miercuri, 28 octombrie 2009

Vasile



Asta e Vasile. Sau Lili...sau Vali.
L-am adus aseara acasa, culcusit sub pulovarul meu, rugandu-ma sa fie la fel de deschis catre comunicare ca si mine. Si a fost. Dupa ce a dat turul casei in 5 secunde si a adormit cu nasu-ntr-un pantof,am dat stingerea. I-am explicat frumos ca mami doarme si daca tot e parsiv si miorlaie , sa se urce macar in pat, numai sa taca.
S-a suit. Si de cate ori isi aducea aminte ca-i matsa si stie sa sara din pat, incepea sa miorlaie ca vrea inapoi.
Io ce sa-ti fac, bade,daca esti indecis? Move your ass up si hai la somn, ca maine lucram. S-a executat.

Asta pana la 6:54 cand nu a mai putut de atata somn si a inceput sa ma linga la subrat, sa ma trezesc. Ete asta da barbat elevat, asa mai zic si io sa trezesti o femeie;;)

Am zis ca i-o i foame/sete/pishu/caca. Am reluat drilu cu iete litiera, iete apitsa, iete papa, da' hotaraste-te odata ce vrei si lasa-ma sa dorm..neah:D

Cum am dat drumul la teveu si am aprins calcul, porcu s-a suit cu botu pe tastatura, absolut fascinat, iar acum se uita la telenovele in reluare, pe picioarele mele, in timp ce io zic de el.

Cu alte cuvinte, Vasilica-lica-lili e porc mare si parsiv, carevasazica nu poa sa doarma daca nu ma stie pe mine treaza sa-l pazesc...pfff.

Nu vreau sa ma gandesc cum vor decurge ostilitatile azi, sper sa nu ramana fara voce tot miorlaind dupa cineva care sa-l pazeasca in timp ce doarme, ca io-s ocupata cu dormitu pe mine la munca.
Pana atunci,ia de dormi Vasile, ca ma-ta s-a trezit.

Hai o zi buna va doresc si scuzati "coerenta", e , totusi, 8 dimineata acum!!!


LE: Vasile e baiat salon, nu comenteaza ca fumez, pfiuf

miercuri, 21 octombrie 2009

Just another "God why can't I be happy" post


Pentru el

Imi lipsesti, e absurd cum nimic nu te pregateste pentru senzatia de amputare de dupa adio, nici macar logica clara a unui mai bine in care speri atunci cand pleci...In seara asta, inainte sa plec de la birou, am pus instictiv mana pe telefon..astazi am sunat-o pe mama.
Am ajuns acasa si am gasit o cutie de bere nedeschisa, uitata de tine aseara, si primul gand a fost sa pun bine, amintire. Cine naiba pastreaza in cutia cu amintiri cutii cu bere? Ar exploda de atatea amintiri...

Si m-am gandit la adio, la faptul ca eu, rational, profund,rumegat, ti-am dus lipsa de atatea ori si din ce in ce mai mult in ultimele luni, dar am omis sa ma gandesc la mine, la chimia rupta, la faptul ca iti recunosteam corpul, temperatura, tamplele, erai cald. Acum sunt convinsa ca nu mi-ai mai fi cald niciodata. Atunci cand decizi sa tai cordonul ombilical, totul ramane o vaga amintire, fizicul unei relatii se stinge, dispare, instinctul regasirii se pierde si el. Dintr-un orb care isi gasea drumul prin viata vazand cu ochii mintii, devii un impiedicat.

Imi mai lipsesti, dar o sa treaca. Adio.


Pentru mine


Si gata.Iaca ai mai zis inca o data pa. Ce mecanisme masochiste se ascund in spatele fiecarei despartiri, m-a minunat de fiecare data. M-am minunat singura de propria-mi capacitate de a-mi pune frana, atunci cand atarnam deja deasupra prapastiei, privind muta si contrariata, intrebandu-ma daca in dragoste e ca atunci cand visezi...esti in cadere libera, dar te trezesti. Nu e.
Sa nu sufar, nu pentru decizie. Nu pot fi etern unicul motor al unei relatii...nu, nu ma intelege gresit, povestea a fost cu doi, el si cu mine, dar relatia...ma ierti, am fost doar eu, sau poate asistam la filme diferite in acelasi timp. Da, asa a fost. Nu regret, am iubit asa cum stiu sa iubesc mereu: nou, tare, aruncata cu capul inainte, cu credinta religioasa si puteri nesfarsite, caci pentru iubiri am avut mereu forte nebanuite si inutile in viata de zi cu zi. In iubire mereu am fost razboinica, am luptat pana am stiut ca nu mai am ce sa ofer. Si atunci m-am oprit. Si daca ai avut ghinionul sa te gasesc si pe tine suspendat, imobil, in asteptarea aceluiasi perpetuum-mobile cu care te-am invatat ... nasol, am plecat.
Adio. Sa fiu sanatoasa. Am de trait, nu de murit. Deci e de bine, cumva.

Pentru voi


Eu sunt Monica, am 25 de ani fara doua luni. In ultimul an mi-am pus pe hold eul, incercand sa fiu "ea" ideala pentru el. Ma iertati. Eu o sa ma iert. Eu sunt Monica.

joi, 15 octombrie 2009

finaluri

Nu stiu ce mi-a venit, poate e de la vreme, dar scria un prieten despre despartire, si cum impacteaza ea asupra noastra...

si voiam sa-i raspund..

despartirile sunt inspaimantatoare, pentru ca fiecare fericire noua are alta forma, alta culoare si te umple si te dilata in asa feluri noi, incat atunci cand se termina, te gasesti singur cu un nou "tu", un tu care a invatat, pentru o vreme, sa traiasca in alte dimensiuni...
si te simti pierdut.finalurile sunt absolut inspaimantatoare si , oricat am incerca sa negam, sunt infrangeri...

un cantec pentru cei care se cred singuri