am inceput sa ne dam toti cu Revulsin. Toate
s-au terminat cand Directoarea Adjuncta a vazut-o pe nebuna cum ne alerga pe cancerul ala si i-a atras atentia sa termine cu tampeniile astea, ca nu vrea sa aiba o clasa intreaga bolnava de pneumonie. Acum o sa spuneti toti “ee.. si au scapat iarna de alergari si alte alea”. Neah, s-o credeti voi. Ne-a mutat la sala de sport. Echipament obligatoriu: trening si adidasi curati. Nu erau curati? Absenta. E, si ce credeti ca faceam noi la sala de sport?

Hehe, faceam: stand in cap, stand in maini, cumpana, cumpana in genunchi, podul, sarituri pe trambulina si de pe trambulina pe cal si de acolo rostogolire peste cap si aterizare in picioare (daca ne-ar fi vazut Jackie Chan pleznea fierea in el de invidie) si multe alte bunataturi de-astea pentru a te mentine in forma si deveni un sportiv desavarsit. Va dati seama ca aceste lucruri nu se puteau face fara o incalzire strasnica ce consta in: alergari, genoflexiuni, mers voios, mersul piticului, etc. Acum, daca stau sa ma gandesc cum se antrena Van Damme in filme si cum ne antrena pe noi nebuna, chiar ma intreb cum de nu am ajuns cu totii actori in filme cu cafteala.

O sa spuneti “da' asta nu va punea sa jucati vreun sport de echipa?” Ooo, ba da, ne punea sa jucam primavara si vara: handbal. Dar nu asa de capul nostru, cu miscari specifice, cu pivotari, driblinguri si tot tacamul, si asta pe langa probele de barem de care am vorbit mai sus.

Vedeti voi, in ziua de azi, orele de sport se desfasoara cu totul diferit. Copiii nu ma vin cu treningul si adidasii dupa ei, insa isi aduc consolele. Cand le zice profu’ “azi jucati fotbal”, toata lumea incarca FIFA. Cand trebuie sa joace tenis de masa, incarca jocul cu tenis de masa si tot asa. Sunt convins ca profesorii de sport din ziua de azi le mai si spun copiilor: Xulescule, sa-mi aduci si mie kitul de snowboarding si de ski alpin, ca p-astea nu le am. Asta daca nu e la Jean Monet ...

Pe langa orele de sport Doamna Stapanoiu trebuia sa faca cu noi ore de dirigentie si ore de PTAP. Pentru cititorii mai tineri, ma simt dator sa spun ca PTAP inseamna pregatire pentru apararea patriei. Orele de PTAP se desfasurau in felul urmator: Diriga ne dicta intr-un ritm ametitor cuvantarile lui Nea Nicu de la congresele partidului iar noi ne rupeam mainile sa scriem ce spunea ea. V-am spus doar ca am primit educatie buna in scoala. Cel mai frumos lucru care s a intamplat vreodata la ora de PTAP a fost ca, odata, in timp ce turuia Doamna Stapanoiu cuvantarile mentionate, s-a oprit brusc si i-a zis unui coleg:
 Ma, tampitule, tu nu esti sanatos la cap? Noi, stupefactie totala, habar nu aveam ce facuse ala.

Si Doamna Stapanoiu a continuat:
 Ma, copilule, cum poti sa faci asa ceva?Poti sa-l bagi la puscarie pe taica-tu cu tampenia asta.

Si a continuat catre noi:
 Strambeanu (ca asa il chema pe ala, inca odata un nume predestinat) ia spune-le colegilor cum prescurtezi numele Tovarasului Nicolae Ceausescu.

Ala se facuse mic in banca si, cu o voce tremuranda, a raspuns:
 Tov. Nic. Ceau.

Noi ne-am tavalit pe jos de ras, evident.

Pe langa toate aceste atributii pe care le avea Stapanoaica in calitate de diriginta de clasa, trebuia sa vina pe la fiecare acasa, sa vada in ce conditii traim si invatam. Toate bune si frumoase pana cand a ajuns la un coleg de etnie roma pe care noi stiam ca-l cheama Gheorghe. Suna la usa si raspunde o tiganca d'aia cu fuste largi si puradelul mufat la haleala. Stapanoaica, jenata, spune cine e si de ce a venit. La care tiganca zbiara:

 Bartales fir-ar coasta ta a dracului, ce-ai facut la scoala, ca a venit Diriginta la usa.

Nu stiu cum a decurs mai departe discutia insa noi am ras copios cand am aflat de faza.

Acum despre mine si Stapanoiaca. Ce sa va zic, i-am devenit simpatic destul de repede. Obisnuia sa ma flateze tot timpul spunandu-mi: Branza buna in burduf de caine. A avut foarte mare grija de mine cat timp mi-a fost diriginta, cum luam un trei sau faceam vreo tampenie punea mana pe telefon si suna acasa sa le spuna parintilor. Foarte curand mi a observat abilitatile la matematica si-a decis sa ma faca contabilul clasei. Adica eu strangeam tot: fondul clasei, banii de mers la film, banii de mers in excursie, banii de mers la muzeu si absolut orice bani erau nevoie pentru bunul mers al clasei. In afara de asta, tot eu ma ocupam cu contabilitatea pentru planul la: hartie, sticle, castane, metale, plante medicinale, frunze de dud (aici era simplu ca era vreo 4 duzi in curtea scolii), plastic, etc. Era misto sa te plimbi in ghiozdan cu un ditamai catastiful plus o punga mare cu monede de 5 lei (noroc ca erau din aluminiu). Oricum la fiecare ora de dirigentie ma lua Stapanoaica sa analizam catastiful. Cine nu aducea bani sau nu indeplinea planul clasei era imediat pus la zid si automat chemati parintii la scoala.
Vazand cat de frumos se poarta cu mine, aveam grija intodeauna sa-i raspund cu aceeasi atentie.
La o ora de dirigentie, s-a luat de mine ca, vai Doamne, cum pot eu sa invat pe o banca asa murdara. Ora urmatoare aveam PTAP, evident tot cu ea. Cine spala banca la ora de PTAP? Eu si colegul de banca, in timp ce diriga turba. A facut o incercare sa ne puna se ne apucam de scris insa atat eu cat si colegul am replicat ca e uda banca si s-ar lipi coperta de la caiet de ea. Alta data s-a luat de mine fiindca aveam am camasa patata de dude si chiar era groaznic de murdara de la dude ca deh, erau coapte. Asa ca la ora de dirigentie mi-am luat sapunelul din trusa si m-am dus la baie sa-mi spal camasa. M-am intors in clasa chiar inainte sa se sune, spre disperarea dirigintei.

Cel mai misto a fost cand a intrat diriga in clasa si a inceput sa zbiere la noi ca miroase in clasa a transpiratie si ca suntem niste animale, ca nu ne spalam, etc., etc. Imediat am fost pus sa deschid geamul din dreptul meu, sa aibe lumea aer curat. Sicum era nervoasa ne-a luat pe toti la rand facand turul sirurilor de banci. Numai ca atunci cand a ajuns in dreptul meu a uitat ca tocmai ma pusese sa deschid geamul asa ca a dat cu cotul in el si l-a spart. Nu va pot spune ce satisfactie mi se putea citi pe fata. Nu am ras, nici macar nu am zambit, stiam ca voi rade din plin la pauza, insa ochii mei straluceau intens de bucurie. Nu a avut ce sa-mi zica, insa binenteles ca tot eu am fost ala care s-a dus la geamgiu cu rama.

Dupa doi ani, Doamna Stapanoiu s-a pensionat si noi am scapat de calvarul orelor de sport, sau cel putin asa speram noi.

In concluzie, pot spune ca mi-as dori pentru copii mei o profa de sport ca Doamna Stapanoiu. Va dati seama, vine puradelul de la scoala obosit, fara chef de nazbatii si intr-o forma fizica excelenta!

In episodul urmator al doilea diriginte de sport, domnul Hodoroaga.

Sa ne cunoastem

M-am gandit sa ma arat la fata, sa stie lumea cu cine vorbeste.

Iata-ma!

Da, ma uit urat, daca ma superi, dar in rest sunt dulce ca un pampon ;;)

P.s.: Pe hazband nu vi-l arat, ca ala are numai poze in poponeata goala;;)

In loc de Week-end Placut!

In timp ce Sotul Anului e pe la macelarie , cautand cea mai tare bucata de san de vaca pentru cel mai tare gulasch (sarna, bogdaproste,succese maxime , Zazuzo!), m-am gandit sa va urez week-end placut pe cale auditiv-artistica ;;)
Pentru toti masculii ce frecventeaza aceasta piscina de hormoni "femenini", o dedicatie speciala, fara numar, fara numar, ∞... :D




:D

LE: Din ciclul de succes "unde dai si unde crapa", ma vad nevoita sa atentionez audienta ca pentru gulasch se foloseste PULPAA, nu piept,da?:D

Si mai Later Edit: Dupa aproape 10 ore de fiert la foc aproape invizibil, astazi am mancat cel mai bun gulasch din istorie:D Cu voia Zazuzei, o sa revin cu reteta zilele astea;)