Ai sa vezi tu, iepurasule!

Sunt atat de obosita incat ieri mi-am dedicat "Nani nani, puisor" , la maxim, cu castile pe urechi, in timp ce sorbeam din cafeaua aia amarata, de aparat, de parca ar fi fost ambrozie.
E a patra luna din an in care noi, corporatistii, nu mai avem viata personala, murim pe metereze. 10, 12, 14, 15 ore pe zi. Din ce in ce mai mult, zi dupa zi, patru luni pe an.

Nu ma plang, ca m-am bagat singura in hora asta, dar am ajuns intr-o faza de burnout. Iar campania pentru Kiti pune si ea o pietricica acolo, o am mereu in minte, am emotii, mi-e frica. Ma uit la cata lume se aduna, in fiecare zi, si doneaza obiecte pentru licitatii, iar mie mi-e frica de mor. N-am facut asta niciodata, nu-s profesionista, o fac pentru ca asa simt, ma ajuta pe mine "cu nervii capului" si cu "sentimentele sufletului", ca sa glumesc putin.

Si mi-e frica rau, pentru ca mi-e teama sa nu ma trezesc cu un munte de obiecte pe care nimeni n-o sa le vrea. Pe de alta parte, stiu ca am postat ieri primele trei obiecte, nu s-o trezi lumea de pe-o zi pe alta, dar ma simt expusa.

Vad cum urla statisticile alea. 100, 200, 600 de vizite, si e liniste. Si nici voi, astia ai mei, nu mai ziceti nimic.
Ia , hai, ziceti ceva,ca mor "cilisha" de emotii ,incurajati-ma.

In alta ordine de idei, visez cu infrigurare la 31 mai, la ora aia perversa a diminetii,cand vom inchide calculatoarele si vom deschide sampaniile alea. Si o sa fim toti tolaniti pe balcoane, razand isteric. Asta nu e viata, "cariera" e moneda de schimb, ce-om face cu noi, nu stiu.

In rest, toate bune. Si se pare ca si Kiti are niste zile tare bune, a schimbat scoala, e vesela, receptiva. Doamne ajuta!

Si-o dedicatie, ce sa dedic?

Asta, pentru cand ma loveste iubirea si mila si dragul de el, bietul Hazband. Cum a invatat el sa-si faca omleta,of.



Si asta :




Nu uitati de licitatie, va rog. Puteti ajuta cu totii. Hai ca vad ca sunteti cu sutele, treci pe la fereastra mea.
Luati linkul asta si dati-l mai departe.