Am doi frati si o sora. Eu sunt cea mai mica. Si cu clontul cel mai mare,ca deh! Rezulta ca le-am cam mancat ficateii , in copilarie, fix cand s-ar fi pupat si ei cu cineva in spatele blocului, sau ar fi bagat o oina, in curtea scolii. Eram omniprezenta, pentru simplul motiv ca MIE imi placea de ei, erau amuzanti, entertaining. Acum, ce sa zic, nu stiu cat de mult le placea lor de mine, but oh well :))
Episodul 1.
L-am ochit pe frate-miu al mare ca vrea la fotbal si am activat butonul numarul 3 "dat cu fundu' de pamant", sa ma ia si pe mine. M-a luat, cu conditia sa stau cuminte, pe margine, in timp ce ei se jucau. Siguuuuuuur! ;;)
P.s.: cum sa refuzi asa o moaca?
N-apucara astia sa puna crampoanele pe balon, ca eu eram deja , mot, in mijlocul terenului, pe post de arbitru cu titlu onorific, auto-invitat. Bineinteles ca mi-am luat o minge in capatana, cu detenta, asa, din aia de ustura, de am dat-o in racnete si urlete instantaneu.
Bietul frate-miu, stiind ca si-o va lua (tot el -muahahahaha) , n-a mai rezistat :
- Vezi, daca esti proasta? Nu ti-am zis sa stai pe margine?
Sweet little angel me, stiind ca a cam comis-o, a intrat pe "mucles mode".
Ajunsi acasa, vin ai mei de la munca, ne asezam la masa. Curcubee si floricele, familia perfecta, ma trezesc si eu sa ma sui pe scaun si, privind dusmanu' fix in ochi, il intreb:
- Ma mai faci, ma, proasta?
:))))
Recunosc ca-s si acum mandra de mine, de cum l-am parat, fara sa-l parasc :D
Evident ca-si aminteste de episodul ala si acum, hmmm, oare l-oi fi traumatizat? :))
Ii multumesc , pe aceasta cale, pentru rabdare si stoicism si, mai ales, imi cer iertare pentru eventualele traume provocate ;;)
In episodul 2 sper sa va pot povesti cum am dat-o eu in figuri de karate Jean Claude van Dame style, la majoratul verisoara-mii, dar trebuie sa fac rost de poza cu dovada:D