Eu cred in tine,mai douamiitreispe,mai!

Ca o sa-mi aduci flori si muzica si fluturi in stomac.Stiu ca poti.
Ca o sa ma faci bine, ca o sa ma tii sanatoasa si vie ,din nou,langa ai mei.
Ca o sa ma ajuti sa fiu o prietena mai buna pentru Irina ,Adriana si pentru Albuleasa.
Ca impreuna o sa cream lucruri frumoase, si o sa iesim in oras, la film, la teatru si la dans.
Ca o sa reusim sa facem nenorocitul ala de tort  cu ciocolata.
Ca de ziua mea o sa ma faci sa ma simt speciala si ca o sa-mi dai carti bune de citit,din alea de nu ma  lasa sa dorm,nopti de-a randul.
Ca o sa visezi cu mine si ca o sa faci sa fie si liniste si iubire si fericire.
Ca o sa ne faci parinti. Sunt capoasa,stiu.
Ca o sa-i dai Adrianei curaj.
Ca o sa le deschizi drumurile prietenilor mei, sa mearga acolo unde-i cheama inima.
Ca o sa imi aduci iar familia aproape si ca n-o sa ma mai lasi niciodata sa ma simt atat de singura cum m-am simtit anul asta.
Ca o sa fii,stii tu, perfect.
Mai draga anule 2013, abia astept sa te cunosc.Stiu sigur sigur sigur ca tu o sa fii PERFECT!

Te astept cu drag si cu tartine cu unt si cu masline (rima neintentionata).
Monica

Pregatiti de colindatori?

Bomboanele-s puse bine,la fel si nucile si biscuitii.

Bradu-i sus,impodobit,simplu si parfumat,cum ii sade bine Craciunului.

Si-om mai drege si de-o blida cu sarmale si un cozonac rumen si dulce, ca sufletul crestinului ce-l plamadeste.

Si-apoi ne-om bucura si veseli de zilele astea tihnite, cu ceva mai mult sclipici decat recomanda doctorul si cu dejtele captive dupa o escapada in borcanul cu lipici.

Dragilor,

Ma retrag dincolo de www,sa ma bucur de astia de suntem vii si palpabili, eterul poa' sa mai astepte.

Va las cu cateva franturi din sufletul nostru,asa cum am stiut noi a-l pune in cele lumesti. Si un sfat : cateva stelute din paie,un pic de lipici si niste ramuri pot aduce mai multa bucurie decat un buchet de flori degerate.;)

Un Craciun fericit,linistit si plin de iubire! Sa fiti sanatosi.

Daca eu as fi o fetita cuminte si Mos Craciun baiat salon

I-as scrie o scrisoare cu tot ce am facut eu bun si frumos, cu sclipici si paietele, iar el, mosneag de treaba, s-ar executa si mi-ar aduce tooooooot ce imi doresc eu.
Back to reality, insa, stiu ca mosu' si-a dat toti banii pe mojito si alune picante asta-vara, in conge, iar eu abia daca ma calific pentru o punga de migdale (necojite!), dar nu ma impiedica nimeni sa visez, right?

Asadar, intr-o lume perfecta, cu fete cuminti si mosi salon, iata ce as primi eu:



 Cap de lista, tricoul cu cap de mort . Nu stiu ce-mi place mai mult la el: griul, capatana sau faptul ca e asimetric, dar zau ca de l-as avea, it would be love forever. - H&M.

Tot de la H&M, rochia cu paiete, pentru femei cu sunci si forme - decat/doar/numai 59.90 Ron. Tres joli, oui oui. Voila:

  Ineleeee! .Daca n-as fi natie asa proasta incat sa ma fac carne vie de la orice gablont, zau ca mi le-as cumpara pe toate. Ata ete.

 Pentru Marita gospodina din mine, un cadou pentru casa sufletului ar fi setul de 9 piese de la Joseph Joseph . Scump domleee, scuuump, dar ma fac eu mare. Sic!
Daca va stiti cu dare de mana si aveti pe acasa o doamna pasionata de gatit, recomand pasional! 
Pentru modesta suma de 228 Ron, de aici.

Pentru astia cu sensibilitate ridicata la preturile cu  virgula nouajnooo in coada, merge de minune si stampila de fursecuri. Nu foarte ieftin, dar na! Vrei de dulce, iti faci. - aici.

Pentru copii, cu siguranta una din cele mai frumoase povesti scrise vreodata, Micul Print , de Antoine de Saint -Exupery. Nu va mai mirati ca auziti de ea peste tot, este o carte ce nu trebuie sa lipseasca din nici o biblioteca si este, fara indoiala, un cadou potrivit si pentru adulti. Am zis! - disponibila la Carturesti .

Pentru doamna sensibila, cu nostalgii si miresme fine, un clasic- Tess of the d'Urbervilles . 
O recitesc , o data la cativa ani, mereu cu aceeasi placere. Recomand. 

Si asta:

Am vazut-o azi dimineata intr-o vitrina si mi-a placut titlul. A citit-o cineva? Disponibila in orice librarie, eu am gasit-o online aici.


N-as zice nu nici unui album Moleskine , pentru fotografii si scrapbooking, sau unui Folio Watercolour, sa mi-l tin aproape de corazon, pentru momentele de maxima inspiratie. Adevarul e ca toate agendele astora de la Moleskine sunt delicioase, insa preturile lor ridicate (cam 100 lei caietelul) scot la iveala zgarcita din mine. Poate intr-o zi o sa ma indur sa-mi iau unul - si parca vezi ca n-o sa-l folosesc, de mila sa nu stric hartia.Lol.

Aici:

Si aici:

 

Categoric genul de cadou pe care i l-as face unei prietene pasionate de scris/desenat.

La cosmetice sunt o nepriceputa desavarsita. Nu-mi place sa ma machiez si de aceea nici nu investesc in asta, dar ADOR cremele , gelurile de dus si apele de corp lejere. Preferatul meu e setul cu Iasomie de Neroli, de la The Body Shop. Chiar asa, ar fi cazul sa le fac o vizita, cat de curand.

Si, sa nu uit, uleiul de masaj cu nuca de cocos, de la Douglas. N-am mai cumparat de-o vesnicie, neaparat de remediat si acest aspect. Din pacate n-am gasit poza pe net, dar cautati un flacon din metal,isi merita toti banutii.

Lasand reveria la o parte, cel mai si cel mai mult imi doresc anul asta sa-mi iasa sarmalele bune, sa pun buzita pe nitica toba si cozonacel si sa bage aia de la teveu Harry Potter , seria completa. Si o punga cu migdale, daca tot ne permitem arogante. Si niste tort de biscuiti. Si poate si "umpicuts" de piftie. Si cam atat. (Nota: observati notele recurente. Am incheiat nota).

Voi ce va doriti de Craciun? Sau, mai bine spus, ce v-ati dori, daca am fi milionari si ne-am permite sa ne dorim?


Eu va ofer eine kleine dedicazionen, ca atata pot, atata dau:


P.s.: Parca-mi merg mainile la sarmale mai abitir, cand o da Elvis pe tremolouri cu ochisori de vitel de lapte:D

Viata dupa pierderea unei sarcini

E greu sa scrii despre bucuria Craciunului cand , odata cu sarbatorile, se acutizeaza nu doar importanta familiei, ci si absenta unor membri atat de pretiosi-copiii.
Este cu atat mai greu atunci cand este vorba de copiii ce ar fi trebuit sa fie prezenti, dar nu mai sunt. Procesul de adaptare la noua realitate, de reconsiderare a propriei realitati si a viitorului poate fi extrem de dureros, mai ales cand nu ai cu cine sa vorbesti sau te simti neinteles.

Acum cateva saptamani am infiintat un grup de suport pentru toti cei care au trecut prin experienta nefericita a pierderii unei sarcini. Fara a vrea sa fiu redundanta sau agasanta, cred cu tarie ca este datoria tuturor sa foloseasca propriile experiente in ajutorul celorlalti.

Transformarea unui tabu in normalitate poate insemna sansa la o viata mai buna, mai sanatoasa, la evolutie, in loc de depresie.

Asa cum bine a spus Ioana aici , cel mai potrivit gest pe care il puteti face pentru prietena sau prietenul care si-a pierdut copilul este sa il indreptati spre medii in care sa se simta inteles, binevenit, ajutat.

Pentru ca nu vrem sa facem publicitate si dorim sa respectam intimitatea fiecarui membru, acest grup va ramane privat, iar accesul in grup se va face doar la cererea persoanei care doreste sa participe. N-as recomanda adaugarea prietenilor fara a-i consulta in prealabil deoarece exista oameni care prefera sa-si consume suferinta in privat.

Va las mai jos linkul catre grup si "declaratia noastra de intentie", sperand,insa, ca nu veti avea nevoie de el.

Viata dupa pierderea unei sarcini

Un grup de suport pentru toate femeile care au trecut prin drama pierderii unei sarcini. Despre durerea care nu trece.

...
Dorinta noastra este ca acesta sa fie un loc in care sa putem vorbi despre tot ce inseamna pierderea unui copil, temeri, dureri, ganduri.
Nimic nu este rusinos sau stupid,totul este normal.
Suntem intre prietene si suntem aici pentru a ne intinde acel brat de care avem atata nevoie in astfel de momente.

Dincolo de suportul moral pe care speral sa-l gasim aici, ca intre prietene, acest grup isi doreste sa ajute, pe viitor, si cu aspecte mai practice, dar in egala masura, extrem de importante in procesul de doliu.

1. Dorim sa ajutam la colectarea si preluarea obiectelor la care parintii doresc sa renunte, din motive evidente, si distribuirea acestora catre familii sau centre de plasament ce s-ar putea folosi de ele.

2. Vrem sa fim un punct de „prim-ajutor”, la care sa apelati pentru a obtine ajutor psihologic, medical si, bineinteles, spiritual. Prin intermediul prietenilor nostri, ne dorim sa oferim consiliere gratuita tuturor celor ce au nevoie de ea.

3. Pentru cuplurile care au si alti copii, vrem sa gasim cai pentru a ajuta parintii in momentele imediat urmatoare pierderii unei sarcini, cu lucruri „minore” : cumparaturi, o caserola cu supa, dus- adus copiii de la gradinita, cumparatul unui medicament de la farmacie – un fel de curierat inimos :)
 

Tortuletul "Papa tot"

Am facut duminica un tort de biscuiti pe care am tot pandit sa-l fotografiez, in scopuri laudaristice, bineinteles. Daca am dobandit misiunea au ba, vedeti mai jos, insa pana atunci nu uitati ca : 500 gr biscuiti + 400 ml cafea + 200 gr unt+ o conserva de lapte condensat (si , posibil, o dusca sanatoasa de rom - dar nu recunosc nimic)  = FOREVER TUMMY LOVE.

L.E.: Ca sa ne fie clar: spumati untul cu dusca de rom si putin extract de vanilie si orice alte arome va suna voua (eu am scapat si niste anason), adaugati laptele condensat, mixati pana se omogenizeaza.
Montati tortuletul intr-o tava imbracata in folie transparenta.Biscuitii inmuiati in cafea rece ,apoi crema, si tot asa.

Pentru ca n-am reusit sa prind nici macar o poza cu dosul tavii, daramite frun portret apetisant, m-am gandit ca ar merge si niste ipostaze postume,  cu tortul aflat pe soseaua gatului (hop hop hop shasha).

Iata:

Musteriu' nambar uan (sau fata care a pus "tort" si "orgasmic" in aceeasi propozitie) :

  

 

Musteriul nambar tu (timid, dar graitor):

Musteriul nambar fri (intre noi fie vorba, cred ca a subtilizat cateva resturi de tort si de pe la colegii neatenti, dar o iertam, ca e cu compliment):

Daca vreti sa faceti pe marea gospodina cu minim de efort - adica fro 20 minute, cu tot cu bagat la frigider - va recomand acest tort cu toata sinceritatea.

P.S.: Cu cat sta mai mult la rece, cu atat mai bine.
P.S.2: V-am zis ca a fost orgasmic? :D
P.S.3: Sa nu uitam de dedicatie:

Mos Gerila dezabuzat

Sau de ce ma bucur eu ca Mos Nicolae (si nici un alt Mos, for that matter) nu exista :

Exista , pe de alta parte, oameni buni dispusi oricand sa-ti umple traista cu bomboane, ciucalate si portocale parfumate.Ceea ce va doresc si voua.

La multi ani, Nicalai si Niculete!

Povestea fetitei cu mult cap dar fara coada.Fetita, nu povestea.

A fost o data ca niciodata o fetita. Nu era nici prea cuminte, dar nici foarte neascultatoare. Obisnuia sa manance tot din farfurie, desi ii displacea teribil pestele,iar caimacul o ingrozea de-a dreptul. Odata chiar a alergat prin casa, cu limbuta scoasa afara, implorand-o pe sora ei mai mare sa o scape de mazga odioasa, ratacita (nu se stie cum) prin paharul ei cu lapte.

 

Alteori mai spargea cate un bibelou, pentru ca i se pareau tare urate.Adevarul e ca nu a reusit niciodata sa le inteleaga rostul, desi cu timpul a invatat sa le ocoleasca,sambata dimineata, cu carpa de praf. 

Tata lipsea. Se pare ca se intamplase un bucluc, o mica neintelegere careia adultii ii spuneau „divort”, dar fetitei, drept sa spunem, prea putin ii pasa de buclucuri si incurcaturi de oameni mari.

Il revazuse in prima zi de scoala, cand a venit si a luat-o de mana, iar ea a fugit ingrozita spre mama. Inca mai are , pastrata bine, acea fotografie in care priveste speriata catre obiectiv, agatata de mama cu varful degetelor, in timp ce tata o tinea strans langa el. Asa cum fac tatii, se pare.

Isi aminteste cum, in clasa a doua, dupa sarbatori, i-a cerut voie mamei sa-l sune. Si-a repetat cuminte poezia si l-a sunat.I-a spus cum o cheama, nume si prenume, ca este fetita lui si ca are opt ani. Si a tacut. I-a promis ca-l va trimite pe fratele ei sa o ia in vizita, in noaptea de Revelion, unde avea sa primeasca si o papusa.Se pare ca mosul ajunsese si acasa la tata si papusa o astepta.

In ziua aceea s-a dus la matusa ei, care locuia in blocul de peste drum de casa tatalui ei, si a asteptat. Purta o rochita tricotata, dintr-o lana care o pisca si o facea sa vrea sa se scarpine,dar nu conta. S-a cocotat cuminte pe fotoliul din dormitor, de unde putea vedea iesirea din blocul tatalui ei.De fiecare data cand se aprindea lumina in hol, isi indrepta rapid fustita si se ducea ,grabita, sa isi puna ghetutele. S-a incaltat de sase ori si tot de-atatea ori s-a si descaltat. In cele din urma a adormit pe fotoliu, in rochita ei tricotata, din lana ce pisca.

A sunat-o trei luni mai tarziu, sa-i spuna ca papusa ajunsese la o alta fetita, ce si-o dorise mai mult. I-a cumparat, in schimb, doi bebelusi de carpa, blonzi, care-au murit pe sifonierul din camera ei, pana cand alte fetite au venit si i-au reinviat, cu joaca.

In anii ce-au urmat, fetita l-a vizitat pe tata. De obicei de ziua lui sau de sarbatori, cand ii spunea sa-si aduca si carnetul de note. Il deschidea tacticos, mandru, rasfoindu-l pe deasupra burtii lui intesate de prea multe nopti si zile pantagruelic hranite si  baute, laudandu-se amicilor cu copilul lui destept.

Daca o intrebi pe ea, pe fetita, e de ajuns sa inchida ochii, si ti-ar putea recita, cuminte, vorbele lui. O vezi? Sta la biroul ei si, dincolo de parcul de sub fereastra ei, il vede. Cu camasa lui alba, repetand, an dupa an , dupa an: „vezi? - batand cu degetu-i grasan pe buzunarul din dreptul inimii- cand aveai trei luni, te-am tinut aici, uite aici, sa dormi pe mine. Si stii ce-ai facut? Te-ai pisat.”

Mai ca-i vine si ei sa repete cu voce tare :”uite, pune mana, inca e umed! Simti? Si acum imi miroase camasa a pipi”. 

O alta amintire pe care el o avea era de cand il intrebase ea , intr-una din multele lui plecari „pe teren”, daca „si la Campina e tot teren, tati?”. Sau cand,pitica si schioapa cum era, ii ceruse sa-si care singura pepenele cules , rugandu-l sa o ajute sa-si scrijeleasca numele pe el. Mina-Mina-Pisa-Pisa-Cutu-Cutu. Pentru ca nu-si putea pronunta numele corect, facuse pipi pe camasa lui, fix in dreptul inimii, si ii era tare tare tare frica de cainii vagabonzi.

Inca ii este frica de ei, de-aia isi si suna sotul,seara de seara, sa vina sa o ia din fata blocului, „s-o treaca de caini”. Mina-Mina-Pisa-Pisa-Cutu-Cutu.

Uneori, cand era foarte melancolic, scotea din sertar certificatul de deces al surorii pe care ea n-o cunoscuse si ii spunea, mandru :”vezi asta? Innebunise, auzi? Doctorul mi-a zis sa-i fac alta, altfel o ia razna.Si te-am facut pe tine”. Adica venise ca sa ocupe un gol, un spatiu lipsa.Si s-a bucurat, zau ca da. Multa vreme a crezut ca trebuie sa fii tare special ca sa poti inlocui pe cineva, sa vindeci.

Ironic e ca a aflat si ea mai tarziu ce baliverna este teoria gaurilor de astupat.Din inima,zic.

Cativa ani mai tarziu, cand a intrat la facultate si l-a sunat sa-i spuna, a intrebat-o doar ce dracu' a fost in mintea ei de a ales Portugheza.  Ce sa faci tu cu aia? E tara mica. Vai de capul tau.

Cu o zi inainte de a pleca cu bursa in Portugalia, a chemat-o la el, sa-si ia ramas bun si sa-i dea niste bani. A rugat-o sa-i scrie , scrisori pe hartie,cu stiloul. Si apoi i-a zis sa aiba grija sa nu se intoarca bortoasa de acolo, „ca cine dracu’ ti-l creste?”.

Cumva, dupa cateva scrisori, entuziasmate (ale ei), boeme, filosofice, cumva ciudat indreptate spre un trecut pe care ea nu-l cunostea (ale lui), s-a rupt.

N-a mai putut. Timpul petrecut departe de casa o facuse sa simta, tot mai acut, prezentele si absentele din viata ei. Dorul teribil de casa, de mama ei, de camera ei,  de familia ei cea adevarata.Si distanta dintre ea si un tata prezent mai mult in amintirile povestite de altii,  ca niste fotografii vechi, in care mai ca nu te recunosti, privind hartia ingalbenita.

A sunat-o cinci ani mai tarziu, ca s- o vada, si pentru o vreme s-au revazut. Se gandea ea ca n-are cum sa repare trecutul, tot ce nu fusese.Dar putea sa faca ceva pentru viitor.Se gandea tot mai des la casatorie, la faptul ca va avea si ea copiii ei, care vor vrea sa stie si despre acel bunic. In toamna acelui an, la nunta ei, doua locuri au fost goale. N-a venit, n-a sunat, si n-a mai fost.

Capul.

Fetita a ajuns sa invete, in timp, ca trei amintiri sunt prea putine.  Ca oamenii se indragostesc si se despart, dar ca nu ai cum sa divortezi de propriul tau copil. Ca daca pleci, sa faci bine sa stii ca nu o sa mai poti sa te intorci. Ca poarta aia pe care el, copilul, ti-a lasat-o deschisa, nu va ramane asa pentru mult timp. Ca o sa vina o zi cand dragostea aia „data” nu va mai fi neconditionata. Ca ai , ca parinte, fix cinci minute dintr-o viata, sa fii langa el, sa-l iubesti, sa-l cresti, sa-l sufoci cu iubire si sa-l enervezi cu regulile tale,sa-l educi, sa-l certi, sa-l strangi in brate si sa-l pedepsesti.Fix cinci minute.

Coada.

Dupa aceea, daca n-ai fost, nu mai esti.

Iar fetita l-a iertat pentru tot ce n-a fost. Si si-a cerut si ei iertare pentru ca poate, cine stie, n-a fost o fetita suficient de cuminte,suficient de silitoare, suficient de buna. Si pentru ca ea, fetita care a fost, find acum femeie, nu a mai putut sa il vrea si sa il simta aproape.Si a renuntat. Fetita care a crescut a stiut ca n-are tata zi a zambit.A stiut.
 
Nota Autorului.
A,da.Si sa stiti ca nici un copil nu uita. Nu incercati sa va consolati cu gandul ca n-o sa mai tina minte cand nu ai fost, cand n-ai sunat, cand chiar si tu ai uitat. Daca nu esti acolo, in fiecare clipa, isi va aminti cu exactitate fiecare zi in care ai lipsit. Ar fi bine sa si le aminteasca pe alea in care ai fost acolo. Zic si eu.
In rest, fiti fara grija, vor creste si fara voi, bine mersi.

Coconut, Fulg de Nea, Spiridusul creativ,Heeey Macarena

- ecler cu crema de cocos si glazura de ciocolata neagra
- o suta doisprezece fulgi de zapada argintii pe o suta douasprezece monitoare , pentru o suta doisprezece colegi
Cam asa:

- o suta doisprezece "aaaa" ," vine Moooosu", "iii, fulgusooor"
- doua cartoane colorate si un Spiridus Creativ, sa incurajeze o pitica sa decupeze in continuare felicitari pentru cei dragi
- un brad cu reni, in forma de tort. Vezi punctul unu.Probabil de acolo se trage.
Ete, brad!

- un ren calator. Nu, nu e viu. Si nici de plus. Da' musca . Pleaca la joaca ,diseara.Io zic sa-i dati de lucru, sa aiba ce rontai, ca na.

- a, da, si o maceta. Pour les connaiseurs. Sa rupem somnu-n doua, am zis!

 

 
 Da, dommnule, azi a fost o zi buna. Coerenta, nu. Ca nu ne place.Iac-asa si hopshasha.
Heeey, Macarena.

Dedicatie:



P.S.: Oare tanti din videoclip merge la sala sau asa e gena? sa stiu si eu o treaba, dorm mai bine la noapte.

Sa vrei sa vindeci ce nu poate fi vindecat

Acest post s-ar putea numi, la fel de bine, "depresia si cum sa nu mori de ea", dar parca nu-mi suna bine. Nu are sens sa disecam meandrele depresiei, sunt negre si puturoase, si incredibil de personale.Atat de personale incat uneori nu stim in ce mlastini ne balacim si cum sa iesim din ele.Cum sa faci sa fie mai bine. Sa te vindeci.

Si aici prietena mea ar zice "haha, sa te vindeci? haha". Da,ma,haha.
Sa incerc sa ma vindec a fost cea mai proasta decizie a vietii mele de pana acum. Pentru o perioada foarte lunga de timp chiar am crezut ca poti sa vindeci durerea. Ca te poti trezi intr-o dimineata si sa fii bine, puf, sa revii la capitolul dinaintea paginii pe care ai rupt-o iremediabil. O pagina pe care nici un lipici din lume n-o mai poate aduce iar in poveste.Iar cartea ramane asa, pe veci schimbata.
Paragrafele se schimba, se rearanjeaza, intr-o noua ordine , cautand logica aia nestiuta, menita sa dea sens acelor doua pagini impare ce n-ar fi trebuit nici cand sa se succeada.

Mint.Cel mai greu lucru din viata mea a fost sa accept ca nu o sa ma vindec niciodata. Ca n-o sa treaca. Ca ar trebui sa uit, sa mor si sa ma nasc din nou, ca sa pot pretinde ca n-a fost.Ca o sa doara mereu. In unele zile mai mult, in altele mai putin, dar ca o sa doara mereu.

Sunt unele rani pe care nu le poti vindeca.Da, se cicatrizeaza, palesc, dupa o vreme nu mai sunt atat de roz, si sangele invata sa-ti curga prin noile noduri pe care ti le-ai facut in carne, toate-si croiesc drum prin noul tu. Numai tu , insa, refuzi sa mergi asa, mai departe, taiat, peticit, slutit.

Si vrei sa treaca.Sa nu mai doara. Sa nu mai auzi ca nu-ti mai lucesc ochii. Si ca nu mai esti ce erai. Si ca erai altfel, mai vesel,mai bun, mai rabdator, mai luminos, mai viu.

Dar nu mai esti. Si trebuie sa vina un om, un an mai tarziu, sa-ti spuna ca anii lasa urme. Ca si durerile lasa urme.Uneori durerile astea raman in urma unei rani. Si ca asta e noul tu. Asta esti. There's no way back.Deal with it.

Asa ca da.
N-am cum sa mai fiu cum eram.Dar cred ca sunt mai altfel, mai buna, mai eu. Si e ok sa ma doara, din cand in cand. N-o sa-mi mai cer scuze pentru ca doare. Am auzit ca asa e normal.

Nimeni n-ar trebui sa se simta vinovat pentru ca nu mai e bine. Si daca simtiti asta, sa stiti ca nu-i asa. Durerea nu-i minciuna.

Ati aflat pana acum ca nu mai pot sa spun in "cuvinte adevarate" ce vreau sa spun. Pur si simplu nu pot. Mi le spun mie, dar e de ajuns. Intelegeti voi.

Daca aveti prietene prin Constanta care au nevoie sa auda ca e ok sa doara, trimiteti-le acest link, va rog. Cu cat afla mai repede, cu atat mai bine. Un an e deja prea mult ca sa ajungi la concluzia asta.

Eric

Prieteni, speram din tot sufletul sa nu mai fiu nevoita sa scriu vreodata un astfel de mesaj,insa situatia o impune. Doi fosti colegi de lucru si oameni tare dragi mie au devenit parinti zilele acestea, insa bebelusul lor are nevoie URGENTA de ajutor. Nu este vorba despre INCA un mesaj umanitar, este vorba de Eric si avem nevoie de ajutor.
Va rog din suflet, daca puteti, ajutati. Copiez mai jos mesajul lor:

"Mesajul de mai jos este atat de important incat trebuia postat aici. Va multumim din suflet pentru orice ajutor!

Eric s-a nascut pe 18 nov la 8.30 dimineata, a luat nota 9 si a fost dus la sectia de neonatologie pentru investigatii inainte sa fie adus la mama pentru primul contact prelungit si prima alaptare. Dupa ce au trecut mai multe minute decat ne asteptam si impreuna cu intrebarile pe care le puneam am aflat ca Eric este inca sub un cort de oxigen. Motivul: saturatia la nivelul picioarelor nu se facea corect. Dintr-un procent maxim de 100% Eric era pe la 87.

Dupa mai multe investigatii la clinica unde am nascut, dr. neonatolog a hotarat ca bebe ar trebui transferat la Budimex pentru analize mai amanuntite. Acolo, in urma unei ecografii, medicul pediatrul de garda ne-a dat un posibil diagnostic: transpozitie de vase mari. Practic sangele nu transporta destul oxigen in organism din cauza malformatiei congenitale. Apoi, a doua zi dimineata,...
doctorul cardiolog a confirmat diagnosticul initial, adaugand la acesta si aorta ingustata. Rezolvarea a venit tot din partea dansului: Eric trebuie operat de urgenta in Germania, Hanovra. Acolo este un doctor specializat pe malformatii congenitale la nou nascuti care il va primi pentru interventia chirurgicala.

Prin formularul E112, toata interventia, inclusiv cazarea noastra acolo va fi gratuita. Chiar si operatia are rata de succes buna, iar doctorul este foarte apreciat pe aceasta specializare.

Problema mare apare la transport. Trebuie un avion dotat cu aparatura necesara pentru a putea acomoda un astfel de pacient. In momentul de fata incercam sa facem rost de un asemenea avion, insa prima evaluare a costurilor de transport se situeaza pe la 14000 Euro. Cum, doctorul a spus ca interventia trebuie sa fie facuta in termen de 10 zile, suma este cu atat mai greu de obtinut. La asta mai putem adauga si un cost de 16 milioane pentru 5 fiole de Alprostadil, medicament ce mentine saturatia cu oxigen la un nivel satisfacator. Inca asteptam sa vedem cate fiole ne vor mai trebui.

Apelam acum la orice fel de ajutor, oricat de mic. Fiecare leu adunat pentru Eric il va ajuta sa fie mai aproape de medicul din Germania.

Am vrea sa multumim din suflet tuturor celor care ne vor ajuta chiar si cu un gand bun. Orice impuls, fie el material sau spiritual, ne va ajuta enorm.

Conturile unde pot fi virati banii sunt deschise la ING Bank Bucuresti.

Conturi IBAN:

Nume: Mladin Valentin

Cont RON: RO08INGB0000999901166222

Cont EURO: RO56INGB0000999901839702

Detalii cont euro:
SWIFT: INGBROBU

Adresa:
Ing bank n.v. amsterdam suc Bucuresti Bd.Iancu de Hunedoara nr.48 sect.1. Cod postal 011745

Pentru utizatorii PayPal, banii pot fi virati si in contul vmladin@yahoo.com

Multumim din inima!
Vali, Oana si nu in ultimul rand, Eric"


UPDATE:
" Un mic update din partea lui Vali, Oana si a micutului Eric: se pregatesc de plecare spre aeroport, de unde un avion militar ii va duce in cateva ore spre Hanovra, Germania; pentru operatia atat de necesara! Va multumesc tuturor pentru ajutorul oferit si pentru gandurile bune! "




 

Cu capu'-n traista

Am pe birou doua pahare de plastic.Unul plin cu migdale, celalalt cu cafea.
Azi dimineata mi-am infipt dejtele in paharul cu cafea si am dat sa duc la gura, sa rontai.Noroc ca am o rochie neagra si unghiile tari.Mda
Am mutat paharul cu cafea mai incolo, sa ma tin departe de noroc. Am pus mana pe paharul cu migdale si am cascat gura larg, sa galgai cu spor.Needless to say, aratam ca un harciog cu falcile pline de migdale si ochii bulbucati, neintelegand de ce nu curge, da' pica.

In timp ce scriam acest post, am dus la gura al treilea pahar, cu biscuiti.

Citand-o pe prietenea mea, sunt cu capul in traista.Unde-i cald si bine.Si muzica-i faina.
Si barbatii-s misto si ciudati si nebuni.Si planteaza visini pentru dulceata nevestei. Sunt o coerenta.stiu.

Bad bad wife.

Ne trezim azi, ca-n fiecare zi a vietii noastre de oameni casatoriti, care suntem. El primul, ca face cafeaua, pentru ca e un sot perfect – doh. Eu mai tarziu, cand e deja racita si in cescuta mea cu ingerasi. El triluieste, eu mormai. Bem cafeaua, ne imbracam, iesim pe usa. Ne pupam de fiecare data cand ajungem la coltul blocului si ne despartim.

Totul normal, acelasi program, zilnic. Pana azi.

Cand striga:

- Si sa te gandesti la ce-ai uitat sa faci azi dimineata!

- Ha?

-  Sa te gandesti la ce-ai uitat! Si pleaca ranjind.

Ma gandesc. Oare ce-am uitat? Sa ma spal pe dinti? Dau cu limba pe dinti.Nop, squeaky clean.Sa-mi schimb chilotii? Consider problema...nup, sunt fresh.Sosetele? Ma uit in cizme – sosete noi.Ce dracu’ am uitat?Ma uit in geanta. Am uitat tigarile, asta era!Ei lasa, iau altele.Dar iata ce sot grijuliu am eu.

Ajung la birou, hihi haha, barfa cu aroma de cafea de femeie de dimineata. Si il zaresc pe Gabi scotand niste prajituri pe un platou. Hm. 

Intrebare: Dar DE CE scoate Gabi prajituri? (observati tensiunea poetica din formularea mea – as putea scrie texte pentru abecedar,zau).

Raspuns: Pentru ca e ziua lui! Braaavo!!!!!

Intrebare: Dar DE CE  e ziua lui? (observati prostia-mi recurenta)

Raspuns: Pentru caaa.... –suspans,tensiune,in linistea diminetii poti auzi rotitele-mi scartaind cu foc- il cheama Gabi.

Sinapsa: FUCK FUCK FUCK FUCKITY FUCK FUCK!

E ziua lui Mihai! Oh fuck, fuck! ASTA am uitat!

Pun mana pe telefon:

-          Sunt rea, sunt un monstru, iarta-ma, iarta-ma, La multi ani, te iubesc, sunt un monstru. Sunt o nevasta oribila, iarta-maaaaa, si te iubesc, si sunt varza, si iarta-maaa! Auzi? Da’ merge daca-ti zic ca am vrut sa te pacalesc ca am uitat? :D

-          Nu.

-          Pff. I am sorry. Bad bad wife gaga.A, io.

Da,karma is a bitch. Dupa ce ieri ma hahaiam pe seama colegei, azi am fost eu de rasul curcilor. Asa-mi trebuie. Bad bad wife Forfe. Bad.

Hazband, ai lav iu ma. Anu asta nu ti-am mai luat un bax de Magura, dar lasa ca-ti fac niste costite din alea cu sos, bine?

Rujul anti-reumatic

Mi-am luat acum o vreme un set de glosuri cu calitati  de "umflare" a buzelor. Cine ma cunoaste si in viata reala are voie, de pe acum, sa se tavaleasca pe jos de ras, pentru ca eu nu ma machiez mai mult de doua-trei ori pe an, la ocazii hiper mega speciale, iar asta doar ca sa nu stric poza oamenilor.

Eh, m-am dat cu glosul ala fix de trei ori. Prima oara am zis ca intepaturile sunt asa, pana se obisnuieste derma cu senzatia de glos, na, lipsa de experienta. A doua oara m-am scarpinat ca un caine raios, de ajunsesem sa-mi fac unghiile racleta, sa curat tot maglavaisul. A treia oara deja mai ca m-a boscorodit barbatul cand, pe motiv de pupaciune conjugala, l-am moscolit cu nitel Sexy Mother Pucker cu extract de chili, de pufaiam amandoi ma ceva ca o locomotiva-n in halta.

Am abandonat, asadar, glosul glorios, la birou, si mi-am vazut de viata. Pana astazi, cand colega L. pune ochii de mega-gloss si ma intreaba ce e.

- E, un glos. Din ala de-ti ingroasa buzele.Ia-l. Eu nu-l mai folosesc.  (Ranjet malefic Cheshire cat style)

- Ei, cum sa il iau. E al tau.

- Nu, zau, ia-l,nu-l folosesc.
- Hai bine, il iau.

Se da pe buze, calm, tacticos. Eu nu mai respiram. Ma uitam fix la buzele ei, asteptand.
Si incepe:

- Uhuhuhuu. Ce inteapa.
- Mhm.
- Hohohoo, e asaa, racoros.
- Mhmmmm.
- Ma simt sexy, asa, mmmmm. (Botic pufos ridicat tantos in aer).
- Da, da, are efect.

Se mai da o colega, curioasa si ea de maglavaisul miraculos. Evident, si ea incepe sa pufaie. Eu nu mai pufai, incerc sa respir, fara sa dau cu capul de birou.Sunt sub el.Sub birou.
Ma simt nevoita sa o consolez:

- Trece,te inteapa doar la inceput, pana isi face efectul.
- Moni, ma gandeam... E eficient. Diseara dau dracu' Fastum Gelul si ma ung cu rujul asta pe genunchi, poate ma mai lasa durerile.

Nu mai pot respira, Doamne, iarta-ma, dar nu m-am putut abtine. Adriana imi sugereaza sa-i dau fetei un pahar cu apa. Refuz. Daca e ca atunci cand bei apa dupa mentosane, de zici ca-ti criogenizeaza aia esofagul? Nu, fara apa.

Mai trec niste minute,e liniste. Buzele ii lucesc discret de dincolo de paravanul cubicalului,e concentrata.Revenim fiecare la propriile treburi.Criza a trecut. Pana aud:

- Auzi, Monica? Da' cat te ustura asa?
- ...... ?
- Ca acu- mi fac buzele asa: arrrrrrrrrrrrrr.


:)))))))

Sunt pe jos. Ma gasiti pe mocheta. Hiperventiland.

Matematica pura a unui Giveaway - castigatoarea

Dragelor,

Fuga fuguta cu premierea, ca azi suntem ocupate tare si nu vreau sa va tin  pe ghimpi.
As usual, lista de participante:

1.Orsi

2.Georgia

3.Mihaela Alexandrescu

4. Andreea Manole

5. Roxana

6.Erika S.

7.ANCA SIMONA TOMA NICOLAE

8. Anca Letu

9.Olguta

10.emilie.veres

11. Nela Mihaescu

12.Alexia Gusa

13.inbucatariamea

14.monica

15.Runia

16.Mihaela Simi 

17.myeva

18.nlnO.onln

19.Gabriela

20.BlindGirl

21.Marian Mihaela

Ştergere

 Dupa indelungi deliberari - a se citi  dat click pe random.org -, oracolul a decis. Castigatoarea este:

 Emilie Veres! Felicitari, Em! Astept un mail de la tine la predamc@gmail.com cu numele complet si adresa la care doresti sa primesti cercelusii. 

Va multumesc tuturor pentru participare si va invit sa ramaneti in preajma Forfecutei.Urmeaza o luna maaagica, craciuneasca, plina de cadouri si surprize. De data asta, dam cu ramdom.org pe pamant si mergem pe fidelizare.So,stay tuned.

O zi minunata,

Monica