Alter blog-ul meu

Cand iti faci un blog, motivatiile sunt din cele mai variate:de la glumele pe care le spui si se cer documentate, la ciorbareturile cu care ti-ai incantat colegii de plantatie, pasiuni sau teme pe care poate nu reusesti sa le dezvolti pe cat ai vrea…De cele mai multe ori, oamenii nici macar nu-si fac un blog pentru a fi cititi, pentru a-si cuantifica logica gandirii in cifre si sume de vizitatori/comentatori/urmatori ai micului oracol.

Cu toate astea, involuntar ajungi sa te simti intrucatva dator “publicului” tau, atunci cand acesta se infiripa, fiecare rezoneaza la un anumit gand al tau, la o anumita abordare, si jurnalul tau “intim” devine, inevitabil, a cronica a vietii tale povestita pe limba altora. Cand reusesti sa aduni din eter doua, trei, sapte, douazeci de persoane interesate, oameni care nu te-au vazut nicicand, oameni care nu te cunosc, tot ce reverberezi pe net ca o forma de expunere a lucrurilor neexprimabile altfel, totul devine un “adevar general valabil”. Nu luati expresia asta ad literam. Ma refer la faptul ca o reactie pozitiva sau negativa, venita de la un “strain”, inseamna , de ce nu, o confirmare sau infirmare a ceva ce tu consideri foarte personal, unic, twisted (in cazul meu :P ).

Ideea este ca… tin la blogsorul meu, e cumva alter-ego-ul meu, pentru ca aici scriu lucruri pe care nu mai ajung sa le si “povestesc”, sunt delicatese :P pentru prieteni, insa in ultima perioada, poate una din cele mai pline, m-am trezit fara cuvinte. Nu stiu de unde sa incep si cu ce sa termin. Am atatea de spus, as povesti atat de multe, si-s faine si frumoase, si-ati rade si ati tremura…
Dar nu-s in stare sa spun nimic…

Decat atat: Sunt fericita J


Si ca sa incheiem intr-o nota vesela, fac si eu ca cei ce foloseau mircul ca sa agate : “asl pls ….spune-mi ceva despre tine….ce vrei sa stii? “ …intrebati-ma, ca poate oi sti sa raspund :P

Va pup