Un an cat o eternitate si un pic

A fost un an infiorator de lung si de greu si, cu toate astea, a trecut ca o tornada peste mine, Dorotee inversunata, cu slapi in loc de conduri fermecati si coditele valvoi, prea multa furtuna a fost.

Sa zic ca-s mandra de mine? Hm, as zice, pana la urma fiecare isi cunoaste limitele, unele mai rigide, corzi de chitara electrica, altele mai gumilastice, hubabube parfumate, ne intindem si ne adunam,si ne remodelam pana cand ne privim in oglinda si nu ne vine a crede.

As minti sa spun ca inceputul lui 2013 nu m-a gasit sperand ca o sa-mi fie mai bine, nu stiam ,insa, ca voi gasi curajul sa fac un pas atat de mare, mi-a fost frica de mine, de lume, da,gura lumii sloboda, mi-a fost teama ca o sa isc o serie de nefericiri in lant, ca voi gresi iremediabil,insa am sarit in gol si nu regret.

Anul asta cat o eternitate a fost piatra mea de hotar, am ales sa salt pasul si sa transform primii 28 de ani din viata mea in fundamentul restului vietii mele si cred ca e un pret extraordinar de bun pentru tot binele ce va urma.

E atunci cand...

Ma simt ca un copil pentru ca primesc nuiele cu funda verde sclipicioasa si inimioara din fetru. Oare ai vazut ca era o inima acolo?
Cand te vad cumparand lipici ,sa-mi repari cadoul, si as vrea sa nu se fi rupt, numai sa nu te vad necajit...sau poate am sa-ti spun ca imi place asa cum e, putin rupt.
E atunci cand zici tu ceva in supermarket si eu mai mai ca abia astept sa ma prefac suparata si rad in suflet, iar tu ma lipesti de tine in fata raftului cu conserve, sa imi tiuie urechile a liniste si a bine.Si a tine.
E cand ma duc la culcare inaintea ta si te aud razand dincolo cu prietenii tai si ma bucur ca ti-e bine, pentru-o clipa, si-apoi ma zoresc sa fug, sa dorm, sa visez, c-acusi ai sa vii si ai sa-mi ceri sa ma iei in brate.

Mai e si atunci cand, singura acasa, ma rostogolesc prin pat si dau cu nasul de perna ta si te miros si mi-amintesc ca azi, la munca, la metrou, in tramvai, cand scriam un mail si beam o cafea, imi lipsise mirosul tau.

E cand razi rautacios, bucuros, satisfacut, ofticos,galgait, copilaros, cand as face tumbe si flicflacuri cu mintea, sa-ti tin rasul ala viu,ca esti viu.

E cand imi spui despre tine si nu stii ca ma dor durerile tale,dar ca ma bucur ca mi le spui.

Si mai e atunci cand vii si cand pleci, cand te iarmiros si ultimsarut,sa iti tina, sa ne tina, cand imi pupi mana si cand iti stralucesc ochii si aprinzi luminile orasului pentru mine. Si n-ai habar ca ai putea aprinde becul din camera si tot ar fi Craciun in inima mea.

Atunci e fericirea.