Dar in suflet arde olimpic flacara sperantei

Punctual, asa. De 15 puncte, zic eu. Hai Romania!

 Sunt obsedata de Jocurile Olimpice. Mi-am petrecut sfarsitul de saptamana cocand vinete si urland ca bezmetica la fiecare gol/saritura/tranta a romanilor si nu numai.

Mah, pe baietii aia din Japonia nu i-a imprietenit nimeni cu aparatul de tuns/ras? Mai mare rusinea. Ma postai si eu, ca zana, nevasta frematanda care ma gasesc, cu pleata afumata a Vinete, colectia 2012, si o punga de pufuleti in mutra, si zic: Pfuaaa, sa vezi ce-mi clatesc retina. Inalti, fromooosi, pufosssiiii, manca-i-ar mama de atleti, sa vezi ce -o sa scandez si eu din tribune, cand o topai fii-miu la paralele. In fine. Si apar baietii aia de la Asia, cu ditai, ma scuzati, flocotaia (ca pilozitate nu mai e de iarna trecuta) la subrat. Pe bune?!?!?!

Spuneam ca sambata, mai pe seara, ma vedeam deja sunandu-l pe fii-meu si intrebandu-l "Mamica, da' cati sunteti voi acolo, mama,la olimpiada aia, sa stiu cate sarmale fac". Asta pana cand frumuselul ala de la Nemtalia a luat o tranta de mi-a stat inima-n loc. L-o fi durut?

 Pe-aia de la Polo i-ati vazut? :D :D Intrebam si eu, asa. Mi-a explicat Hazbandul de ce se epileaza si  nu , nu pentru aerodinamica. Ia sa vedem, cine ghiceste?

 Mi-a fost o mila de Rares Dumitrescu, la scrima, de mai aveam putin si il trozneam pe Ochiuzzi ala prin monitor, cu tocatorul de vinete. Arta si melodrama, huooooo!

Bineinteles ca m-am nervozat si la meciul Alinei Dumitru cu brazilianca Sarah Menezes, mai ales ca am inteles fiecare cuvintel pe care i l-a racnit antrenoarea, huooooo! Astea-s puse pe faultat si pe dat la oase big time. Fair-play din parti. Dar lasa, avem un argint castigat frumos, cu eleganta.

Barbati-miu e absolut socat de pasiunea mea pentru sporturi, mai ales ca ma stie ca schimb canalul cand dau astia buletinul sportiv. Ma rog, parerea mea e ca sport nu inseamna exclusiv fotbal, cu atat mai putin curvetul frecventat de tinerele sperante fotbaliere. Dar sa revenim.

Mie-mi place.

In incheiere, imi doresc din suflet o medalie de aur la gimnastica feminina, pentru ca fetele noastre merita.

Si va ofer si doua desene. Care va stiti cu copil (in voi sau in afara voastra, adica "existanzi"), puteti imprima mazgalelile mele si da cu creioanele in ele.

Si , pana sambata, zic sa puneti deoparte o cutie de polistiren, din acelea primite la cantina, cu mancare, si o cutie de carton, de la cereale. Asta daca vreti sa mazgalim. Daca nu, nu, comme d'habitude.

P.S.:  HAI ROMANIAAAAAAAAA!

Incurajam gandirea

   Studiile spun ca unii se gandesc la sex de cel putin nouazeci de ori pe zi. Treaba lor, fiecare are voie sa se gandeasca la ce vrea si sa gandeasca ce vrea, ca de-aia avem cu ce.
N-oi fi io aia care merge sa scandeze prin piete, iar asta tine mai mult de anti-spiritul meu de turma, decat de apartenenta la o ideologie (da, ma, sariti cu morala, ca de-aia se duce tara de rapa, ca n-am iesit eu  sa scandez; unu si cu unu fac mai mult, hai ca daca ne certam de la politica, suntem praf).

Einueiz. Eu gandesc, Ha, ha, mirare.Si ma uit la balamuceala asta de tara, cat de comod -ridicol ne e sa dam vina pe toti, mereu altii, niciodata pe noi insine.
Ca, deh, educatia sau, sic, lipsa ei e o treaba variabila asa, se schimba regimul, ne mai prostim o tara, mai slabim o gaura la curea, murim de foame, nimic nu mai e cum era, stiu.

Ca de cand dau astia Bianci si Daniele la teveu, nu mai invata nici copiii, se altereaza cartile de istorie,iar gramatica, mama ma-sii, e desueta. Tineretul ostracizat da vina pe Oteveu si restul de Teveuri pentru rateurile sale educationale. Da , ma, ca eu am luat bacu si am intrat la facultate a zecea fiindca adormeam ascultandu-l pe Iosif Sava in fiecare zi, dupa pranz.

Nu, Doamne fereste, nici eu n-am deschis carti, cititul era cah. Desteptaciunea era o treaba indusa de tevere, rai uno si topo gigio, ma. Sigur, plangeti-va de mila ca sunt parintii de vina si societatea ca va e sila sa deschideti o carte, sa ascultati o muzica buna, ca e greu sa pui mecanismul in miscare si sa gandesti.

Avem "Succesuri" si "geace" in Dex, forme acceptate,caci asa e cand ai pedigree. De ce sa educam prosii, cand putem transforma prostia in regula?
Caci raspunsul sta in noi, doamnelor si domnilor. Cam asa. Cine vrea sa inteleaga intelege. Cine nu, nu. Caci la firma-i ca-ntr-o tara.

Cat despre mine, turma mea suntem eu si ai mei,  ca n-o sa salvez eu o tara, pur si simplu nu. Cand or invata toti sa-l voteze pe ala bun, nu pe ala generos, mai vorbim. Pana atunci, tine-ti-o tot asa. E bine. De Craciun mancam sarmale, si de Paste drob, iar la electorale ploua cu orez si zahar.

Si-o dedicatie, ca ne-a placut si-am mai vrut, deci meritam. :D

Ce vraji a mai facut nevasta-sa.

Adica a lui, a Hazbandului.
Pai nu prea multe. In afara de coptul a 4 ardei, misiune care merita medalia de aur, pe asa calduri, am dat iama in culori, de data asta oprindu-ma la panza primita cadou de la colegii de serviciu,acum rusinos de mult timp.

Ma tot bantuia panza asta, de cand am primit-o. Din cand in cand o mai "vizitam", o pipaiam, imi imaginam cum ar arata umpluta de culoare si, pentru ca de vreo trei saptamani visez doar albastru, am decis sa purced la pictat.

Numai bine, cu caldurile astea, va zic, ca de iesit din casa nu se pune problema. Vestea buna: vopseaua se usuca foarte repede. Vestea proasta: vopseaua se usuca foarte repede.

Asadar am umplut-o cu albastru, m-am jucat si cu cateva stampile pe acolo, m-am plimbat prin casa, am stat drept si-am privit stramb si vice-versa, si iata ce a iesit:

Bineinteles ca profa stie unde s-au ascuns albastrul si inimile mov, pentru restul exista ochiul mintii. Eu ma tot gandesc ca parca-s prea tari florile, pentru fundal,dar zau ca au logica, acolo, intr-o mare de moloz si gri. Nu-i asa?



Gramatica , pe Bucovel.

Mamai-mea a lucrat la vaci, am mai spus si aici. Desi a facut patru clase si stia sa scrie si sa citeasca "Omnia", pe pancarta magazinului mare din Ploiesti, avea persoana a treia singular infipta bine in sange si in vocabular.

Nu strambati din nas, ca asa e la tara. Desi lipsita de educatie aleasa, "Bre,mămaie"  era foarte mandra si nu se dadea inapoi de la invata trucuri noi, de doamne de la oras.

Asa se face ca, intr-o vara, cand ne adunasem toate fetele si nepoatele la legatul viei, ne-am pus in minte sa o educam pe "baba", poate poate reusim sa-l scoatem pe "ie" din povestea cu a treia plural si fata de la tara.

De unde rezulta:

- Bre, mamica, nu se zice "ie frati". Se zice "Sunt frati", ca-s mai multi.
- Aha, haha. Sunt, sunt. Nu "ie".

 Minute mai tarziu, niste soldati de la unitatea de peste garla, se opresc in buza "locului" si, zarind niste rasaduri aruncate pe acolo, o intreaba pe babeta:

- Saru-mana, mamaie.
- Hai sa cresti mare.
- Nu va suparati, ce sunt rasadurile acelea, cartofi?

Baba, mandra de noua achizitie gramaticala,   raspunde tantos, raspicat (s-o auda si fetele-i cele cu carte):

 - Nu, maica, sunt vie!

Lesin, sughituri, stupoare, tavalit pe jos printre razoare.

- Breee, nu SUNT vie. E vie!
- E, %$^$%^&**% in gramatica voastra, bine ca sunteti voi destepte!

:)))

N.A.:  1. baba, babeta, bre mămaie au fost intotdeauna forme de alint pentru mamaia noastra, sa ne intelegem;)
          2. Am mai spus si in articolul anterior, mamaie era spurcata la gura, asta-i era farmecul, n-am de gand sa cenzurez si asteriscurile.
          3. "Aha, haha" este dedicatie speciala pentru mama, fiindca sunt convinsa sa recunoaste sunetul si faptul ca l-a preluat si ea. :D

Wilmaaaaaaa! I'm hooomeee!

Si-am ajuns si acasa. Fu frumos la Grecoteia country, dar imi urlau vintrele dupa o ciorba neaosa, nu supa de ulei de masline , cum au aia.
Grecia, cum o stiti, bine mersi, bronzata, parjolita, inecata in tsatsiki si alte asemenea frecaturi si carneturi,bun, pan' la anu' nu-mi mai trebe.

Poze nu bag, ca are gugal destule, insa nu ma pot abtine sa nu va arat cu ce vedeta m-am ciocnit la aeroport. Topaia hazbandu' pe acolo ca un paparazzo infierbantat, ii vedeam pleata rasarind, cand si cand, din multimea de reporteri, de-am zis ca mi-l racoleaza aia, atat de sprinten era. Si vedeta, na:

In rest, rusii cum ii stiti. Ei, uscati morti, copii chirati, plictisiti si tarati de colo colo. Ele , balsoi style, mai ca ti-ar fi servit si-un dos de palma, daca indrazneai sa te uiti la ele.  Unde vedeai un bolovan, hop si-o matrioska cu ghirlanda de plastic, hawaii style, calare pe minerala, la fotoshuting.
Ei, 90s reloaded, cu slipi din aia ridicati pana la subrat, de ti-era rusine sa ridici privirea din pamant.

Englezii, parliti ca la rotisor, obezi si kitchosi (exceptand varsta a treia, unde plangeai dupa outfiturile lor). Ce mai, m-am simtit ca o zana, sex simbol.
Asadar, nu mai faceti diete, treceti la muleuri si emigrati in Grecia sau in Vestul civilizat, sa vedeti acolo self-esteem boost.

Inchei aceasta scremere ne-literara cu inca fro doua poze, flora, fauna si etc.

                                         

                                          Sictir total,nesimtire maxima,imi sarea in poala sa-i dau de mancare.

                                          Urat, apa calda, pestisori, bleah. Sa nu mergeti.

                                         La noi cresc boschetii, la ei cresc din astea. Viata.
                                    

Dedicatie nu va dau, ca nu inteleg ce zic aia  si ce-i mult strica, zic.
V-am pupat.