Gaudi , can I please be a cat under your table? -review Gaudi Bistro

Acum două seri am fost invitați  (eu și Hazbandu') la deschiderea oficială a Bistro Gaudi. Nu aveam așteptări clare, cu atât mai mult cu cât nu mai aterizasem până acum la vreun astfel de eveniment cu ștaif, așa că eram hotărâtă să mă ascund delicat într-un colț și să las bloggerii culinari și vedeții, muică, să se desfășoare artistic pe acolo. Veneam și după aproape două luni de lobotomie profesională, așa că aveam, în cel mai rău caz, să mă apțigui lejer și să voyeuresc și eu lumea mondenă, live.

Dincolo de intrare, însă, lucrurile au luat-o rapid pe panta distracției și ce urmează e departe de a fi o simplă cronică de restaurant, ci povestea celei mai reușite seri în oraș din ultimul...hmmm...an?

Disclaimer:  Pentru poze cu macro-closap pe frunza de pătrunjel vă invit să vizionați blogurile culinare sau să mergeți direct la bistro, noi am fost ocupați cu distracția și gemutul în tadem după fiecare îmbucătură.

Știți cum e când aterizezi la o petrecere la care nu cunoști pe nimeni, iar gazda vine , te îmbrățișează și reușește, cu câteva vorbe, să te facă să simți că aparții locului? Mugur și Lavinia știu să facă asta, într-un mod ce depășește cu mult simplele standarde de comunicare sau eticheta unui eveniment de gen. Sunt oameni ce se prezintă simplu și prietenește, cu mari emoții dar cu și mai multă dorință de a crea ceva mai mult decât un spațiu pentru experiențe culinare.

Cu mare drag, vă prezint un trio despre care cred cu siguranță că veți mai auzi vorbindu-se și pe care vă provoc să-i cunoașteți:

Lavinia, Mugur și Arpi

Și șampania cu care au întâmpinat și încântat invitații, all fizzy and bubbly and nice:
 

Credit Gaudi Bistro

Cât timp Hazbandu' s-a întreținut cu prietena Aphextwinz pe teme de "ce-s bulbucii din șampanie", like an attention whore that I find myself to be, mi-am luat zborul prin restaurant și am decis să iau la întrebări barmanii, somelierul și cheful.

Bogdan Dumitrescu este , fără îndoială, un somelier cu experiență și cu lipici la public. Ne-a încântat cu o selecție de vinuri ale casei Jidvei, Ana și Maria fiind vinurile bistro-ului, rose-uri aromate, vinuri albe seci și pregnante, o adevarată petrecere oenologică de înaltă clasă. Nu putea lipsi, bineînțeles, momentul poetic cu retezatul sticlei otoman-style, din păcate neconformă cu normele europene, ceea ce ne-a lăsat cu marele regret că nu vom ști niciodată ce minunăție se ascundea în acea sticlă. Deh, partea leului :

Atmosfera întreținută cu atât de mare atenție de către Mugur și Lavinia nu ar fi fost aceeași fără Arpi, un chef care pe mine m-a impresionat cu priceperea sa. Selecția de amuse bouche a fost de-a dreptul încântătoare, lingurițe minuscule și perfect asezonate de aluat fraged, umplute cu combinații care mai de care mai colorate și mai gustoase, dovlecei umpluți cu brânză și chili, carpaccio de caracatiță, caise umplute cu mix de brânzeturi, bărcuțe din aluat fraged, umplute cu cremă de ciuperci și completate de creveți înveliți în prosciutto, aaaah, the yumm!  Este posibil să fi gustat one too many, dar nu recunosc nimic :D

Răsfățuri

Tu, dovleceluț cu morcovel, will you be my lover?

Dacă vă gândiți ,însă, că deliciile s-au oprit aici, I beg to defer. Arpi și-a pus în minte, cred eu, să ne facă să plecăm de acolo cu convingerea că tot ceea ce îi trece prin mâini este creat, nu gătit, și vă asigur că i-a reușit.
Pieptul de rață - perfect, cu pielea crocantă și carnea care ți se topește în gură, iar  dulceața de portocale cu morcov au fost preambulul perfect pentru ceea ce avea să fie cea mai buna friptură de vită din viața mea. 

Credit Gaudi Bistro

Rățuscă pufoaso-crocantă, the love!

Mușchiul de vită de care vă spuneam mai sus , servit cu un sos bearneaise cooked to perfection, cu ghee și tarhon proaspăt, l-au făcut pe Hazband să renunțe la antipatia lui față de tarhon și să îl tragă pe Arpi de limbă, poate poate :P  Arpi spune ca sosul era servit în rețeta originală de chateaubriand, nu pot decât să-l cred, dar zău dacă mai contează, când îl căsătorești pe musiu bearneaise cu domșoara vită , pentru un dish care se savurează până la lacrimi. De bucurie și plăcere, ăfcors.

Voi fi sinceră și profund subiectivă, pentru mine, pentru noi, Bistro Gaudi are toate calitățile unui endroit  cu clasă, un bistro în care mâncarea nu este doar gătită corect, ci devine o experiență culturală , pe alocuri erotică :P (dacă e să judecăm după gemetele ce au urmat servirii Panacottei cu cafea :D).

Și nu exagerez cu nimic când spun că a fost o experiență erotică, dacă ne gândim că ciocolata-i afrodisiac, iar Mugur și Lavinia au reușit, incă o dată, să aducă excelența în Bistro, prin colaborarea cu ciocolatierii de renume Debauve et Gallais, care ne-au trimis pe-un nor pufos și ciocolătos cu o selecție de trufe absolut demențiale. Iar asta o confirmă Hazbandul, care n-ar pune gura pe dulciuri nici plătit, însă alaltăseară făcea coada cerc, tot reumplându-și farfuria cu bomboane :)))

Credit Gaudi Bistro

Iar panacotta? Ah, panacotta, tu , mandră tremurândă, parfumată, cea degrabă alunecătoare pe gâtlejuri pofticioase. Arpi, ave ție, rar mi-a fost dat să gust ceva atât de fin , subtil aromat cu cafea -ah, și bobul acela de cafea, perfect prăjit, crocant, aproape fondant, aromat, deloc amărui - dulce, însă nu prea dulce, completarea perfectă pentru o cină atât de bogată și elegantă.

Credit Gaudi Bistro

Cafeaua, și ea de cea mai bună calitate, cu o selecție interesantă de arome exotice pe care Gaudi Bistro se angajează să o completeze constant, în funcție de sezon și preferințele clienților, a fost prezentată atât de adorabil și profesionist de către Paul Ungureanu - specialist în cafea - , cu care am avut o discuție genială despre cultura și cultul cafelei, de nu-mi venea să mă mai dau dusă.

The coffee bean wisperer

Pentru aficionados, nu e de ignorat faptul că aici veți găsi boabe columbiene, braziliene și încă multe alte nebunii care mă fac să mă întreb dacă nu am putea declara cafeaua aliment. Minunat!

Ursuleț capucin:D

Serviciul este impecabil, oamenii sunt răbdători și extrem de dornici și dispuși să-ți facă pe plac. Ba mai mult,  șarmantul Liviu și-a etalat talentul și a născocit cocktailuri personalizate, potrivite pentru palatul fiecărui invitat, ăsta fiind și unul din motivele pentru care eu, două ore mai târziu, pluteam pe acolo slightly woozy :D

Cocktailurilor lui le datorez și faptul că Paula, unul din artiștii prezenți la eveniment, s-a chinuit să mă schițeze cumva normal, asta după ce s-a minunat de moaca mea rânjito - pilită. I-am cam dat ceva bătăi de cap, evident:

Surprinzător este faptul că, încercând să mă redea pe cât de firesc posibil, Paula a reușit să surprindă o latură a mea pe care prea puțini o cunosc și m-a atins. Chapeau, ma belle!

 Da, oamenii ăștia frumoși și nebuni (if you ask me), au decis să meargă împotriva curentului și s-au gândit că , dacă o imagine face cât o mie de cuvinte, un desen face totul. Ascunși, timizi, emoționați și talentați, patru tineri artiști ne-au urmărit de-a lungul serii și, ocazional, ne ofereau, discret, imaginea unei seri între prieteni.
 

Desenul de mai jos este , de-acum, unul dintre cele mai dragi amintiri ale mele și va trona și pe peretele bucătăriei mele, poate se ia aroma de bistro și-un pic de magie , zic:P

Căci despre magie a fost vorba marți seară, de mi-i permis să spun și aș putea povesti zile întregi despre seara aceea sau aș putea, la fel de bine, să mă limitez la a scrie , pe o singură pagină - căci cuvintele-s de prisos și prea puține pentru a exprima ceva care a fost pur și simplu - :

PERFECT!

Atmosfera perfectă, servirea impecabilă, mâncarea absolut divină, o echipă veselă și prietenoasă și un spațiu amenajat asemeni unei grădini de vară, totul fac din Gaudi Bistro un loc care, dacă-și va menține standardele, va ajunge un punct de referință pe harta socială și gastronomică a Bucureștiului.

Vă invit să-i cunoașteți, dar vă avertizez : s-ar putea să-i iubiți! 

Vă mulțumim, dragilor pentru o seară perfectă, chapeau bas!