O mică glumă , de Cehov - Recenzie vALLuntar (I)

Scriu acum, la zece minute după ce am lăsat cartea din mână, cât e furia încă proaspătă și confuzia celor opt povești de dragoste îmi va permite să scriu cât mai onest cu putință.

Am ales O mică glumă , de Cehov , din curiozitate, din dorința reală de a compensa lipsuri culturale pe care mi le-am imputat mereu. Mă așteptam la o carte cu umor rusesc și am fost surprinsă din clipa în care am deschis pachetul de la All.

O coperta inundată de inimi, o scurtă descriere ce promitea povești de dragoste și căutarea lui te iubesc prin pagini de literatură ruseasca.

sursa foto - pagina editurii All

Opt povești scrise într-un stil ce frizează, pe alocuri, misoginismul, disprețul față de specia femeiească. O disecă în gesturi, sunete, mirosuri si defecte, femeia este, literalmente, o specie, dar una fără de care nu poate trăi. Asumarea rutinei conjugale ca formă de iubire, cât de generos...

proprietate Editura All

Personajul masculin, în opinia mea, doar o altă nuanță a firii lui Cehov, se lasă pradă micimii femeiești, forțat de nevoile trupești sau din pură plictiseală. Opt bărbați ce duc o viață de burlac , social sau doar spiritual, în cazul celor însurați de prea devreme, intelectuali blazați ce nu găsesc iubirea sau fug să o caute dincolo de zidurile căminului conjugal.
Intelectuali așa zis modești, ce-și consacră viața deservirii comunității, că-s medici, bancheri sau aristocrați fermieri, gravitează în jurul unei familii nobile, adorând și mai apoi disecându-le defectele, furându-le nevestele, fiicele, sufletele, pentru ca mai apoi să se rupă ușurat de aceste distracții de duzină.

proprietate Editura All

Există dragoste în rândurile lui, dar una rece, matematică, ce se consumă rapid și se consolează, apoi, cu futilitatea eventualei povești de amor. Simți, pe alocuri, ca își îngroapa amantele, logodnicele, soțiile, resemnat, pentru ca mai apoi să se agațe obsesiv de o pereche de umeri calzi, de săruturi pe gâtul unei amante tinere, ingenue, evident plictisitoare prin naivitatea sa.

Annele sunt recurente, sunt tinere, incitante și apoi, invariabil, trecute , neinteresante. Nevestele sunt trimise, la finalul căsniciei , doborâte de suferințe cu nervii, în Crimeea, iar poveștile se frâng, negreșit, așa cum le prezice de la bun început.

Opt povești de după-masă, scrise tulburător de direct, de mașinal, sincere și totodată mincinoase, desenează o imagine a iubirii ca punct de trecere prin viață. Este mai mult decât o carte, l-am găsit pe Cehov în ea , dependența lui de bordeluri, burlăcia-i legendară, căsnicia tardivă si nefericită, exilul Olgăi la Moscova, refugiul său la țară. Cred sincer ca scrierile lui Cehov sunt mai mult decât ficțiune și încerc să-mi adun curajul să-l cunosc.

Până atunci, vă invit sa descoperiți dragostea prin ochii bărbatului ce și-a dorit un singur lucru de la soția sa, cum avea să-i mărturiseasca lui Suvorin, într-una din scrisorile sale: "dă-mi o soție care, asemeni lunii, nu va răsări pe cerul meu in fiecare zi".


Vă amintesc că această recenzie face parte din campania vALLuntar, desfășurată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA , iar la fiecare 15 comentarii se va planta un copac.

Așadar, hai să punem de-o pădure, dragilor!

N.A.: Fotografiile fragmentelor din carte au fost realizate cu acordul scris al Grupul Editorial ALL