joi, 3 iunie 2010

Declaratie de empatie

Sunt o empatica. Gata, am zis! Pfiuf, a fost greu. Dar mai greu mi-e sa ma incarc zi de zi de zi de zi (cum bine zicea cantecul) cu energiile celor din jurul meu. Ma epuizeaza, ma darama psihic si ma secatuiesc de puteri, si sunt un bumerang emotional care trece de la unul la altul : tu esti vesel –eu sunt vesela, ea e trista- ma
intristez si eu, ceilalti tipa – eu imi astup urechile….

Sunt empatica. Evident, nu sunt receptiva la absolut toate persoanele cu care ma intersectez de-a lungul unei zile, insa e de ajuns sa discut cu una, doua persoane dragi mie , intr-o zi, pentru ca zenul meu sa se duca dracu in jos, sa culeaga alge de pe fundu’ marii, sau hop in sus, la zburatacit de gugustiuci. Si ghici cine iese prost din toata povestea asta? Ati ghicit! Miss ping-pinky-pong over here :D

N-are rost sa intru in detalii descriptive si discursuri elaborate, caci , io fiind o fomeie tare entelegenta, d-apai si voi,urmaritorii mei dragi, iesteti asemenea, si sigur ne intelegem toti intre noi asupra semnificatiei cuvantului “empatie”. Empatie se cheama cand razi ca prostu si topai toata ziua ca a castigat unu la loto, chit ca tu esti cu foamea in gat, sau cand te apuci sa asculti Richard Marx si Parazitii cand afli ca s-a certat colega cu soacra, desi tu esti bine mersi si cu plocoanele la zi (traiasca neamu’, saru manaaa;;) . Si mai nasol e ca nu pot, frate, sa scap de spiritul asta de “bun samaritean”, ma simt obligata sa ajut. Daca esti bine apoi ma bucur si topai si-ti urez si-ti emfatizez bucuriile, de nici tie nu-ti vine sa crezi ca erai asa fericit. Si daca esti nefericit/suparat/nervos/apatic, pai ma asez in popo’ pe bordura, alaturi de tine, sa ne plangem soarta si sa fiu si io nefericita/suparata/nervoasa/apatica laolalta cu tine…din solidaritate, ofcors.

Si usurel nu prea e, recunosc, dar asa –mi trebe ca ma facu mama suflet mare si bun. Si zau daca nu prefer sa fiu ping-psiho-pong, decat sa n-am pentru cine sa-mi perpelesc neuronii si corazonu, ca s-ar numi ca-s singura, ceea ce nu dorim, multumesc frumos.

Pe langa drum pe langa gard urmand a mea insuccesiune logica, concluzia ar fi ca, domle, vreau sa va aduc ceva la cunostinta:

Daca va stiti(care va stiti) cu musca pe caciula, ca mi-steti dragi/draguti/simpaticuti/ suflet din sufletu meu (va stiti voi care), va invit calduros sa SPUNETI, IN PANA MEA, CE AVETI, cand aveti, ca mor aci de trairi si stari si nervozitati, si nici macar nu stiu de ce. Pentru ca SIIIIIMT.

Asa caaaa, haideti fratilor sa ne empatizam , da’ si pe cale orala J

p.s.: sunt cu capu’ , ma duc sa beu :D

2 comentarii:

  1. Da' stiam bre muher intelijienta carele esti tu ca esti empatica. Se vede de la o posta distanta.
    (Bei fara mine, hai?)
    Doamne, uite tu la noi doi cum scriem, e clar, nici eu nu-s prea bine cu capu'(nici macar de un esperanto nu mai putem sa o punem cu redarea asta fonetica). Da' mi-e drag di noi asa:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Mey, esti bine? Nu am mai auzit nimic despre/de la tine. ar iu ochei? :P

    RăspundețiȘtergere