Life lately - ganduri de luni, august,vine toamna bine-mi pare

Lumea  începe să se obişnuiască cu faptul că divorţez. Am dispărut din viaţa prietenilor şi familiei mele nişte ani, fără a fi o victimă,permiţând să se întâmple tot ce am trăit în ultimii cinci ani. Am ieşit din căsnicia asta ştiind că tot ce îmi va trebui vreodată în viaţa asta port cu mine, fără a şti sau spera ,însă, că dincolo de nebunia care a fost mă vor fi aştepat toţi.
Fără explicaţii, fără reproşuri, ci pur şi simplu cu multă dragoste şi dor, m-au primit înapoi.
Nu voi înţelege ,probabil,întru totul, ce am făcut să merit atâta iertare şi iubire, însă o primesc. Şi mă las răsfăţată,iubită şi alintată de toţi. Şi cred ,oh da, chiar cred, că mai există speranţă în lumea asta.

Am înţeles şi ce înseamnă să te iubeşti, cum e când Dumnezeu îţi dă dar nu îţi bagă în traistă.Credeam că trebuie să te lupţi aşa,tare tare, cu mâinile bătătorite şi cu sufletul rupt, ca să primeşti. Nu. Odată făcut primul gest de bunătate faţă de tine însuţi, binele vine. Şi uite aşa, în câteva clipe, mi-am găsit un job nou,unul la care visam de mult,o casă cu masă în dreptul ferestrei, să fac bun cu soarele-n blide, şi liniştea.

În primele zile eram amorţită, mi se părea ireal că am reuşit să fug, de parcă m-aş fi trezit dintr-un coşmar fără sfârşit. Apoi am fost furioasă pe mine, că am stat atât, că am permis prea mult, că n-am urlat după ajutor decât în mine.Plecasem de mult,dar aşa sunt eu, port doliul in presentiam, să ştiu că dacă plec îmi iau doar sufletul şi speranţele cu mine, nici un regret. Acum zâmbesc. Mi-am salvat viaţa şi îmi reaud vocea.

Râd în fiecare zi. Cu lacrimi, cu muci, cu sughiţuri, din capul pieptului aşa. Şi mănânc puţin şi bun, şi-mi las corpul să-şi revină după tonele de medicamente şi de durere înmagazinate pănă-n măduva oaselor.

Cred în continuare în iubire, ba poate acum mai mult decât oricând, şi, deşi ,cumva, nu e drumul pe care mi l-aş fi dorit pentru viaţa asta, it makes sense.
Aici unde sunt, m-am găsit. M-am decantat pe mine şi ştiu că nu vreau decât tandreţe şi respect. Şi multă dragoste.O voce care să-mi răspundă, să-mi urle şi un suflet care să mă asculte.  Iar pentru luminaţii vieţii asta înseamnă tot.

Mi-e dor să gătesc ,dar singură nu-mi place să mănânc, aşa că mi-am luat linguri verzi şi farfurii roşii, să ademenesc suflete flămânde ,ca mine, în casa sufletului meu.Uşa e deschisă,prieteni.

Şi, cum spuneam acum nişte ani, e de bine, mă. Avem de trăit , nu de murit. Şi de iubit, nu de fugit.

O săptămănă minunată cu milă de voi vă doresc. Râdeţi,pupaţi-o până v-or ustura buzele şi strângeţi-o în braţe pănă începe să doară.Abia atunci va şti că este liberă, că zboară.

Dragă fericire, Dragă Anastasia

Dragă, dulce Anastasie, puică iubită ,


Ai să afli, într-o zi, cât de invocată, dorită şi  aşteptată ai fost. O privesc pe mama ta , de peste zece ani deja, devenind ea, crescând şi ştiu , azi, că drumul ei a fost pentru voi, pentru tine.

Puică mică,  azi sunt şapte zile de când exişti şi totul e firesc, ai aterizat pe lume într-o mare de iubire şi vei crede, poate, că lumea-i toată aşa.

Lasă-mă să-ţi spun , însă, cum era înainte să apari tu, când erai un vis pentru părinţii tăi, când am privit-o pe maică-ta şi am ştiut că ai început să devii. Măi Anastasia, minunea ta a fost scrisă pe chipul părinţilor tăi încă dinainte de a se şti  pe-aici că soseşti.

Cu emoţii,cu frică, cu dorinţă şi infinită dragoste au învăţat ai tăi să se iubească şi să se ingrijească, ca să ai acum cuibul ăsta în care ai nimerit cum nu se putea mai bine.

Vom creşte toţi, împreună, tu firesc, noi cu lacrimi în ochi, pe lângă tine, cu emoţie şi umilinţă că-ţi suntem martori,minune.

Ai să creşti tu, luând totul de-a valma firesc, însă trebuie să ştii ceva.

Dragă Anastasia,

Eşti infinit, incredibil şi necondiţionat iubită. De mama, de tata, de unchi şi mătuşi, de bunici şi de veri, de tot cercul ăsta magic de iubire pe care părinţii tăi au ştiut a şi-l ţese în jur. Şi eşti iubită şi de mine.
Şi vreau să ştii, că să nu uiţi, că am plâns toţi de bucurie când te-ai născut, că azi am vorbit cu maică-ta la telefon şi chicoteam ca două puştoaice, dându-ne seama că ce trăim acum e aşa...istoric. Şi ţi-am auzit mieunatul de bebeluş prin telefon şi-am plâns iar un pic, că uite aşa iubeşti fiinţe fără să trebuiască să le vezi. E ca un fel de credinţă, pur şi simplu cred şi te iubesc.

Şi îţi ofer şi eu, azi, inima mea  de mătuşă şi promit să nu te învăţ numai tâmpenii, cum crede nebuna de maică-ta.Şi nici schnautzer uriaş n-o s-o las să-ţi ia, că nu vreau să te fluture ăla ca pe-un steag, când o fugări guguştiuci prin parc. Şi-o să desenez cu tine şi pentru tine, şi-am să te las să mă înveţi tu cum e cu iubirea şi viaţa.
A,da, şi vom merge toate trei pe un deal, pe bancă, sub un copac, să privim ploaia. Dacă ai putea fi fetiţă salon şi să dormi la momentul respectiv, aprecia-vom, că de când tricotăm fantezia asta.... Dar poţi să faci şi concert de cameră,dacă vrei. Şi ştii de ce?

Pentru că oricine sau oricum vei decide să devii, oricât de aproape sau de departe vei fi de familia asta a ta, orice ai face în viaţa asta, eşti infinit,infinit, pănă la Dumnezeu de iubită.


Bine ai venit!

Mătuşi-ta Monica.

P.s.: să nu-crezi pe unchiul dinţar când ţi-o zice că-s scorpie şi varan, promit să dau un biberon cu lapte. 

Oglinda bună, oglinda rea

Emoţii bune, emoţii pozitive, prieteni zeci şi gânduri mii, încrederea că doar tu te poţi salva, mirosul de vinete coapte de pe străzi, cozonacii, muzica, iubirea, un parfum bun, toate aruncă stele din suflet peste oglindă şi o fac frumoasă. Şi visează ea,oglinda, că papucii ei dansează.
Şi-i fericită.

Cică albastrul înseamnă comunicare, am îmbrăcat-o şi pe mama în el, să-i arăt că încă avem o fereastră directă între noi, că n-am plecat niciodată, doar mă rătăcisem.
Şi un cântec, doar pentru voi. O săptămână minunată, sufleţi şi sufleţele!

O viaţă ca un ghem de sfoară, o inimă de celuloză - umbre 22

Nu pot şi nu voi vorbi,pentru că nu este vorba doar despre mine. Ce-am avut de strigat şi de urlat am aruncat în sufletele celor care-mi ştiu mâinile pe de rost, de cât au ştiut a mi le strânge în timp. Am trimis în lume gânduri şi poveţe,de le-oi fi învăţat şi eu pe toate, dar răspunsuri pentru alţii n-am.
Nu voi vorbi, s-au spus toate, e târziu, iar inima mea nu caută dreptate, nici răzbunare. Inima mea ştie şi eu,cu mine, mi-s bine. Mi-s reală, mi-s a mea.
Am fugit de lume, de serviciu,pentru încă o săptămînă,ca să mă întorc în lume respirând din nou, eu nouă, eu la fel.
Nu căutaţi,nu întrebaţi,nu judecaţi. Onoraţi-vă inimile şi speranţele.Şi prietenii.




Pentru toate braţele care m-au ţinut şi mângâiat şi hrănit: MULŢUMESC!

Mulţumesc Ale, Mulţumesc  Ada, Mulţumesc  Dana, Mulţumesc  Adriana,Mulţumesc Cristina, Mulţumesc  Cătălina, Mulţumesc  Nicolle, Mulţumesc Lara , Mulţumesc  Roxana, Mulţumesc Ioana, Mulţumesc Mama !

Mulţumesc!

Nu vă îndoiţi,dară, ci vă bucuraţi :) I am back!

Pentru voi:

Am pornit în lume c-o rulotă roz

Bună dimineața în noua ta viață,mi-a spus prietena asta care mi-e prietenă pentru simplul fapt că e o inimă care simte alte inimi.
De-acum,dintotdeauna, de fapt, sunt eu cu mine, cu lumea, cu speranțele și credința mea că în viață poți avea mai mult decât ok,decât suportabil.
Le mulțumesc tuturor îngerilor mei care mi-au întins brațele lor în ultima perioadă. There shall be happiness, I tell you.