joi, 14 martie 2013

Who wants to live forever?

Eu sigur nu. Văd ca au demarat ăștia de la teveu o campanie pentru promovarea donării de organe și o tot dau în sus și în jos cu motivarea rudelor să accepte donarea, că și-așa nenicu îi dus și nu mai vine.
Ete că pe mine chestia asta nu mă încălzește absolut deloc, adică de ce să decidă numai tanti Aglaia dacă ma donează la oameni sau la viermi? Nu, nene.
Umblu de vreo doi ani cu un bilețel pe care scrie   " sunt de acord cu prelevarea de organe ", prins fix de carnetul de donator de sânge , să știe oamenii ce-au nimerit la tragerea la sorți.
M-am informat, la vremea respectivă, cu privire la căile legale prin care îmi pot exprima acordul ca, în cazul unui deces, organele mele să poată fi prelevate fără acordul familiei.

De ce fără acord? Păi in primul rând că nu știi unde te lovește cometa și mi se pare absurd să se piarda ore/zile, până ajunge mama din capătul celalalt al țării. În al doilea rând, pentru că știu că maică-mea n-ar accepta nici în ruptul capului să-i ciopârțească cineva odorul, chiar și post-mortem. Și ca ea sunt convinsă că-s mulți.

Așa, divaghez.
M-am tot interesat, văd că lucrurile nu s-au schimbat prea mult față de acum trei ani și, dacă vrei să te asiguri că dorința îți este respectată și după moarte, singura soluție este să mergi la notar , unde dai o declarație ce urmează a fi autentificată, legalizată și mai apoi depusă la Agenţia Naţională de Transplant.

Recunosc că-s puturoasă și n-am ajuns să fac respectiva declarație, în speranța că găsesc baieții de la împărăție bani de plastic pentru cardurile de sănătate și , implicit, de donator. Și apoi, pe lângă faptul că-s puturoasă, mai sunt și zgârcită, mă cam scoate din sărite faptul că trebuie să platesc tot eu pentru a face un act de donație, însă calul de dar nu se caută de dinți, deci iaca.

Sunt curioasă dacă a mai încercat cineva până acum să-și exprime aceasta opțiune și cum s-a procedat.
Eu vreau să mă donez,dar nu ca să traiesc forever, că dacă mori, nu mai trăiești, dar mă gândesc că-i păcat de material ca să-l folosesc pe post de îngrășământ. Nu de alta, dar agricultura e la pământ, mi-e scârba de viermi și -mi place să cred că dacă-mi doneaza inima unui tânar, și-apoi tânărul o donează la rândul lui altui tânăr, ar fi și aia un fel de eternitate, nu?


- din ciclul de succes "de ce nu dorm eu noaptea" , v-am prezentat o nouă cuvântare , fără cap și fără coadă, vă mulțumim pentru atenție -


Ș-o dedicație, ca să știe lumea că, dacă mor, e cu bomboane și apple vodka și dans, mbine?


5 comentarii:

  1. Eu doar mi-am anuntat familia despre asta. Ne-am anuntat intre noi de fapt. Si nu, nu cred ca la momentul ala o sa ii loveasca o cometa speciala. O sa isi aduca aminte sa zica celor in cauza ca pot sa ia ce le trebuie. Nu dau doi bani pe actul notarial si pe alte alea cata vreme in spitalele romanesti cadrele fac numai ce vor ele.

    RăspundețiȘtergere
  2. uau! nu m-am gandit la asta, dar da, de 100 de ori da, pt donat
    bravo!

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt pentru donat. Daaaar, I would love to live forever :)
    Nina

    RăspundețiȘtergere
  4. Problema asta cu donarea organelor ma preocupa de multa vreme, cam de cand am inteles eu cu ce se manaca viata. Sunt inca invidioasa ca "la ei" exista un plastic pe care scrie ca donezi organe, sper sa fie si la noi cat de curand, am auzit ca se discuta treaba asta. Sunt de acord cu cometa aia care te poate lovi si sa nu fie nimeni in preajma in timp util sa spuna ca e ok sa daruiesti alta sansa celor care inca o mai au

    RăspundețiȘtergere