Mama lu' placinta cu branza

Pe mandra asta am executat-o acum doua saptamani cand, bagata in boale de Elena, ma si visam impletind diafan niste spanakopita, numai pentru sufletelul meu mic si negru. Si uite asa am plecat eu la piata tintita sa imi cumpar spanac pentru marea destrabalare, insa nici macar un fir de praz, drept substitut, n-am gasit. Situatia disperata cerea masuri disperate, asa ca am ajuns acasa si mi-am pangarit ultimele doua legaturi de leurda din congelator.
Si iaca ce-a urmat:

Ingrediente:

- 1 pachet aluat foitaj (2 foi)
- 300gr branza feta
- 150 gr smantana grasa ( de preferat cea "de la tarani" sau vrac)
- 1 ou grasan
- doua legaturi de leurda
- o legatura de marar
- doua legaturi de ceapa verde sau o ceapa uscata mare
- piper, oregano, umpic de cimbru (if you dig that)
- doua linguri de ulei de masline

Se pun la calit in putin ulei ceapa verde tocata si leurda taiata fideluta. Intre timp, amestecam branza, smantana, mararul tocat marunt si condimentele. Odata patrunsa leurda, se scurge de sucul pe care-l lasa si se adauga compozitiei de branza, ii dam in cap cu un ou si omogenizam cu simt de raspundere.
Foile de aluat le taiem pe lung in cate 4 fasii si le intindem putin cu sucitorul (facaletul). Asezam umplutura de-a lungul fiecarei fasii si incercam sa le rulam , pe cat posibil. Daca rulourile nu sunt perfect lipite, nu-i nicio problema. La copt compozitia se va lega frumos si nu se vor "destrama" in tava.
Odata terminata umplutura, se aliniaza sulurile de placinta intr-o tava unsa cu putin ulei si se dau la cuptor la foc mediu, pana cand placinta este rumenita frumos (aproximativ 40min).

Eu ung placinta cu un galbenus de ou desfacut cu putin lapte. Daca vreti, puteti sa presarati si niste seminte de susan, in, mac, etc, whatever you dig.

Este absolut dementiala, fierbinte si rece, insa eu o prefer rece, pentru ca se simt mai bine toate aromele iar leurda si feta fac o pereche atat de faina, ca n-ai cum sa-i rezisti.

Am vrut, cica, sa-i dau cu macro in cap, sa se vada si sepsiunea. Evident, lipsa mea totala de talent fotografic s-a vazut. Putem analiza in voie frunzele din copacul din fundal, placinta, in schimb, e o treaba somewhat blurry. Regardez la gravure:



But, do trust me on this, sooooo sooo yuummmmmy:D

Si un ultim portret al mandretii ;;) e ca-i gigea? :X