Inainte, ca poate n-o sa fie atat de frig?
Sau mai pe-aproape, cat sa nu ne arda soarele prea tare?
Sau , si mai bine, hai sa stam acasa, cilisa, unde-i caldsibinesicunoscutsiniciunfulgnuiesedinformatie? Plat ca buna ziua.
miercuri, 30 ianuarie 2013
Si amu, incotro? - umbre 2
Inainte, ca poate n-o sa fie atat de frig?
Sau mai pe-aproape, cat sa nu ne arda soarele prea tare?
marți, 29 ianuarie 2013
Pentru casa sufletului (II) - Vreau, port, citesc, visez
Vreau ...
... cu suspine, cu of mama mea, mi-e teama sa aflu cat costa. Oh, pretty shoe, why you no love poor girls?
... si pantalonii astia, ah, glezna ei de gazela, soldurile-i rubiconde, ce poate fi mai sexy decat o muiere cu ceva fund si "mult" picioare? Si un pic de sclipici, indubitabil.
Port...
... cele mai frumoase ghete de la cea mai buna prietena.
(re) Citesc...
...inca mai miroase a cafea bauta in picioare, la o terasa din centrul Lisabonei, printre barbati eleganti si doamne cu nasul pe sus. Eu cu sacoul cu inimioare albastre.
Visez...
...la panglicile astea de sapte ani de zile. Am fost sa le vizitez, acum patru ani, le-am mangaiat, le-am iubit si le-am parasit. Poate intr-o zi o sa-mi ingadui rasfatul si o sa le tin acolo, intr-o cutie, pentru mine. De bune.
... cu suspine, cu of mama mea, mi-e teama sa aflu cat costa. Oh, pretty shoe, why you no love poor girls?
 |
| Chloé PFW Spring 2013 |
 |
Port...
... cele mai frumoase ghete de la cea mai buna prietena.
 |
| Miniprix |
(re) Citesc...
...inca mai miroase a cafea bauta in picioare, la o terasa din centrul Lisabonei, printre barbati eleganti si doamne cu nasul pe sus. Eu cu sacoul cu inimioare albastre.
Visez...
...la panglicile astea de sapte ani de zile. Am fost sa le vizitez, acum patru ani, le-am mangaiat, le-am iubit si le-am parasit. Poate intr-o zi o sa-mi ingadui rasfatul si o sa le tin acolo, intr-o cutie, pentru mine. De bune.
 |
| www. retrosaria.rosapomar.com/ |
luni, 28 ianuarie 2013
Un fel de salata de paste -pentru capre la dieta
Nu va asteptati la diete pe baza de apa si aer si teorii revolutionare menite sa va faca zane intr-o luna, ca n-am. O sa fie o poveste despre rabdare, respect fata de sine si dragoste pentru mancare, dar despre toate astea intr-un episod viitor.
Pana atunci, iaca o idee pentru iubitorii de carbohidrati si balarii care nu mai stiu ce sa puna in mirobolanta caserola , pentru pranzul de a doua zi.
Eu bagai nasu'-n congelator si lada cu verzituri si nascocii fix asta. Daca nu va plac frunzele, nu va asteptati ca reteta asta sa va dea pe spate, ca spanacu' n-o sa fie in veci copan, pampam!
Sa purdecem, soldati!
Salata de paste cu spanac
pentru doua persoane normale sau pentru una ca mine
- 200 gr paste (eu am folosit paste de porumb)
- 200 gr spanac congelat
- 3 catei de usturoi
- doua-trei rosii uscate la soare, conservate in ulei
- doua linguri cu ulei de masline
- zeama de lamaie
- sare, piper, chili (optional)
Trantiti pastele la fiert intr-o oala cu apa (doh) si sare, pana sunt fierte al dente.
Intre timp, incingeti uleiul intr-o tigaie incapatoare si caliti usturoiul rapid, cu rosiile tocate. Adaugati spanacul congelat, sare, piper si chili si lasati-l sa se inabuse timp de 10 minute, la foc domol, cu capac.
Daca folositi spanac proaspat, e suficient sa-l spalati si sa-l trageti la tigaie timp de maxim 5 minute, cat sa se inmoaie putin.
Gustati maclavaisul de sare si piper, adaugati zeama de lamaie dupa gust si pastele fierte.
Vaj vaj cu lingura tigaie inca un minut, cat sa se imprieteneasca, si gata. Tup la burtica.
Daca nu sunteti la dieta, treaba asta merge de minune cu niste parmezan ras, sau poate niste feta sau chiar niste branza de oaie mai puturoasa, pentru senzatii tari.
Altfel , keep it on the green side, k?
Iese asa:
Marele soc a fost ca hazbandul cel carnivor a gustat o pastuca.Apoi si-a luat o furculita, si a mai gustat inca una. Si apoi a adunat spanacul de prin farfurie. Si a constatat, cu voce stinsa, ca "i se schimba gusturile". Yes! Big succes!
duminică, 27 ianuarie 2013
Calul de dar ar face bine sa mearga la dentist
Inca oscilez in privinta tonului pe care ar trebui sa-l abordez in postarea astea. Pe de-o parte,imi vine sa-mi scutur toti castanii de pe bulevardul ploiestean fix in crestetul capului, fie sa-mi plang de mila,socata si amarata ca dupa unul din acele momente in care nu stii ce te-a lovit si cat de tare te doare.
Sa incep cu inceputul. Acum doua saptamani povesteam despre vizita mea la un salon de coafura , castigata in urma unui concurs. Totul bine si frumos, minunat, aveam senzatia ca sunt intr-o bula de rasfat, parca prea mi se aranjasera toate,la inceput de an, si tabarasera toate zenurile pamantului pe capsorul meu proaspat frezat.
Am primit la postarea respectiva un comentariu in care eram invitata foarte calduros la un CENTRU DE WELLNESS , pentru un TRATAMENT FACIAL (!!!) gratuit , impreuna cu o prietena. Frumos , nu?
Am petrecut zece zile facand ping pong telefonic si pe email cu domnisoara ce-mi citea blogul de mult,pare-se, incercand sa stabilim o intalnire. Dupa o serie de emailuri in care sintagmele "centru wellness" si "tratament facial" mi-au topait prin creieri pana mai ca trepidam de nerabdare, a venit si ziua mareata.
Mi-am chemat prietena fix de la Ploiesti, pe viscolul vietii, pentru ca voiam sa-i fac o bucurie.Am aterizat intr-o cladire noua , de birouri (nimic suspect pana aici) , unde am dibuit foarte usor "centrul".
O usa pe care atarna foarte elegant o coala A4 pe care scria, simplu, "Centru Wellness".
M-am gandit ca o fi recent deschis, n-or fi avut oamenii timp sa-si comande un afis/poster/un baner colorat, ma rog.
Suntem invitate calduros intr-o incapere plina de mese si birouri,unde ni se spune ca trebuie sa asteptam si "restul doamnelor". In timp ce Alexandra deja ma tragea de maneca sa plecam, am decis , ca o tuta ce sunt, sa raman, sa vad ce si cum,poate ne conduc intr-o alta incapere, cu paturi,neoane si alte smacuri specific muieresti.
Aterizasem fix in miezul unei reuniuni Herbalife. Nu stiu ce a fost in capul meu, poate e bunul meu simt idiot, care ma face sa-mi respect angajamentele, insa ar fi trebuit sa rup usa din clipa in care am inteles ca fusesem mintita in cel mai jalnic mod. Nu era nici centru wellness, nici tratament facial, si nici urma de cosmeticiana zau ca n-am vazut, asta daca nu luam in calcul faptul ca ne-am priceput foarte bine sa ne dam cu smacurile respective pe fata, deci banuiesc ca ma pot reprofila si eu pe "tratamente faciale".
Pai nu. O masa plina cu tuburi si tubulete de crema, cateva farfurii de plastic (!!!!) intesate cu dischete demachiante, doua pachete de servetele umede no name si o gasca de femei ciudate. Nu ma leg de faptul ca ala numai mediu steril nu era, ca nici eu nu-mi tin dischetele demachiante expuse mediului, ca nu m-as demachia in veci cu servetele umede de uz general, insa mi s-a urcat sangele la cap cand am vazut bentitele de par ce ne erau puse la dispozitie, pentru a ne proteja pletele. Erau uzate, murdare, si lasate, si ele, aiurea, pe masa pe care zece femei isi sprijineau coatele si degetele plimbate care prin metrou, autobuz, sau mai stiu eu pe unde.
Daca Alexandra intrase deja intr-un vrie in care fiecar gest o amuza isteric, eu am asistat consternata la desfasurarea de forte verzi. Un tanar balbait caruia ii tremura tava cu "shakecuaromadebiscuitisifrisca" in mana mai ca topaia pe-acolo de bucurie ca scapase de zece kile (poza dinainte n-avea, ha!) , o pustoaica cu un zambet de reclama la pasta de dinti ne-a povestit, haios agramat si frizand usor isteria (din aia de secol 19,stiti voi cum se trata), ca, inainte de Herbalife, era ..aa...aaa "trista".Se voiau a fi, probabil, povestile de succes menite sa ne faca sa dam varza din gradina pe shake-urile miraculoase.
Asta in timp ce, bineinteles, tu stateai cu masca pe moaca, miraculoasa masca in urma aplicarii careia toti erau invitati sa observe cu stupoare cum mi s-a ridicat mie juma de fata, aia "tratata", si cum ochiul meu e mai sus si mai mare (helaaau, ochiul meu e mare si sus de cand l-a facut mamica mea, senc iu veri maci!) si, vai minune, sa vedeti ce diferenta maine dimineata, ca "tratamentul" continua sa-si faca efectul. Sigur ca da.
Asta ar fi o poveste tragi-comica, ba sunt convinsa ca v-as provoca valuri de ras, isterie in ogoare, etc, daca n-as fi atat de indignata incat sa-mi vina sa vars, in loc sa rad.
Am fost mintita, prin omitere si prin reinterpretare a unor termeni care, altfel, au niste intelesuri medicale foarte clar definite.
Nu m-a interesat niciodata ce face compania care ti-a schimbat tie viata si nici nu m-ar fi interesat, daca nu v-ati fi gandit voi sa va bateti joc de oameni astfel.
Sunteti liberi sa o vindeti si pe bunica lui Avram Iancu ambalata frumos, I DON'T CARE, dar aveti decenta sa o faceti public, transparent. Sau va imaginati ca , odata ajunsa acolo, magia herbalife avea sa fie atat de puternica incat articolul asta ar fi fost unul lacrimogen, revelator?
N-are sens sa-mi expun aici parerea despre produsele si filosofiile voastre, lumea este un loc liber, si fiecare poate face ce vrea, insa faptul ca recurgeti la astfel de metode, ca mintiti oamenii pentru a-i convinge sa va calce pragul, imi confirma ca aveti lucruri de ascuns. Ca sunteti constienti de faptul ca oamenii fug de voi si ca pentru a va putea mentine minunata piramida trebuie sa recurgeti la tertipuri, la tehnica "piciorului in usa".
Iar cand piciorul vostru aterizeaza fix in usa mea, nasol. Ne suparam.
Asa ca fac o declaratie publica aici, ca sa nu existe neintelegeri:
Sunt deschisa la orice, dupa cum s-a vazut pana acum. Ajut prieteni si necunoscuti sa-si promoveze afacerile si ideile, cat timp eu simt ca ceea ce fac acei oameni este in ton cu principiile mele, si n-am cerut niciodata bani pentru asta. N-am facut nici macar un cent de pe urma acestui blog, n-am primit nici macar un ac, cu nota promotionala.
Sunt deschisa dialogului, raspund tuturor mailurilor si am mereu decenta de a scrie review-uri oneste pentru produsele si serviciile care-mi sunt OFERITE, insa imi rezerv si mi-am rezervat intotdeauna dreptul de a ALEGE unde merg, cu cine interactionez, despre ce scriu si mai ales ce scriu.
Asadar, nu va obositi sa ma luati cu tehnici din astea de psihologie inversa, facand pe mama atotstiutoare cu mine, crezand ca ma dau pe brazda intr-un final,pentru ca o sa vedeti cu adevarat cum poate sa scrie "forfecutsa".
Draga Iulia,
Faptul ca nu ai avut decenta sa-mi spui despre ce este vorba ma face sa-mi doresc sa nu mai am de-a face cu tine in veci. Sper sa ai si tu decenta sa nu incerci sa ma contactezi, pentru ca nu agreez discursurile "selfexplanatory".
Atat.
In rest, feriti-va de magarus. Minte!
Sa incep cu inceputul. Acum doua saptamani povesteam despre vizita mea la un salon de coafura , castigata in urma unui concurs. Totul bine si frumos, minunat, aveam senzatia ca sunt intr-o bula de rasfat, parca prea mi se aranjasera toate,la inceput de an, si tabarasera toate zenurile pamantului pe capsorul meu proaspat frezat.
Am primit la postarea respectiva un comentariu in care eram invitata foarte calduros la un CENTRU DE WELLNESS , pentru un TRATAMENT FACIAL (!!!) gratuit , impreuna cu o prietena. Frumos , nu?
Am petrecut zece zile facand ping pong telefonic si pe email cu domnisoara ce-mi citea blogul de mult,pare-se, incercand sa stabilim o intalnire. Dupa o serie de emailuri in care sintagmele "centru wellness" si "tratament facial" mi-au topait prin creieri pana mai ca trepidam de nerabdare, a venit si ziua mareata.
Mi-am chemat prietena fix de la Ploiesti, pe viscolul vietii, pentru ca voiam sa-i fac o bucurie.Am aterizat intr-o cladire noua , de birouri (nimic suspect pana aici) , unde am dibuit foarte usor "centrul".
O usa pe care atarna foarte elegant o coala A4 pe care scria, simplu, "Centru Wellness".
M-am gandit ca o fi recent deschis, n-or fi avut oamenii timp sa-si comande un afis/poster/un baner colorat, ma rog.
Suntem invitate calduros intr-o incapere plina de mese si birouri,unde ni se spune ca trebuie sa asteptam si "restul doamnelor". In timp ce Alexandra deja ma tragea de maneca sa plecam, am decis , ca o tuta ce sunt, sa raman, sa vad ce si cum,poate ne conduc intr-o alta incapere, cu paturi,neoane si alte smacuri specific muieresti.
Aterizasem fix in miezul unei reuniuni Herbalife. Nu stiu ce a fost in capul meu, poate e bunul meu simt idiot, care ma face sa-mi respect angajamentele, insa ar fi trebuit sa rup usa din clipa in care am inteles ca fusesem mintita in cel mai jalnic mod. Nu era nici centru wellness, nici tratament facial, si nici urma de cosmeticiana zau ca n-am vazut, asta daca nu luam in calcul faptul ca ne-am priceput foarte bine sa ne dam cu smacurile respective pe fata, deci banuiesc ca ma pot reprofila si eu pe "tratamente faciale".
Pai nu. O masa plina cu tuburi si tubulete de crema, cateva farfurii de plastic (!!!!) intesate cu dischete demachiante, doua pachete de servetele umede no name si o gasca de femei ciudate. Nu ma leg de faptul ca ala numai mediu steril nu era, ca nici eu nu-mi tin dischetele demachiante expuse mediului, ca nu m-as demachia in veci cu servetele umede de uz general, insa mi s-a urcat sangele la cap cand am vazut bentitele de par ce ne erau puse la dispozitie, pentru a ne proteja pletele. Erau uzate, murdare, si lasate, si ele, aiurea, pe masa pe care zece femei isi sprijineau coatele si degetele plimbate care prin metrou, autobuz, sau mai stiu eu pe unde.
Daca Alexandra intrase deja intr-un vrie in care fiecar gest o amuza isteric, eu am asistat consternata la desfasurarea de forte verzi. Un tanar balbait caruia ii tremura tava cu "shakecuaromadebiscuitisifrisca" in mana mai ca topaia pe-acolo de bucurie ca scapase de zece kile (poza dinainte n-avea, ha!) , o pustoaica cu un zambet de reclama la pasta de dinti ne-a povestit, haios agramat si frizand usor isteria (din aia de secol 19,stiti voi cum se trata), ca, inainte de Herbalife, era ..aa...aaa "trista".Se voiau a fi, probabil, povestile de succes menite sa ne faca sa dam varza din gradina pe shake-urile miraculoase.
Asta in timp ce, bineinteles, tu stateai cu masca pe moaca, miraculoasa masca in urma aplicarii careia toti erau invitati sa observe cu stupoare cum mi s-a ridicat mie juma de fata, aia "tratata", si cum ochiul meu e mai sus si mai mare (helaaau, ochiul meu e mare si sus de cand l-a facut mamica mea, senc iu veri maci!) si, vai minune, sa vedeti ce diferenta maine dimineata, ca "tratamentul" continua sa-si faca efectul. Sigur ca da.
Asta ar fi o poveste tragi-comica, ba sunt convinsa ca v-as provoca valuri de ras, isterie in ogoare, etc, daca n-as fi atat de indignata incat sa-mi vina sa vars, in loc sa rad.
Am fost mintita, prin omitere si prin reinterpretare a unor termeni care, altfel, au niste intelesuri medicale foarte clar definite.
Nu m-a interesat niciodata ce face compania care ti-a schimbat tie viata si nici nu m-ar fi interesat, daca nu v-ati fi gandit voi sa va bateti joc de oameni astfel.
Sunteti liberi sa o vindeti si pe bunica lui Avram Iancu ambalata frumos, I DON'T CARE, dar aveti decenta sa o faceti public, transparent. Sau va imaginati ca , odata ajunsa acolo, magia herbalife avea sa fie atat de puternica incat articolul asta ar fi fost unul lacrimogen, revelator?
N-are sens sa-mi expun aici parerea despre produsele si filosofiile voastre, lumea este un loc liber, si fiecare poate face ce vrea, insa faptul ca recurgeti la astfel de metode, ca mintiti oamenii pentru a-i convinge sa va calce pragul, imi confirma ca aveti lucruri de ascuns. Ca sunteti constienti de faptul ca oamenii fug de voi si ca pentru a va putea mentine minunata piramida trebuie sa recurgeti la tertipuri, la tehnica "piciorului in usa".
Iar cand piciorul vostru aterizeaza fix in usa mea, nasol. Ne suparam.
Asa ca fac o declaratie publica aici, ca sa nu existe neintelegeri:
Sunt deschisa la orice, dupa cum s-a vazut pana acum. Ajut prieteni si necunoscuti sa-si promoveze afacerile si ideile, cat timp eu simt ca ceea ce fac acei oameni este in ton cu principiile mele, si n-am cerut niciodata bani pentru asta. N-am facut nici macar un cent de pe urma acestui blog, n-am primit nici macar un ac, cu nota promotionala.
Sunt deschisa dialogului, raspund tuturor mailurilor si am mereu decenta de a scrie review-uri oneste pentru produsele si serviciile care-mi sunt OFERITE, insa imi rezerv si mi-am rezervat intotdeauna dreptul de a ALEGE unde merg, cu cine interactionez, despre ce scriu si mai ales ce scriu.
Asadar, nu va obositi sa ma luati cu tehnici din astea de psihologie inversa, facand pe mama atotstiutoare cu mine, crezand ca ma dau pe brazda intr-un final,pentru ca o sa vedeti cu adevarat cum poate sa scrie "forfecutsa".
Draga Iulia,
Faptul ca nu ai avut decenta sa-mi spui despre ce este vorba ma face sa-mi doresc sa nu mai am de-a face cu tine in veci. Sper sa ai si tu decenta sa nu incerci sa ma contactezi, pentru ca nu agreez discursurile "selfexplanatory".
Atat.
In rest, feriti-va de magarus. Minte!
sâmbătă, 26 ianuarie 2013
Trebusoare pe paine - Creveti cu usturoi,chili si ardei capia
Dupa ce anul trecut am fost imbatata de colegul Emilian,ca sa accept sa gust dintr-un gandac marin, si dupa ce Albuleasa a ras de mine si cu fundul, si dupa ce Ioana a mai pus si ea poze sexy cu orataniile pe net, am hotarat ca n-o fi gandacul atat de negru si am trimis hazbandu' la vanatoare de animale cu prea multe picioare.
Bineinteles ca, daca mi-ar fi cerut sa-i fac frun copan de suina la cuptor, imaginatia mi-ar fi luat-o razna printre zemuri si marinate, insa cand a venit vorba de marea gatelnita, am aruncat cotarla in ograda hazbandului , care a descoperit reteta pe petit chef. M-am uitat blond la foaia de hartie, foaia s-a uitat la mine, eu la ea si hopshaha, si am purces, dupa cum urmeaza:
Creveti cu usturoi,chili si ardei capia
(la cat de putine ingrediente sunt, cred ca as putea scrie toata reteta in titlu,haha)
pour deux
- 500 gr creveti congelati (de la Mega)
- jumatate de ardei capia tocat maaaaruuunt,maruuuntel
- un ardei iute casapit si ala fara mila
- 3 catei de usturoi, feliati finut, caci sunt o dama fina
- doua linguri de ulei de masline de la grecoteia country
- o lamaie
- sare, piper di tati culorilii (ca nu facem discriminari)
- patrunjel
Ardeiul capia,cel iute si usturoiul se calesc rapid in ulei de masline,la foc domol.
Doua minute mai tarziu aruncati si orataniile in tigaie, asezonati cu sare si piper si lasati-le sa moara la foc iute, cam 1minut - 1minut si jumatate, pe fiecare parte, pana se rozalesc.
Asezonati cu sare, piper si zama de lamaie , dati-i cu clorofila in cap si tup in farfurie.
La final arata cam asa:
O mica mentiune: amu io nu stiu cat de curatati ar trebui sa fie crevetii "gata curatati", dar astia congelati mai au cate o urma de piciorus,pe ici pe colo, pe care ar fi trebuit s-o pensez eu inainte, dar n-a fost rau nici post-gatitum.
L.E.: Iata, deci, trebuie curatati si astia congelati.Nescosi in lume fiind, am crezut ca daca-s crestati pe mijloc si curatati de mat, e ok. Ma rog, au putut fi decorticati cu usurinta si dupa aceea.Voi sa stiti mai bine decat noi,da?
Bineinteles ca, daca mi-ar fi cerut sa-i fac frun copan de suina la cuptor, imaginatia mi-ar fi luat-o razna printre zemuri si marinate, insa cand a venit vorba de marea gatelnita, am aruncat cotarla in ograda hazbandului , care a descoperit reteta pe petit chef. M-am uitat blond la foaia de hartie, foaia s-a uitat la mine, eu la ea si hopshaha, si am purces, dupa cum urmeaza:
Creveti cu usturoi,chili si ardei capia
(la cat de putine ingrediente sunt, cred ca as putea scrie toata reteta in titlu,haha)
pour deux
- 500 gr creveti congelati (de la Mega)
- jumatate de ardei capia tocat maaaaruuunt,maruuuntel
- un ardei iute casapit si ala fara mila
- 3 catei de usturoi, feliati finut, caci sunt o dama fina
- doua linguri de ulei de masline de la grecoteia country
- o lamaie
- sare, piper di tati culorilii (ca nu facem discriminari)
- patrunjel
Ardeiul capia,cel iute si usturoiul se calesc rapid in ulei de masline,la foc domol.
Doua minute mai tarziu aruncati si orataniile in tigaie, asezonati cu sare si piper si lasati-le sa moara la foc iute, cam 1minut - 1minut si jumatate, pe fiecare parte, pana se rozalesc.
Asezonati cu sare, piper si zama de lamaie , dati-i cu clorofila in cap si tup in farfurie.
La final arata cam asa:
 |
| gandacei roz |
O mica mentiune: amu io nu stiu cat de curatati ar trebui sa fie crevetii "gata curatati", dar astia congelati mai au cate o urma de piciorus,pe ici pe colo, pe care ar fi trebuit s-o pensez eu inainte, dar n-a fost rau nici post-gatitum.
Se haleste cu pofta, si cu coltucul de paine alergat prin farfurie, la intins-viteza.
Sunt dementiali,jur! Na c-am zis-o!
Si o poza cu "platingul" executat de Hazband. Cred cu tarie ca omul asta ar fi putut face cariera in era nuntilor de la caminul cultural. Ce arta, ce topor.
 |
| Add caption |
L.E.: Iata, deci, trebuie curatati si astia congelati.Nescosi in lume fiind, am crezut ca daca-s crestati pe mijloc si curatati de mat, e ok. Ma rog, au putut fi decorticati cu usurinta si dupa aceea.Voi sa stiti mai bine decat noi,da?
vineri, 25 ianuarie 2013
Pentru casa sufletului (I) - Paplusica mea
 | ||||
| Paplusica mea |
Ori sunt eu nebuna, ori o bunica talentata, dintr-un oras de munte, m-a tesut pe mine intr-o papusa.Ia sa le cer eu drepturi de foarfeca pe pleata din ochi, ha.
Cert este ca m-am indragostit.
Daca ma mandresc cu ceva in lumea asta este faptul ca, de-a lungul celor douazeci si opt de ierni ale mele (senciuverimaci), m-am intersectat cu niste oameni ce erau sau aveau sa devina "speciali", sa faca ceva menit sa-i scoata din masa populatiei. Oameni vii.
Deunazi imi spunea o prietena ca , daca privesti la cei ce te inconjoara, te vezi pe tine. Bucati din ei, gesturi, cuvinte, pasiuni, ceva din tine este in oamenii pe care ii aduci in jurul tau si, in egala masura, in oamenii in care ajungi sa gravitezi, de-a lungul vietii.
Cand am aflat ca in spatele Paplusicii se ascunde colega mea de liceu, Elena (o femeie enervant de frumoasa si desteapta!), mai ca am chiut de drag si fericire. Ca uite asa sunt eu, imi plac lucrurile frumoase, dar, mai ales, lucrurile cu poveste, cu drag, care poarta urma unor maini talentate, pasionate.
Iar pasiunea se vede, credeti-ma.
Asadar, debuteaza azi o noua serie pe blog, "Pentru casa sufletului", unde o sa adun tot ce-mi place mie si tot ce imi face inimioara sa danseze, de drag, de vis, de copilarie. Daca aveti idei, sugestii, poate un prieten care se lanseaza in minunata lume a antreprenoriatului, dati-mi de veste, sa afle si altii despre ei.Publicitatea este gratuita ;)
Astazi va prezint cu deosebita placere "Paplusica mea". Croite,gandite si cusute de o bunica dintr-un orasel de munte, initial pentru nepotica ei, ulterior pentru toti copiii, papusile lor sunt realizate manual, cu materiale din bumbac 100% si umplute cu puf siliconic antialergenic, numai bune pentru bebelusi dornici sa-si guste jucariile, dar si pentru copilasi care incep gradinita si au nevoie de un partener de joaca ,in noua aventura.
Preturile sunt absolut derizorii, if you ask me, variind intre 20 si 30 ron, deci "eften ,domle,eften". Eu zic ca e un cadou cu atat de mult suflet si atat de la indemana, ca ar fi pacat sa nu faceti o bucurie cuiva. Basca' au si paplusei (adica baietei) :D
 |
| Cireasa si Paplusa "fashion" - licenta poetica forfeceasca :P |
 | ||||
| bebelusi |
 | ||||||
| Gaitele :D |
 |
| "Imimioaaaaareee |
Pana una alta, eu incerc sa ma hotarasc daca vreau un bebelus forfecos sau pe doamna cu rochita "bleu". Sau pe amandoi. Si poate si o "imimioara". Hmm.
joi, 24 ianuarie 2013
Umbre I - (serie noua) - Descrie obiectul din imagine
Pai culori, pahare, forme, geometrie, ceva cu gust de zapada, nicidecum de capsuni (propozitie fara predicat, da?).
Ea vede un instrument social, un clinchet, o poveste, un sarut. Poate ca el vede un somnifer, o pasiune, o amanta perfida, spumoasa, blonda dulce amaruie, care-l pandeste de dincolo de usa si-i sare la gat languros, imediat ce ea, cealalta ea, a plecat. Si nu se stie cine scapa cu viata din triunghiul asta beat.
N-am nimic cu oenologia, dar ce are ea cu mine,cu noi, bieti romani pierduti in "vicisitudinea vietii"?
Ah, Ovidiule, nu puteai sa scrii de curajosi si vajnici, in loc sa te lauzi cu ulcelele noastre cu vin? Al naibii model.
Urasc alcoolul si il respect, in egala masura. Ma intalnesc cu el, ocazional, de doua trei ori pe an, cat sa nu-i pierd gustul. fierbinteala dinauntru, dusman perfid al carui chip nu vreau sa-l uit niciodata.
Si nu ma hotarasc, tu, curvistina , de te dai tare in spirit, legi sau dezlegi?
miercuri, 23 ianuarie 2013
Prozaica minte de apoi
Sa zicem ca moare o colega, ca orice alta colega. Ne zambeam, ne tineam companie seara, in autobuz.Si sa zicem ca, in ultima ei zi pe pamant, ati stat amandoua pe balcon si v-ati minunat de "atata soare". Si ti-a zis ca e o zi incredibil de frumoasa, nu-i asa?
Si sa zicem ca , vreme dupa ce a murit, te-ai gandit la ea, asa cum se gandesc toti cei ce le supravietuiesc celor ce mor, si ti-e mila si te tangui, si intr-un fel, hai sa fim sinceri, iata ce ocazie buna sa mai filosofezi putin pe tema futilitatii vietii. Ca toti murim, si ar trebui sa avem mai multa grija, si daca durerea ta de cap nu e doar o migrena, da da, o sa merg sa ma caut, aoleu, dar daca si eu o sa mor si n-o sa stiu ca a fost ultima zi frumoasa, ultimul soare? Si uiti, si se intampla si ceva dragut, si te intorci la eternitatea ta intangibila.
Sau iti faci , naibii, curaj, si te duci la medic, si-i spui si cum te-a durut in cot (da, da) si tot ce-ti trece prin minte, si te cauti. Sa stii tu sigur domle, ce faci, chiar traiesti sau iei de bun tot soarele de iarna?
Si esti bine, sanatoasa, ironic, mica ipohondra, pentru prima data in viata ta, esti perfect sanatoasa. Si ai inteles, mai mult decat oricand, ca intr-o zi, nu vei mai urca in autobuz, dar altii vor continua sa urce, sa-si taxeze abonamentele, sa sune sa intrebe daca trebuie cumparata paine, sa suspine, la un pahar de vin dupa o partida de sex conjugala, gandindu-se ca te-ai dus. Ce trist.
A dracu prozaica minte de apoi. Nu ne invatam minte si sa ne tintuim in agende ziua "apoi".
Apoi cand? Apoi acum.
vineri, 18 ianuarie 2013
Give me pretty
Cultul propriei persoane a facut obiectul multor romane, poezii si studii de psihopupu de-a lungul istoriei omenirii.
Evident, cand mai ai si o zi , zice-se, "a ta", ocazia sa te cultivi si sa iti cultivi stari, impresii si piedestale imaginare devine foarte seducatoare si , de ce sa mint, cine nu ar profita de o invitatie la libera autopromovare, a?
Pe langa dorintele mundane, atat de pur si induiosator femeiesti (nu si pentru portofelul hazbandului), imi doresc, ca orice tanara muiere ce simte apropiindu-se , cu pasi repezi, dulcele iatagan ce rupe viata in before si after 30, chestii pentru casa sufletului.
N-o sa fiu scrofolina, caci, Slava Cerului si prietenilor, anul asta am tinut-o si o s-o tot tin in rasfaturi , mai mult sau mai putin pretinse,insinuate sau pur si simplu ghicite. "
"Poiata" din mine, cere, insa, si putina poezie, nitica bucurie din bucuria lumii. Mi-am schimbat ochelarii si as vrea, iata, sa vad prin ochi noi, de ce nu, ochi imprumutati, ce-i de iubit in jur.
Asadar, dorinta mea este urmatoarea: Give me pretty, people!
Mi-ar placea tare mult sa vad ce-i frumos in ochii vostri, poate un cantec, o prajitura, un afis sau pur si simplu un ciucure atasat unui fes necunoscut, in plin oras.
Mi-ar placea sa pot insira, de ziua mea, aici, mult frumos si haios si nebun, de la voi, de la toti, sa ne bucuram si sa ne cadorisim intre noi,asa, ca la o petrecere. Incep eu cu o idee gasita pe net, o inima de /din piatra. Sunt eu nebuna, sau inimioara asta chiar are o poezie a ei?
Ce ziceti, punem de-o petrecere virtuala? Nu-i nevoie de invitatii, doar bateti la usa mea, la numarul predamc@gmail.com, abia astept sa vad prin ochii vostri (primim poze si linkuri, da, ca doar suntem virtuali:P)
Pe luuunii! And bring your pretty party hats too:P
Evident, cand mai ai si o zi , zice-se, "a ta", ocazia sa te cultivi si sa iti cultivi stari, impresii si piedestale imaginare devine foarte seducatoare si , de ce sa mint, cine nu ar profita de o invitatie la libera autopromovare, a?
Pe langa dorintele mundane, atat de pur si induiosator femeiesti (nu si pentru portofelul hazbandului), imi doresc, ca orice tanara muiere ce simte apropiindu-se , cu pasi repezi, dulcele iatagan ce rupe viata in before si after 30, chestii pentru casa sufletului.
N-o sa fiu scrofolina, caci, Slava Cerului si prietenilor, anul asta am tinut-o si o s-o tot tin in rasfaturi , mai mult sau mai putin pretinse,insinuate sau pur si simplu ghicite. "
"Poiata" din mine, cere, insa, si putina poezie, nitica bucurie din bucuria lumii. Mi-am schimbat ochelarii si as vrea, iata, sa vad prin ochi noi, de ce nu, ochi imprumutati, ce-i de iubit in jur.
Asadar, dorinta mea este urmatoarea: Give me pretty, people!
Mi-ar placea tare mult sa vad ce-i frumos in ochii vostri, poate un cantec, o prajitura, un afis sau pur si simplu un ciucure atasat unui fes necunoscut, in plin oras.
Mi-ar placea sa pot insira, de ziua mea, aici, mult frumos si haios si nebun, de la voi, de la toti, sa ne bucuram si sa ne cadorisim intre noi,asa, ca la o petrecere. Incep eu cu o idee gasita pe net, o inima de /din piatra. Sunt eu nebuna, sau inimioara asta chiar are o poezie a ei?
Pe luuunii! And bring your pretty party hats too:P
joi, 17 ianuarie 2013
Pentru capre si caprari
In familia mea extinsa, atotcuprinzatoare de sot si prietene si surori adoptate (plus copiii aferenti, pusi si aia la comun), mancarea ocupa un loc extrem de important. Sincera sa fiu, cele mai pasionale si fructuoase si baloase discutii pornesc de la mancare si se incheie, invariabil, cu , ati ghicit, ceva de mancare.
Asa se face ca dupa ce copilul prodigios al fameliei a prestat spanacul asta ce ar corupe si cel mai vehement carnivor, am luat barbatul de-o aripa si l-am tarat dupa mine la vanatoare de spanac, spre deosebita lui placere de om care ar prefera sa manance pietre, decat sa puna gura pe fro urma de clorofila.
Faima lui spanac a depasit, iata, granitele patriei, si ieri ne-am trezit , Je si cu sorela lu' Je, mama lu' prodigioasa, ca balim dupa spanac. Inspirata de "carcaletele cu spanac si cuscus" al susnumitei (licenta poetica ii apartine), aseara am prestat. Astfel:
Carcalete cu spanac (fara cuscus, ca mi-a fost lene, da' cu crutoane):
pentru o persoana, daca esti sor-mea, sau pentru doua, daca nu.
- o lingura de ulei sau 50 gr de unt
- o ceapa mica, taiata cubulete
- 2-3 catei de usturoi, feliute
- 500 gr de spanac congelat ( daca folositi proaspat, spalati-l si opariti-l in prealabil)
- 250 ml de lapte
- o lingurita de faina sau amidon ( pentru cazul in care folositi spanac congelat, care lasa multa apa)
- 100 gr smantana ( ar merge mai bine cu creme fraiche, da' n-avem, nu punem)
Inabusiti ceapa in ulei/unt, la foc micut. Cand este deja sticloasa, adaugati usturoiul ,care se patrunde mult mai repede, si lasati-le sa bolboroseasca amoros impreuna, timp de vreo 5 minute. Adaugati spanacul congelat si inabusiti totul cu capac, pana se desface tot spanacul.
Cand incepe sa clocoteasca (la foc mic, da?), adaugati sare, piper si fix un varf de cutit de nucsoara.
Cat timp se imprietenesc toate astea, amestecati faina/amidonul cu laptele si adaugati-le peste spanac, sa mai fiarba timp de 10 minute.
Toata operatiunea nu dureaza mai mult de 20-30 de minute,daca folositi spanac congelat, care este deja prefiert. Asadar, mai dregeti putin de sare si piper si puteti stinge focul. Am lasat treaba sa se racoreasca putin si am adaugat,apoi, doua linguri cu smantana, am omogenizat, si am murit cu capul in oala cu spanac. The end.
Sorela a mancat maclavaisul cu putin cuscus si un ou ochi.
Eu o sa-i dau in cap cu niste crutoane si un ou fiert, taiat in sferturi si ura si la gara.
Hranite fiind caprele din sat, nu putem uita si de caprarii cei nemancatori de iarba, asa ca hazbandului i-am preparat un suc de portocale. Ok, mint. Sociabila si adorabila cum ma stiti, am avut grija sa hartuiesc toti negustorii din pietele spaniole, cand fuseram in vizita la su mama tambien. Una dintre ele a devenit preferata eterna a fameliei noastre si , la cererea publicului Dana (careia ii e asa lene sa-si salveze o discutie pe mess incat ma pune sa scriu pe blog, ha!) , bagam si o proteina, pentru masculii feroce din noi.
Carnaciori cu bere
pentru 2 persoane ca noi
- 8 carnaciori proaspeti, de porc (ii recomand pe cei picanti, de la Kaufland)
- o ceapa rosie , taiata pestisori/fideluta, etcblabla
- 4 catei de usturoi, feliute
- o bere neagra
- doua linguri de ulei
- sare, piper, o frunza de dafin, putin cimbru
Asta e simpla. Ceapa si usturoiul se inabuse in ulei, pana se inmoaie, trantim carnaciorii in tigaie si ii lasam fro cinci minutele, cat sa se patrunda putin si sa sigilam diversele zemuri de prin ei. Hop piper, dafin, cimbru, berea si lasam sa bolboroseasca vreo 10 minute ,cu capac, si inca fro 15 fara, pana scade sosul.
Se consuma cu coltucul de paine imbaiat in sosul dulce-amarui. Si cu pofta, bineinteles.
Hraniti fiind capra si caprarul, va multumim pentru atentie si va dorim pofta buna.
P.S.:Poze n-avem, ca stimulam imaginatia.
marți, 15 ianuarie 2013
The hair wisperers
Nu stiu care a fost ideea cu sfarsitul lumii pe 21 decembrie, cert eu ca eu sunt,iata, bine mersi sanatoasa. Ba mai mult, bag seama ca se aliniara planetele la data cu pricina, ca ma lovi norocul si ia de fugi de el , daca mai poti.
Sa va explic. Considerandu-ma , pe buna dreptate, mama ghinioanelor si a bubelor rele, mi s-a intamplat de foarte, spre extrem de, putine ori in viata sa particip la concursuri. De si mai putine ori mi s-a intamplat sa castig, motiv pentru care n-as juca la loto decat daca mi-ar da Loteria Romana cu subsemnatul ca ma fac milionar.
Tocmai de aceea, nu mica mi-a fost mirarea cand, in a treia zi de Craciun, am aflat ca am castigat o schimbare de look, pe blogul Cojocarilor. Mai sa cad de pe scaun, am chirait si topait juma de zi ca isterica, mi-am sunat prietenele de ziceai ca ma marit, nu ca-mi tund varfurile. Ce mai, isterie.
In zilele ce au precedat marea intalnire cu za stailist, am trepidat si am vanat toate pozele cu tunsori blonde si diafane, imaginandu-ma cand Siena Miller, cand Tea Leoni, tanara si fresh si salbatica.
Cei care ma au in lista de feisbuc au fost , desigur, deosebit de incantati de avalansa mea de mesaje de sambata, cand hiperventilam de emotie si speranta, intrebandu-ma daca e blond, daca-i roscat, daca e scurt sau daca-i filat.
Desi am ajuns acolo avand o imagine foarte clara a ceea ce-mi doream, m-am convins foarte rapid ca George este fix omul pentru parul meu si i-am dat mana libera, cu mentiunea ca nu vreau tunsoare de "baietel", ca sigur n-o sa-mi stea bine.
Evident ca m-a tuns scurt, ca in loc de blond, acum am o pleata roscat-aramie de toata frumusetea, ca inca mai pipai, timid, usor amuzata, usor socata, jumatatea de scalp cu doi centrimetri de par.
Marele soc este ca acum am si breton (daca vreau, ha!) si ca nu ma pot hotari daca la urmatoarea vizita la salon rad si stanga sau imi las pleata pe dreapta, hmmm.
Ce-a iesit, se vede in pozele de mai jos. Eu sunt sincer peste masura de incantata si multumita de ce-a iesit, de culoare, forma, si de felul cum imi sta. Desi nu este o coafura clasica si poate parea o adevarata nebunie, recunosc ca pe mine m-a cucerit prin culoare si, mai ales, prin faptul ca imi ia fix un minut pe ceas sa-mi aranjez parul, in fiecare dimineata. Ok, si in fiecare seara. Nu ma pot abtine, ma zgaiesc in oglinda de cate ori imi iese una in cale si mor de drag cand vad ca-mi iese ba cuminte, ba elegant, ba funky, ba baietos. Un fel de kinder cu surprize al podoabelor capilare.
Voila:
Si, bineinteles, pozele de cazier:
Recunosc ca aveam de gand sa scriu postarea asta, indiferent de rezultat, mai ales ca e vorba de un premiu pe care trebuia sa-l onorez. Nu stiam insa, cat de pozitiv sau constructiv avea sa fie feedback-ul, insa va garantez ca sunt cat se poate de sincera, cu atat mai mult cu aceasta nu este o postare platita.
Salonul este micut, elegant, cald si prietenos. M-a incantat tocmai pentru ca experienta este una extrem de personala, atunci cand ai ocazia sa iti auzi gandurile, nederanjat de alte sapte seturi de uscatoare de par, si cand nu esti zorit. Toata distractia noastra a durat cinci ore, timp in care am vorbit, am ras, ne-am consultat si, cel mai important, ne-am relaxat.
Locul este atat de prietenos, incat puteti bine mersi sa mergeti insotiti/e de prieteni,ba chiar li se ofera, dupa bunul plac, o cafea, o bomboana, reviste si carti sau, de ce nu, un ciocan pentru bricoleurii din noi.
Exact,prietena mea Mimi a disparut la un moment dat, ca sa reapara apoi, victorioasa, dupa ce reparase o clanta din incinta. :)))
Mi-este greu sa nu fiu foarte personala cand spun asta, insa obiectiva pot fi, cu siguranta. George este , va spun cu labuta pe corazon, the Hair Wisperer, are un simt estetic fantastic si un respect deosebit pentru omul din fata lui. A fost primul stilist pe care l-am auzit spunand ca el nu vrea sa-mi strice culoarea naturala, ca prefera sa se joace doar cu cateva suvite. Tot el a avut grija sa tina cont de mediul in care lucrez , de simetria fetei mele si de acele aspecte pe care imi doream sa le corectez sau sa le scot in evidenta.
As indrazni sa spun ca e ceva mai mult decat un stilist, este profesionist, placut, educat, simpatic si empatic, stie sa asculte si reformuleaza , de fiecare data, ceea ce i se spune, doar ca sa se asigure ca suntem pe aceeasi lungime de unda.
Ii recomand? DA!
Nu doar pentru tunsori nebune , ca a mea, ci pentru tunsori cu chip, atentie si drag, menite sa va puna fata in fata cu trasaturi pe care uitaserati ca le aveati, si, mai ales, menite sa faca Hazbandul cel zgarcit cu complimentele sa va spuna "esti chiar frumoasa".
Daca vreti sa ii cunoasteti, fie chiar si pentru o consultatie , pentru a va da seama care e vibe-ul lor si ce ar putea face pentru voi, ii gasiti pe Facebook sau pe pagina lor de web, unde puteti urmari si blogul ,pentru oferte si concursuri.
Apropo de asta, pana pe 30 ianuarie ,daca mergeti cu o prietena la salon, veti beneficia gratuit de toate serviciile solicitate de prietena voastra. Nice, huh?
Later edit :
Culoarea!
Sa va explic. Considerandu-ma , pe buna dreptate, mama ghinioanelor si a bubelor rele, mi s-a intamplat de foarte, spre extrem de, putine ori in viata sa particip la concursuri. De si mai putine ori mi s-a intamplat sa castig, motiv pentru care n-as juca la loto decat daca mi-ar da Loteria Romana cu subsemnatul ca ma fac milionar.
Tocmai de aceea, nu mica mi-a fost mirarea cand, in a treia zi de Craciun, am aflat ca am castigat o schimbare de look, pe blogul Cojocarilor. Mai sa cad de pe scaun, am chirait si topait juma de zi ca isterica, mi-am sunat prietenele de ziceai ca ma marit, nu ca-mi tund varfurile. Ce mai, isterie.
In zilele ce au precedat marea intalnire cu za stailist, am trepidat si am vanat toate pozele cu tunsori blonde si diafane, imaginandu-ma cand Siena Miller, cand Tea Leoni, tanara si fresh si salbatica.
Cei care ma au in lista de feisbuc au fost , desigur, deosebit de incantati de avalansa mea de mesaje de sambata, cand hiperventilam de emotie si speranta, intrebandu-ma daca e blond, daca-i roscat, daca e scurt sau daca-i filat.
Desi am ajuns acolo avand o imagine foarte clara a ceea ce-mi doream, m-am convins foarte rapid ca George este fix omul pentru parul meu si i-am dat mana libera, cu mentiunea ca nu vreau tunsoare de "baietel", ca sigur n-o sa-mi stea bine.
Evident ca m-a tuns scurt, ca in loc de blond, acum am o pleata roscat-aramie de toata frumusetea, ca inca mai pipai, timid, usor amuzata, usor socata, jumatatea de scalp cu doi centrimetri de par.
Marele soc este ca acum am si breton (daca vreau, ha!) si ca nu ma pot hotari daca la urmatoarea vizita la salon rad si stanga sau imi las pleata pe dreapta, hmmm.
Ce-a iesit, se vede in pozele de mai jos. Eu sunt sincer peste masura de incantata si multumita de ce-a iesit, de culoare, forma, si de felul cum imi sta. Desi nu este o coafura clasica si poate parea o adevarata nebunie, recunosc ca pe mine m-a cucerit prin culoare si, mai ales, prin faptul ca imi ia fix un minut pe ceas sa-mi aranjez parul, in fiecare dimineata. Ok, si in fiecare seara. Nu ma pot abtine, ma zgaiesc in oglinda de cate ori imi iese una in cale si mor de drag cand vad ca-mi iese ba cuminte, ba elegant, ba funky, ba baietos. Un fel de kinder cu surprize al podoabelor capilare.
Voila:
 | ||
| Le before |
 |
| After - Funky boy! |
 |
| Vulturul cu gusa- specie noua ;;) |
 |
| Fata, fata, esti ciclop? |
 | |
| Pleata sauvage...Arrrrr |
Recunosc ca aveam de gand sa scriu postarea asta, indiferent de rezultat, mai ales ca e vorba de un premiu pe care trebuia sa-l onorez. Nu stiam insa, cat de pozitiv sau constructiv avea sa fie feedback-ul, insa va garantez ca sunt cat se poate de sincera, cu atat mai mult cu aceasta nu este o postare platita.
Salonul este micut, elegant, cald si prietenos. M-a incantat tocmai pentru ca experienta este una extrem de personala, atunci cand ai ocazia sa iti auzi gandurile, nederanjat de alte sapte seturi de uscatoare de par, si cand nu esti zorit. Toata distractia noastra a durat cinci ore, timp in care am vorbit, am ras, ne-am consultat si, cel mai important, ne-am relaxat.
Locul este atat de prietenos, incat puteti bine mersi sa mergeti insotiti/e de prieteni,ba chiar li se ofera, dupa bunul plac, o cafea, o bomboana, reviste si carti sau, de ce nu, un ciocan pentru bricoleurii din noi.
Exact,prietena mea Mimi a disparut la un moment dat, ca sa reapara apoi, victorioasa, dupa ce reparase o clanta din incinta. :)))
Mi-este greu sa nu fiu foarte personala cand spun asta, insa obiectiva pot fi, cu siguranta. George este , va spun cu labuta pe corazon, the Hair Wisperer, are un simt estetic fantastic si un respect deosebit pentru omul din fata lui. A fost primul stilist pe care l-am auzit spunand ca el nu vrea sa-mi strice culoarea naturala, ca prefera sa se joace doar cu cateva suvite. Tot el a avut grija sa tina cont de mediul in care lucrez , de simetria fetei mele si de acele aspecte pe care imi doream sa le corectez sau sa le scot in evidenta.
As indrazni sa spun ca e ceva mai mult decat un stilist, este profesionist, placut, educat, simpatic si empatic, stie sa asculte si reformuleaza , de fiecare data, ceea ce i se spune, doar ca sa se asigure ca suntem pe aceeasi lungime de unda.
Ii recomand? DA!
Nu doar pentru tunsori nebune , ca a mea, ci pentru tunsori cu chip, atentie si drag, menite sa va puna fata in fata cu trasaturi pe care uitaserati ca le aveati, si, mai ales, menite sa faca Hazbandul cel zgarcit cu complimentele sa va spuna "esti chiar frumoasa".
Daca vreti sa ii cunoasteti, fie chiar si pentru o consultatie , pentru a va da seama care e vibe-ul lor si ce ar putea face pentru voi, ii gasiti pe Facebook sau pe pagina lor de web, unde puteti urmari si blogul ,pentru oferte si concursuri.
Apropo de asta, pana pe 30 ianuarie ,daca mergeti cu o prietena la salon, veti beneficia gratuit de toate serviciile solicitate de prietena voastra. Nice, huh?
Later edit :
Culoarea!
 |
| ah, fanii astia! |
 |
| stiu, stiu, sunt bela |
 | |
| rosie.ca focul.da |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)