Pentru el
Imi lipsesti, e absurd cum nimic nu te pregateste pentru senzatia de amputare de dupa adio, nici macar logica clara a unui mai bine in care speri atunci cand pleci...In seara asta, inainte sa plec de la birou, am pus instictiv mana pe telefon..astazi am sunat-o pe mama.
Am ajuns acasa si am gasit o cutie de bere nedeschisa, uitata de tine aseara, si primul gand a fost sa pun bine, amintire. Cine naiba pastreaza in cutia cu amintiri cutii cu bere? Ar exploda de atatea amintiri...
Si m-am gandit la adio, la faptul ca eu, rational, profund,rumegat, ti-am dus lipsa de atatea ori si din ce in ce mai mult in ultimele luni, dar am omis sa ma gandesc la mine, la chimia rupta, la faptul ca iti recunosteam corpul, temperatura, tamplele, erai cald. Acum sunt convinsa ca nu mi-ai mai fi cald niciodata. Atunci cand decizi sa tai cordonul ombilical, totul ramane o vaga amintire, fizicul unei relatii se stinge, dispare, instinctul regasirii se pierde si el. Dintr-un orb care isi gasea drumul prin viata vazand cu ochii mintii, devii un impiedicat.
Imi mai lipsesti, dar o sa treaca. Adio.
Pentru mine
Si gata.Iaca ai mai zis inca o data pa. Ce mecanisme masochiste se ascund in spatele fiecarei despartiri, m-a minunat de fiecare data. M-am minunat singura de propria-mi capacitate de a-mi pune frana, atunci cand atarnam deja deasupra prapastiei, privind muta si contrariata, intrebandu-ma daca in dragoste e ca atunci cand visezi...esti in cadere libera, dar te trezesti. Nu e.
Sa nu sufar, nu pentru decizie. Nu pot fi etern unicul motor al unei relatii...nu, nu ma intelege gresit, povestea a fost cu doi, el si cu mine, dar relatia...ma ierti, am fost doar eu, sau poate asistam la filme diferite in acelasi timp. Da, asa a fost. Nu regret, am iubit asa cum stiu sa iubesc mereu: nou, tare, aruncata cu capul inainte, cu credinta religioasa si puteri nesfarsite, caci pentru iubiri am avut mereu forte nebanuite si inutile in viata de zi cu zi. In iubire mereu am fost razboinica, am luptat pana am stiut ca nu mai am ce sa ofer. Si atunci m-am oprit. Si daca ai avut ghinionul sa te gasesc si pe tine suspendat, imobil, in asteptarea aceluiasi perpetuum-mobile cu care te-am invatat ... nasol, am plecat.
Adio. Sa fiu sanatoasa. Am de trait, nu de murit. Deci e de bine, cumva.
Pentru voi
Eu sunt Monica, am 25 de ani fara doua luni. In ultimul an mi-am pus pe hold eul, incercand sa fiu "ea" ideala pentru el. Ma iertati. Eu o sa ma iert. Eu sunt Monica.
frumos scris si trist in acelasi timp. imi pare rau si o sa treaca. o sa fie bine. te imbratisez cu drag
RăspundețiȘtergere:) it's all part of the process;)
RăspundețiȘtergere:-( imi pare rau. You WILL be happy...
RăspundețiȘtergereZu..iti multumesc mult, o sa fiu, in timp.am facut deja primul pas in directia buna ;)
RăspundețiȘtergereorice sfarsit inseamna oportunitatea unui nou inceput. fruntea sus, cu siguranta vei fi fericita. :)
RăspundețiȘtergereHi TEACHER
RăspundețiȘtergereCu siguranta stii cine scrie.
Imi pare rau sa citesc ce ai scris. Dar cum spunea si ZU, o sa fi fericita fara indoiala. Am incredere in tine :).
Viva a sua vida como se não houvesse amanhã e você vai encontrar a felicidade.
Zuzi, daca cumva te opresti din zambit si trait cu intensitatea pe care o stiu, ma supar!
RăspundețiȘtergereAsa can nu ma supara, oke?
gata domle, daca si tu si Vali va suparati, gata, imi revin...avanti! alegretto ma non troppo, stiti vorba...ne linistim si mai incercam iarasi balta..
RăspundețiȘtergereva multumesc ca-mi sunteti prieteni.inseamna enorm
Phiii ce cunoscut imi suna! :D
RăspundețiȘtergere