Who wants to live forever?

Eu sigur nu. Văd ca au demarat ăștia de la teveu o campanie pentru promovarea donării de organe și o tot dau în sus și în jos cu motivarea rudelor să accepte donarea, că și-așa nenicu îi dus și nu mai vine.
Ete că pe mine chestia asta nu mă încălzește absolut deloc, adică de ce să decidă numai tanti Aglaia dacă ma donează la oameni sau la viermi? Nu, nene.
Umblu de vreo doi ani cu un bilețel pe care scrie   " sunt de acord cu prelevarea de organe ", prins fix de carnetul de donator de sânge , să știe oamenii ce-au nimerit la tragerea la sorți.
M-am informat, la vremea respectivă, cu privire la căile legale prin care îmi pot exprima acordul ca, în cazul unui deces, organele mele să poată fi prelevate fără acordul familiei.

De ce fără acord? Păi in primul rând că nu știi unde te lovește cometa și mi se pare absurd să se piarda ore/zile, până ajunge mama din capătul celalalt al țării. În al doilea rând, pentru că știu că maică-mea n-ar accepta nici în ruptul capului să-i ciopârțească cineva odorul, chiar și post-mortem. Și ca ea sunt convinsă că-s mulți.

Așa, divaghez.
M-am tot interesat, văd că lucrurile nu s-au schimbat prea mult față de acum trei ani și, dacă vrei să te asiguri că dorința îți este respectată și după moarte, singura soluție este să mergi la notar , unde dai o declarație ce urmează a fi autentificată, legalizată și mai apoi depusă la Agenţia Naţională de Transplant.

Recunosc că-s puturoasă și n-am ajuns să fac respectiva declarație, în speranța că găsesc baieții de la împărăție bani de plastic pentru cardurile de sănătate și , implicit, de donator. Și apoi, pe lângă faptul că-s puturoasă, mai sunt și zgârcită, mă cam scoate din sărite faptul că trebuie să platesc tot eu pentru a face un act de donație, însă calul de dar nu se caută de dinți, deci iaca.

Sunt curioasă dacă a mai încercat cineva până acum să-și exprime aceasta opțiune și cum s-a procedat.
Eu vreau să mă donez,dar nu ca să traiesc forever, că dacă mori, nu mai trăiești, dar mă gândesc că-i păcat de material ca să-l folosesc pe post de îngrășământ. Nu de alta, dar agricultura e la pământ, mi-e scârba de viermi și -mi place să cred că dacă-mi doneaza inima unui tânar, și-apoi tânărul o donează la rândul lui altui tânăr, ar fi și aia un fel de eternitate, nu?


- din ciclul de succes "de ce nu dorm eu noaptea" , v-am prezentat o nouă cuvântare , fără cap și fără coadă, vă mulțumim pentru atenție -


Ș-o dedicație, ca să știe lumea că, dacă mor, e cu bomboane și apple vodka și dans, mbine?

Bună dimineața, gărgărițo!

Pentru că deseori suntem ca două pateuri cu brânză dulce, dar nu prea dulce, cu puțină scorțișoară și multă miere: uneori înțepeniți în lipiciul propriei dulceți, fiecare de partea lui de farfurie. Alteori lipiți unul de celălalt, ne mai înghesuim, ne amestecăm, știi tu, treburi de pateuri cu branză dulce dar nu prea dulce...

Pentru că de și mai multe ori, când îmi răsar doar nori, furtuni și mulți străini, prieteni prea puțini, tu-mi pui soarele-n șale, să mă-ncalzească și să-l iau cu mine, la pachet, pe drum.

Și mi-ești bun, așa cum ești tu. Care-mi știi butonul ăla din ceafă, butonul pentru îmblânzit demoni muierești. You push my buttons, baby.

A ce miroase duminica - umbre 11

Ar putea mirosi a țărână , a fum și a pui de narcisă. Primele flori din restul vieții noastre.

 

 Sau a sfințișori frământați de mâini de mamă tânară, mama , tata și bebelușul, să aducă norocul în casa creștinului de-i mănâncă.

A turme de pinguini scoase la păscut pe șervețelul de stambă

A apă de ocean, cu ghețari si poduri periculoase, în plina primăvară

Și a catapulte din scobitori, a puțin prea multă sangria, a făi doamne vii și nebune, a orătănii cu prea multe picioare si zahăr ars care face poc poc. Și , bineînțeles, a cercei cu broaște râioase.


Să rămâna acilea scris cum arată o duminică perfectă, pentru când s-or topi ghețarii și ne-or crește pinguinii și-or merge la facultăți. Așa era când eram tinere, ieri.

Pișcoțel love

Am găsit poza asta făcând curat în telefon. Este realizată pe 26 iunie 2012, în aeroportul Otopeni, așteptând îmbarcarea pentru zborul către Zakynthos.
Piticii s-au imprietenit în aeroport și și-au ținut companie chiar și la înălțime:)
Mi s-a părut o imagine tare drăgălață, pe care mie mi-ar plăcea să o am amintire, dacă aș fi părintele unuia dintre copii.
Dați mai departe, poate ajunge la părinții pișcoților:D

P.S.: Mi-am permis să fotografiez cei doi puști deoarece erau cu spatele și identitatea lor este ferită de orice psihopat internaut ce s-ar putea ivi la cotitură.

O mică glumă , de Cehov - Recenzie vALLuntar (I)

Scriu acum, la zece minute după ce am lăsat cartea din mână, cât e furia încă proaspătă și confuzia celor opt povești de dragoste îmi va permite să scriu cât mai onest cu putință.

Am ales O mică glumă , de Cehov , din curiozitate, din dorința reală de a compensa lipsuri culturale pe care mi le-am imputat mereu. Mă așteptam la o carte cu umor rusesc și am fost surprinsă din clipa în care am deschis pachetul de la All.

O coperta inundată de inimi, o scurtă descriere ce promitea povești de dragoste și căutarea lui te iubesc prin pagini de literatură ruseasca.

sursa foto - pagina editurii All

Opt povești scrise într-un stil ce frizează, pe alocuri, misoginismul, disprețul față de specia femeiească. O disecă în gesturi, sunete, mirosuri si defecte, femeia este, literalmente, o specie, dar una fără de care nu poate trăi. Asumarea rutinei conjugale ca formă de iubire, cât de generos...

proprietate Editura All

Personajul masculin, în opinia mea, doar o altă nuanță a firii lui Cehov, se lasă pradă micimii femeiești, forțat de nevoile trupești sau din pură plictiseală. Opt bărbați ce duc o viață de burlac , social sau doar spiritual, în cazul celor însurați de prea devreme, intelectuali blazați ce nu găsesc iubirea sau fug să o caute dincolo de zidurile căminului conjugal.
Intelectuali așa zis modești, ce-și consacră viața deservirii comunității, că-s medici, bancheri sau aristocrați fermieri, gravitează în jurul unei familii nobile, adorând și mai apoi disecându-le defectele, furându-le nevestele, fiicele, sufletele, pentru ca mai apoi să se rupă ușurat de aceste distracții de duzină.

proprietate Editura All

Există dragoste în rândurile lui, dar una rece, matematică, ce se consumă rapid și se consolează, apoi, cu futilitatea eventualei povești de amor. Simți, pe alocuri, ca își îngroapa amantele, logodnicele, soțiile, resemnat, pentru ca mai apoi să se agațe obsesiv de o pereche de umeri calzi, de săruturi pe gâtul unei amante tinere, ingenue, evident plictisitoare prin naivitatea sa.

Annele sunt recurente, sunt tinere, incitante și apoi, invariabil, trecute , neinteresante. Nevestele sunt trimise, la finalul căsniciei , doborâte de suferințe cu nervii, în Crimeea, iar poveștile se frâng, negreșit, așa cum le prezice de la bun început.

Opt povești de după-masă, scrise tulburător de direct, de mașinal, sincere și totodată mincinoase, desenează o imagine a iubirii ca punct de trecere prin viață. Este mai mult decât o carte, l-am găsit pe Cehov în ea , dependența lui de bordeluri, burlăcia-i legendară, căsnicia tardivă si nefericită, exilul Olgăi la Moscova, refugiul său la țară. Cred sincer ca scrierile lui Cehov sunt mai mult decât ficțiune și încerc să-mi adun curajul să-l cunosc.

Până atunci, vă invit sa descoperiți dragostea prin ochii bărbatului ce și-a dorit un singur lucru de la soția sa, cum avea să-i mărturiseasca lui Suvorin, într-una din scrisorile sale: "dă-mi o soție care, asemeni lunii, nu va răsări pe cerul meu in fiecare zi".


Vă amintesc că această recenzie face parte din campania vALLuntar, desfășurată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA , iar la fiecare 15 comentarii se va planta un copac.

Așadar, hai să punem de-o pădure, dragilor!

N.A.: Fotografiile fragmentelor din carte au fost realizate cu acordul scris al Grupul Editorial ALL

Cu dragoste si umor va uram o primavara minunata!

Eu sunt romantică, el e hâtru și jucăuș, cum îi șade bine omului lânga nevasta lui.

ghici ghicitoarea mea: care-i de la socruel, care de la hazband?

Eu vă urez, dragi doamne, o primăvară caldă, veselă, colorată, așa cum este ziua asta.

flori de la o floare

Și să rămânem mereu așa cum suntem azi: nebune, pasionale, melancolice, mămoase, îndrăgostite de dragoste!


Domnilor dragi, dumneavoastră, mândri prinți și feți frumoși, vă urez să nu uitați să râdeți, să fiți atenți, să oferiți doamnelor un mărțișor cu mesaj sau o floare de primăvară. Nu vă poticniți de precedente, vă asigur ca un simplu buchet de ghiocei poate deveni o mare de nuferi în ochii unei doamne îndrăgostite (un pont: noi ne îndrăgostim de voi de câte ori ne dați ocazia, așa că profitați, zâmbetul acela este încă acolo )

Sau puteți să-i oferiți o floare într-un mărțișor, să o îngrijească și să crească precum dragul vostru pentru ea :

cel mai frumos mărțișor

Departarea din tine, fuga din noi - umbre 10

M: și sunt așa

M: undeva departe

M:: și știi ce frumos e unde sunt eu acum?

M: vrei să vii cu mine?

A: încă nu

A: încă nu îmi dau voie să ajung până acolo

M: e un deal

A: mă mai ia valul uneori, dar răman cât pot cu picioarele pe pământ

M: nu e un loc anume

M: e un deal frumos

M: verde

M: suntem in noua zeelandă

M: și sunt cele mai frumoase și verzi dealuri nesfârșite

M: și e o briză caldă

M: și miroase a flori

M: și a bălegar, un pic

M: că ășa-mi place mie

M: și stăm așa, tolănite

M: și ne masează spatele toate denivelările din pământ

M: și dacă te uiți un pic mai atent la cer

M: te ia amețeala

M: că ai senzația că alergi și tu cu el

M: așa-i de frumos

A: încercam să imi amintesc când am simțit ultima oară chestia asta

A: și nu pot

A: nu îmi mai amintesc

M: e ok

A: deși am imaginea asta in cap, făceam asta pe vremea când mergeam în tabere la munte

A: dar după, nu imi mai amintesc să o fi făcut

M: o să o găsești într-o zi

M: în autobuz

M: sau la raftul cu lalele

A: știi că mă gandesc mereu la lalele roșii?

A: am imaginea aia in cap

A: cu ele puse frumos pe masă

A: eu cu ele la chiuvetă, cum le tai codițele, le așez și el stând în spatele meu și uitându-se la mine

A: afară ploua cu spume, era frigut și semi-întunecat

A: nu știu de ce mi-a ramas in cap

A: dar mereu când mă gandesc la lalele ajung în locul ăla

M: vezi?

M: ai și tu un loc