joi, 15 octombrie 2009

finaluri

Nu stiu ce mi-a venit, poate e de la vreme, dar scria un prieten despre despartire, si cum impacteaza ea asupra noastra...

si voiam sa-i raspund..

despartirile sunt inspaimantatoare, pentru ca fiecare fericire noua are alta forma, alta culoare si te umple si te dilata in asa feluri noi, incat atunci cand se termina, te gasesti singur cu un nou "tu", un tu care a invatat, pentru o vreme, sa traiasca in alte dimensiuni...
si te simti pierdut.finalurile sunt absolut inspaimantatoare si , oricat am incerca sa negam, sunt infrangeri...

un cantec pentru cei care se cred singuri


2 comentarii:

  1. Uite ce scriam la putin timp dupa o despartire urata:
    "In primavara aia a plouat foarte mult.Sau poate nu...Dar de fiecare data cand imi amintesc de perioada aia simt umezeala, raceala pamantului, vantul si senzatia de vraja nedusa la capat, de fiinta lasata in asteptarea unui ceva ce nu exista. Indecizia, nesiguranta si spontaneitatea ploilor de primavara. Parca totul se topea iar eu, priveam de undeva din exterion disolutia unei lumi care pentru mine se sfarsise, fara posibiliatateau sau iminenta unui "nou" salvator. "arde ceru-n urma ta...".Ardeam eu mocnit in cenusa propriilor senzatii stinse,pe care nu le mai puteam stapani de mult. Simteam in fiecare zi durerea primei respiratii, invatam cu fiecare clipa lucruri de mult stiute ,recent uitate:am invatat sa merg din nou, am invatat sa respir din nou, cuvintele si-au recapatat usor usor sensul de dinainte iar eu am invatat sa le pronunt din nou.Am uitat sa mai plang si-am invatat sa-mi inghit lacrimile. Atunci a fost momentul 0.Eram din nou la starea de increat si reinvatam cele mai banale lucruri. Numai ca de data asta panatecul protector al mamei nu mai era sa ma protejeze de tot ceea ce venea din exterior. Eram un simplu embrion expus, o fiinta fara aparare a carei singura solutie spre supravietuire era evolutia.Evoluezi sau dispari!Privind acum in urma nu sunt sigura de alegerea pe care am facut-o.Inca nu stiu daca am ales evolutia sau extinctia. Am reinvatat atunci sa exist altfel decat o facusem pana la noul meu moment 0 "
    Acum - sa-mi fie iertat, daca nu-i cazul- pot sa-ti spun doar: It is better lo lose a lover than to love a loser.:)Plus ca majoritatea despartirilor sunt praguri spre evolutie,in niciun caz infrangeri! Te-am pupat, girl!

    RăspundețiȘtergere
  2. :) intuiam eu bine ca noi, femeile, avem un adevarat ritual al despartirii...e fantastic cum ne resetam emotional...iti multumesc pentru mesaj, mi-ar placea sa discutam mai mult.

    RăspundețiȘtergere