O viaţă ca un ghem de sfoară, o inimă de celuloză - umbre 22

Nu pot şi nu voi vorbi,pentru că nu este vorba doar despre mine. Ce-am avut de strigat şi de urlat am aruncat în sufletele celor care-mi ştiu mâinile pe de rost, de cât au ştiut a mi le strânge în timp. Am trimis în lume gânduri şi poveţe,de le-oi fi învăţat şi eu pe toate, dar răspunsuri pentru alţii n-am.
Nu voi vorbi, s-au spus toate, e târziu, iar inima mea nu caută dreptate, nici răzbunare. Inima mea ştie şi eu,cu mine, mi-s bine. Mi-s reală, mi-s a mea.
Am fugit de lume, de serviciu,pentru încă o săptămînă,ca să mă întorc în lume respirând din nou, eu nouă, eu la fel.
Nu căutaţi,nu întrebaţi,nu judecaţi. Onoraţi-vă inimile şi speranţele.Şi prietenii.




Pentru toate braţele care m-au ţinut şi mângâiat şi hrănit: MULŢUMESC!

Mulţumesc Ale, Mulţumesc  Ada, Mulţumesc  Dana, Mulţumesc  Adriana,Mulţumesc Cristina, Mulţumesc  Cătălina, Mulţumesc  Nicolle, Mulţumesc Lara , Mulţumesc  Roxana, Mulţumesc Ioana, Mulţumesc Mama !

Mulţumesc!

Nu vă îndoiţi,dară, ci vă bucuraţi :) I am back!

Pentru voi: