miercuri, 19 decembrie 2012

Viata dupa pierderea unei sarcini


E greu sa scrii despre bucuria Craciunului cand , odata cu sarbatorile, se acutizeaza nu doar importanta familiei, ci si absenta unor membri atat de pretiosi-copiii.
Este cu atat mai greu atunci cand este vorba de copiii ce ar fi trebuit sa fie prezenti, dar nu mai sunt. Procesul de adaptare la noua realitate, de reconsiderare a propriei realitati si a viitorului poate fi extrem de dureros, mai ales cand nu ai cu cine sa vorbesti sau te simti neinteles.

Acum cateva saptamani am infiintat un grup de suport pentru toti cei care au trecut prin experienta nefericita a pierderii unei sarcini. Fara a vrea sa fiu redundanta sau agasanta, cred cu tarie ca este datoria tuturor sa foloseasca propriile experiente in ajutorul celorlalti.

Transformarea unui tabu in normalitate poate insemna sansa la o viata mai buna, mai sanatoasa, la evolutie, in loc de depresie.

Asa cum bine a spus Ioana aici , cel mai potrivit gest pe care il puteti face pentru prietena sau prietenul care si-a pierdut copilul este sa il indreptati spre medii in care sa se simta inteles, binevenit, ajutat.

Pentru ca nu vrem sa facem publicitate si dorim sa respectam intimitatea fiecarui membru, acest grup va ramane privat, iar accesul in grup se va face doar la cererea persoanei care doreste sa participe. N-as recomanda adaugarea prietenilor fara a-i consulta in prealabil deoarece exista oameni care prefera sa-si consume suferinta in privat.

Va las mai jos linkul catre grup si "declaratia noastra de intentie", sperand,insa, ca nu veti avea nevoie de el.

Viata dupa pierderea unei sarcini

Un grup de suport pentru toate femeile care au trecut prin drama pierderii unei sarcini. Despre durerea care nu trece.

...

Dorinta noastra este ca acesta sa fie un loc in care sa putem vorbi despre tot ce inseamna pierderea unui copil, temeri, dureri, ganduri.
Nimic nu este rusinos sau stupid,totul este normal.
Suntem intre prietene si suntem aici pentru a ne intinde acel brat de care avem atata nevoie in astfel de momente.

Dincolo de suportul moral pe care speral sa-l gasim aici, ca intre prietene, acest grup isi doreste sa ajute, pe viitor, si cu aspecte mai practice, dar in egala masura, extrem de importante in procesul de doliu.

1. Dorim sa ajutam la colectarea si preluarea obiectelor la care parintii doresc sa renunte, din motive evidente, si distribuirea acestora catre familii sau centre de plasament ce s-ar putea folosi de ele.

2. Vrem sa fim un punct de „prim-ajutor”, la care sa apelati pentru a obtine ajutor psihologic, medical si, bineinteles, spiritual. Prin intermediul prietenilor nostri, ne dorim sa oferim consiliere gratuita tuturor celor ce au nevoie de ea.

3. Pentru cuplurile care au si alti copii, vrem sa gasim cai pentru a ajuta parintii in momentele imediat urmatoare pierderii unei sarcini, cu lucruri „minore” : cumparaturi, o caserola cu supa, dus- adus copiii de la gradinita, cumparatul unui medicament de la farmacie – un fel de curierat inimos :)

 



3 comentarii:

  1. O imensa imbratisare pt voi... am ramas fara cuvinte!
    E admirabil ce faceti voi!!!
    :* >D<
    Orsi

    RăspundețiȘtergere
  2. Ah, unde ati fost voi in urma cu un an jumate? Stiu cat poti fi de singur in momentele astea in ciuda prezentei familiei sau prietenilor.
    Nina

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos, foarte frumos. Dupa pierderea sarcinii am simtit nevoia sa nu vad pe nimeni, uram sa vorbesc si sa povestesc intr-o prima faza, imi aduceam aminte de durerile de burta, de diagnosticul de extrauterina, de operatie, de trompa rupta in mine, de seninatatea doctorului cand mi-a zis ca o bucata de copil e inca undeva in mine(lucrul asta ma mai bantuie si dupa 5 ani jumate). Apoi dupa ce a trecut durerea fizica, am inceput sa simt nevoia sa vorbesc, dar cu cine? Poate cu sotul meu am vorbit, poate, dar nu stiu cat a inteles. Apoi cand am fost din nou insarcinata, si am avut iar diagnostic de extrauterina lumea mea a cazut, si de jos de unde ma aflam initial am plans, apoi in jurul meu erau multe femei cu alte probleme, dar tot legate de pierderea sarcinii, am inceput sa vorbesc cu ele, m-am linistit si am inceput sa-mi spun ca eu vreu sa fiu insarcinata unde trebuie, nu am voie sa patesc de doua ori acelasi lucru, si din fericire acum o am pe Iulia.
    Stiu ce simti cadn vrei sa faci un copil si nu reusesti, razboiul din suflet e crunt, insa am invatat sa fiu optimista.

    RăspundețiȘtergere