luni, 19 decembrie 2011

Aoleu,mama, ma doare....M-a ajuns o disperare...

Vineri seara am fo' sa beu si sa ma veselesc intru spiritul corporatisto-craciunesc, intr-un clubulets cu nume predestinat bombonifer...Nu spun care, sa nu fac reclama, ma intelegeti!

Precum Cenusareasa, asa scapai si io, gospodina de mine, pupa-mi-as obrajiorii rumeni si sunculitele de muiere strasnica, la distractie. O votcutica-merisor, doua votcute, trei votcusoare, patru votculici, cinci votci...hai Sarbatori Fericite!

Pe la 12 fara, am decretat ca m-am holbat indeajuns la atatea buci de colege corporatiste,oropsite, sufocate si balanganite languros pe sub satine si piei lucios-transpirate. Coafurile pompos- sarmaliere m-au facut sa inteleg ca vremea mea a trecut,of of mai maaai.

Nu ca pe vremea mea ar fi mers cineva la coafor, doar ca sa dea o tura intr-un bar , la bauta, nu! Si-apoi, eu am tratat evenimentul cu toata atentia si importanta cuvenita! M-am spalat pe cap, m-am pieptanat (deci, da?), mi-am calcat rochia si mi-am pus si ciorapi curati! Ba mai mult, ca o doamna ce sunt , ajunsai la orele stabilite, fix. Eu si inca o colega mai eram acolo, pupa-m-as de punctuala ce sunt!

Am "servit" o maslina, un snitel cu gust de ciorba, o felie de paine cu cascaval, ce mai! astia cautau fromos lingurite sa guste din tortul firmei, numai io muscam ca zana, direct din servetel :D

Cand sa bata gongu 12, mi-am luat frumos talpasita si i-am spus sefului ca regret, dar la miezul noptii redevin gospodina, so buuuh bye!

Am lasat tineretul sa se desfasoare, pana la urma trebuie sa lasam loc generatiilor noi... Cand sa cunoasca si ei faima, daca veteranii ca mine sunt calare pe snitelul corporatist? (lasati copiii sa vina la firma!)

Pe drum spre casa, taximetristul, observandu-mi mina profund visatoare, s-o fi gandit ca ma macina fro suferinta, de unde rezulta ca suferinta lui + suferinta mea = suferinta maxima. Ceea ce a insemnat ca a trebuit sa circul cu tembelul, la 12 noaptea, cu geamurile lasate, boxele la maxim, cu el racnind duios, in ritm cu casetofonu:

"Aoleeeeu , maaaamaaa, maaaa doareeee...eeee.heheeeheeee...(balanganeala dezolata din cap)

M-a ajuns o disper..aaa...reeeeee.eeee.eeeee (tremur inlacramat)

Mainee-i ziii dee condaaa...mnaaaaa...reeeee ... (aoleu, mama, asta se identiica cu expozitiunea?!?!)...

Si-s cu lan...tuuu....nnn...depiiii...ciii..uaaareeeee.eeee. (f**k, f**kity, f**k f**k)."


Nu vreti sa stiti cu cata bucurie am rupt usa si m-am culcusit langa barbat. Pupa-i-as io verigheta de mi-a pus-o pe degetel, spala-i-as io izmenutele pana la adanci batraneti, barbatelul meu frumos si destept, fara de condamnare, care este!

Io nu mai ies in oras in viata mea, am zis!

13 comentarii:

  1. AHAHHAHAHAHAAAAAAAAAAHAHAHAHAHAHAAAAAAAAAAAAAA!

    RăspundețiȘtergere
  2. asa, acuma ca pot iar sa respir, zic intai: genial! si apoi: draga mea, pai na, incheiere apoteotica pentru o seara mirobolanto-sniteliano-califragilistica :))). mi se pare insa ca esti usor nerecunoscatore, soferu ala incerca sa te inveseleasca, sa iti arate, de fapt, ca sunt chestii mai rele decat petrecerile corporatiste cu buci sugrumate :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Zazuzo, sa stii ca soferul ala a fost cea mai buna parte a serii, de departe. Si ma simt flatata, sa stii, ca s-a simtit omul confortabil cu mine...suficient cat sa-si planga hamarul:))

    RăspundețiȘtergere
  4. A, deci nici macar nu te-ai imbatat? Ca io credeam ca intr-acolo bati!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nup, nu m-am imbatat:D doar m-am ametit, usor, nesemnificativ!

    RăspundețiȘtergere
  6. eu cred ca nu de la votca-merisor ti se trage, ci de la jocul halucinant al bucilor sub satin :))). aia cauza de ameteala! nu votca...

    RăspundețiȘtergere
  7. ameteala ingretosata, sa fim intelesi! :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Macar la noi sunt mai multi masculi feroce decat madame coafate, astia nu vin in frac ci de obicei in blugi la de-astea. Mancarea a fost buna, prajiturile asisderea, dar... s-a tinut joi. Deci nu lucram in aceeasi corporatie :))

    A, iar eu am stat pana pe 10 si l-am trimis pe barbatu-meu (lucram in acelasi loc,d e obicei e romantic, insa acum nu aveam cu cine lasa zuza mica). Asa ca a reusit sa mai prinda si el o maslina, ceva... ce marinimoasa sunt, nu? :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Mi s-a facut si mie un pic dor de sotul meu dupa postul acesta::), nu l-am mai vazut de dimineata:))
    Anul trecut am trait o senzatia absolut identica prelungita chiar:( ca am avut team bulding - petrecere de Craciun un weekend, prezenta obligatorie...a fost greu:))

    RăspundețiȘtergere
  10. oare lucram in aceasi corporatie?Ca si eu am avut petrecerea de Craciun tot vinerea trecuta, dar eu nu am putut sa onorez snitelul corporatist, caci am suferit un " accident de munca " si am stat la boleala.Dar si ale mele se coafeaza inainte, pun rochia fara spate si pantoful cui.Deci clar sunt depasita de situatie si mai bine ca s-a intaplat sa nu pot merge, m-as fi simtit tare aiurea printre asemenea dive.
    Umorul tau insa, este bestial si am ras cu mare pofta !

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Zoozie: ce misto ca lucrati impreuna! si, da, foarte frumos din partea ta, sa dai drumul barbatului la o maslina, cu baietii:P

    @ The way I am: exact! si mie mi se face dor de el! parca ma distrez mai bine cu omu din dotare, ca doar na...de-aia l-am luat..ca e cel mai distractiv:P

    @szqwer: te pomenesti ca om fi colege de corporatie:)) din ce-mi spui tu, sunt toate sansele:P oricum, aceeasi petrecere au ba, nu cred ca ai ratat nimic. Imi pare rau ca ai stat acasa din cauza unui accident, sper ca nu e nimic nasol:) te pup si iti multumesc pentru complimente:)

    RăspundețiȘtergere
  12. Hai c-ai scăpat ușor. Putea fi Jack the Ripper. Ce te făceai tu, o biată forfecuță, cu ditamai cuțitoiul ăluia!
    Așa că mai bine că ai dat doar de un ”delicvent” socotit nu îndeajuns de periculos de l-a lăsat Justiția Română să-și vadă de treburi -chiar ”cu lanțurile de piiiiciooooaaaaare”- până-l bagă la zdup. Deși pe unii dintre ăștia de i-ai descris tu, eu îi consider mult mai periculoși decât pe criminalii în serie: ne omoară neuronii!

    RăspundețiȘtergere