Am zâmbit citind primele rânduri din Dom Casmurro (Ursuzul), nu știu cum se face , dar uneori am senzația că poveștile vin spre mine. Deseori cumpăr cărți de care uit cu anii, pentru a le regăsi la momentul potrivit.
sursa foto |
E o poveste de dragoste, despre o inimă captivă într-o colivie a cărei cheie o deții doar tu. Povestea unui tânăr promis vieții monahale de către o mamă dispusă la orice pentru a nu mai pierde încă un fiu. Bentu își trăiește viața purtându-și inima din colivie în colivie, fugind de așteptările mamei spre iubirea lui Capitu.
Lupta pentru dreptul la o viață comună devine o fugă continuă, fuge de gândurile lui, de gelozie, de dorința de a putea crede, de a ști ca inima iubitei îi aparține, fuge de durerea de a-și privi prietenul devenind tată, în timp ce căsnicia lui, ironic, întârzie să fie binecuvântată.
N-aș vrea să dezvălui mai multe, este o poveste atât de fluidă, ficțiune cu iz de realitate, iată. Machado de Assis a trăit o căsnicie perfectă , aveau să spună istoricii, umbrită de o vagă, poate inexistenta, aventură a sa. Umbra avea să planeze asupra finalului căsniciei, transpunând-o, în cele din urmă, în romanele sale.
Ca un fel de exorcizare.
Dom Casmurro, Ursuzul, nu își salvează sufletul, deși luptă pentru a-și iubi fiul, pe care îl bănuiește a fi bastard, caută în trecutul său cuvinte, fapte, amintiri menite să i-o salveze pe Capitu, chiar și atunci când ea e dusă de mult. Dacă reușește să o regăseasca, vindecându-se, astfel, de boala inimii captive propriilor neguri, puteți afla doar citind cartea.
Ursuzul este, în fond, un alt om care iubește și caută iubirea până la finalul vieții sale.Și atunci când nu o mai poate recupera, începe să scrie. Ca o rețetă complicată,scrie sperând că își va aminti...
Vă invit să citiți confesiunea lui Bentu. E o poveste minunată.
Această recenzie face parte din campania vALLuntar, desfășurată de Grupul Editorial All, cu sprijinul ROMSILVA.
Fiecare comentariu ne aduce mai aproape de un aer mai curat, iar la fiecare 15 comentarii RomSilva va planta un copac. Hai să ne înverzim lumea, vine primăvara!
Nu am citit inca nimic din colectia "Iubiri de alta data". Nu stiu de ce, doar sunt fan carti cu si despre dragoste. Dar poate voi incepe cu cea prezentata de tine. Ma gandeam sa initiem un schimb de carti pe la birou, ce zici, te-ar tenta?
RăspundețiȘtergereMi-ar placea tare mult:D
ȘtergereBini. Vorbim. Pupici.
ȘtergerePare a fi o carte buna, mie mi-ar place din cate imi pot da seama citind recenzia ta. Ma mir ca nu am observat-o pana acum. :)
RăspundețiȘtergereo poveste de dragoste mi-a picat si mie... e de citit, simtit.
RăspundețiȘtergerefoarte interesanta recenzie. spor la plantat :P
RăspundețiȘtergereProbabil mi-ar trebui o dispozitie potrivita ca sa o citesc dar n-as ocoli-o...
RăspundețiȘtergereInteresanta metafora inimii din colivie, fuga de suferinta si dorinta de a gasi pe cineva care sa aiba cheia potrivita ... suna interesant romanul tau, o alegere deosebita.
RăspundețiȘtergereLa multi copacei!
P.S. N-am apucat sa-ti spun 'la multi ani' de ziua blogului, sa cresca mare si sa te bucure!
Foarte interesanta povestea, si frumos prezentata de tine.
RăspundețiȘtergereLa multi ani si din partea mea!
Nu imi aduc aminte sa fi citit ceva din literatura braziliana... stiu, sa imi fie rusine. Dar primit solemn sa incep cu Machado de Assis !
RăspundețiȘtergereHai cu copacu' pe ultima suta!
RăspundețiȘtergereM-ai făcut tare curioasă si sper sa facem măcar de vreo 2-3 copacei așa ca hop si eu! :) m00na
RăspundețiȘtergereAsta e o carte de trecut pe lista de citit cu siguranta :)
RăspundețiȘtergereMa gandesc serios sa imi reorganizez timpul astfel incat sa pot citi cartea asta!
RăspundețiȘtergereAm citit foarte puțină literatură portugheză. Ar trebui să recuperez, începând poate chiar cu Dom Casmurro. :)
RăspundețiȘtergereL-am trecut pe brazilian pe lista:)
RăspundețiȘtergereSi multumesc ca m-ai invatat un cuvant nou: lusofonie
RăspundețiȘtergere