Copilul ei care azi este femeie în toată firea, departe de casă, la casa ei , ea însăși, văzându-și, de-acum de propriul drum. Un copil iubit , adorat și onorat de o mamă aflată departe , pe drum, dar aproape în suflet.
Și-un tată care a vrut să-i spună fetiței eterne : we still cherish.
M-a atins și m-a bucurat, așa cum numai o mamă știe, cu gesturi mici de dragoste, unele aproape dureros de profunde, altele jucăuș - melancolice.
Genul acesta de părinți îmi pun cald la inimioară și mă fac să vreau și eu o culme cât o autostrada de lungă, să înșir minunile unui copil.
Tanti mama lu´ Andreea, sărut-mâna pentru masă, mi-ați hrănit sufletul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu