Dragă fericire, Dragă Anastasia

Dragă, dulce Anastasie, puică iubită ,


Ai să afli, într-o zi, cât de invocată, dorită şi  aşteptată ai fost. O privesc pe mama ta , de peste zece ani deja, devenind ea, crescând şi ştiu , azi, că drumul ei a fost pentru voi, pentru tine.

Puică mică,  azi sunt şapte zile de când exişti şi totul e firesc, ai aterizat pe lume într-o mare de iubire şi vei crede, poate, că lumea-i toată aşa.

Lasă-mă să-ţi spun , însă, cum era înainte să apari tu, când erai un vis pentru părinţii tăi, când am privit-o pe maică-ta şi am ştiut că ai început să devii. Măi Anastasia, minunea ta a fost scrisă pe chipul părinţilor tăi încă dinainte de a se şti  pe-aici că soseşti.

Cu emoţii,cu frică, cu dorinţă şi infinită dragoste au învăţat ai tăi să se iubească şi să se ingrijească, ca să ai acum cuibul ăsta în care ai nimerit cum nu se putea mai bine.

Vom creşte toţi, împreună, tu firesc, noi cu lacrimi în ochi, pe lângă tine, cu emoţie şi umilinţă că-ţi suntem martori,minune.

Ai să creşti tu, luând totul de-a valma firesc, însă trebuie să ştii ceva.

Dragă Anastasia,

Eşti infinit, incredibil şi necondiţionat iubită. De mama, de tata, de unchi şi mătuşi, de bunici şi de veri, de tot cercul ăsta magic de iubire pe care părinţii tăi au ştiut a şi-l ţese în jur. Şi eşti iubită şi de mine.
Şi vreau să ştii, că să nu uiţi, că am plâns toţi de bucurie când te-ai născut, că azi am vorbit cu maică-ta la telefon şi chicoteam ca două puştoaice, dându-ne seama că ce trăim acum e aşa...istoric. Şi ţi-am auzit mieunatul de bebeluş prin telefon şi-am plâns iar un pic, că uite aşa iubeşti fiinţe fără să trebuiască să le vezi. E ca un fel de credinţă, pur şi simplu cred şi te iubesc.

Şi îţi ofer şi eu, azi, inima mea  de mătuşă şi promit să nu te învăţ numai tâmpenii, cum crede nebuna de maică-ta.Şi nici schnautzer uriaş n-o s-o las să-ţi ia, că nu vreau să te fluture ăla ca pe-un steag, când o fugări guguştiuci prin parc. Şi-o să desenez cu tine şi pentru tine, şi-am să te las să mă înveţi tu cum e cu iubirea şi viaţa.
A,da, şi vom merge toate trei pe un deal, pe bancă, sub un copac, să privim ploaia. Dacă ai putea fi fetiţă salon şi să dormi la momentul respectiv, aprecia-vom, că de când tricotăm fantezia asta.... Dar poţi să faci şi concert de cameră,dacă vrei. Şi ştii de ce?

Pentru că oricine sau oricum vei decide să devii, oricât de aproape sau de departe vei fi de familia asta a ta, orice ai face în viaţa asta, eşti infinit,infinit, pănă la Dumnezeu de iubită.


Bine ai venit!

Mătuşi-ta Monica.

P.s.: să nu-crezi pe unchiul dinţar când ţi-o zice că-s scorpie şi varan, promit să dau un biberon cu lapte.