Pentru că deseori suntem ca două pateuri cu brânză dulce, dar nu prea dulce, cu puțină scorțișoară și multă miere: uneori înțepeniți în lipiciul propriei dulceți, fiecare de partea lui de farfurie. Alteori lipiți unul de celălalt, ne mai înghesuim, ne amestecăm, știi tu, treburi de pateuri cu branză dulce dar nu prea dulce...
Pentru că de și mai multe ori, când îmi răsar doar nori, furtuni și mulți străini, prieteni prea puțini, tu-mi pui soarele-n șale, să mă-ncalzească și să-l iau cu mine, la pachet, pe drum.
Și mi-ești bun, așa cum ești tu. Care-mi știi butonul ăla din ceafă, butonul pentru îmblânzit demoni muierești. You push my buttons, baby.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu