Mi-am adus aminte de o poveste pe care mi-a spus-o cineva tare de mult. Nu o sa ma pierd in introduceri fara rost, asa ca iata:
Era odata, intr-o alta lume si in alte timpuri, un rege foarte intelept si bun, al carui regat era cunoscut drept prosper si infloritor.Supusii lui erau oameni harnici si credinciosi, ascultau de cuvantul regelui lor si erau fericiti ca au un om atat de bun care sa ii conduca.Intr-un cuvant, era un regat fericit.
Intr-o zi, insa, o vrajitoare - sau sa fi fost un vrajitor?...putin conteaza - afla de regatul cel fericit si se gandi sa arunce asupra lor un blestem. Otravi toate fantanile si toti cei ce baura din apa blestemata innebunira pe loc, mai putin regele, care privi ingrozit la tot ce se intampla cu supusii lui. Incerca sa ii aduca pe calea cea dreapta cu vorba buna si se gandi sa astupe fantanile, insa toti locuitorii regatului se rasculara si vrura sa il omoare pe regele nebun,care vroia sa le fure apa de baut.
Asa ca regele, nemaistiind cum sa faca sa isi protejeze tara si supusii, se hotara sa bea din apa blestemata si sa devina si el nebun. Tot ce se stie, de atunci, despre acest regat, este ca toti locuitorii lui si regele care il conduce traiesc in deplina intelegere si armonie.... nebuni.
Morala povestii este ca traim cu totii intr-o lume a ideilor si a credintelor, si fiecare dintre noi poate fi nebun daca patrunde intr-un alt taram, insa totul este o problema de perspectiva. Asa ca, data viitoare cand ii vei privi pe ceilalti intrebandu-te de ce nu nu vad ca ratiunea esti tu, gadeste-te ca nebunul s-ar putea sa se ascunda in tine. Cine stie, s-ar putea ca eu insami sa fiu o nebuna si tot ce v-am povestit pana acum sa fie doar o iluzie, un joc menit sa va prinda.... cine stie?!?