Cand eram prin clasa a 10-a, prin nu stiu ce minune, a venit la mine unul dintre "eligibilii" liceului sa-mi ceara prietenia. Nu, pe bune, asa era pe vremea mea. Venea baietu, iti cerea prietenia , adica "Vrei sa fii prietena mea? ", tu te inroseai ca racul si simteai cum te ia cu lesin de placere si emotiune.
Imediat dupa, evident ca el te lua de mana, in timp ce tot liceul privea si lua la cunostinta de noua combinatiune si el te ducea la "fumat", adica un loc in spatele liceului, unde se adunau toti bad boys-ii sa fumeze.
Cand am ajuns si eu acolo, tinuta fiind de mana, mai sa mor de placere. Imi si imaginam cum viitorul meu nu va mai fi la fel, viata mea avea sa fie o serie nesfarsita de mondenitati si sucuri si pizze cu "the cool guys",oh boy, I was oh so cool, finally.
Asta se intampla pe 13 februarie aaaa...stai sa vad daca-mi amintesc...cred ca '99 -2000?
A doua zi, Valentainz Dei, isterie totala. Cine se protapea pe tocuri de 10 la liceu, pe ghetusul si viscolul pamantului? Je! ;;) Yes yes, I had my own little pitsipoanca style attempts - I epicly failed:D
Vine mister Ochi Albastri, imi inmaneaza trandafirul, ma pupa in bot, ca na, ocazie speciala, cam apatic, dar m-am gandit ca e timid, mititelul. Am stat si "la fumat", chit ca nu fumam si stiam ca o sa ma spele mama cu sapun pe dinti si nu numai (pardon, scuzati), cand o sa ajung acasa, dar cui ii pasa, ma?
Eram eligibila, aveam prieten, da?
Next , next, next. Ora, pauza , la fumat, ora, pauza, la fumat. Tanarul ma conduce pana in fata blocului, ma pupa, Hepi Velantainz Dei.
Eu deja ma vedeam sarbatorind nunta de argint cu el, o dar vai, relatie din aia romanticoasa, de liceeni, si iata-i cum au rezistat ei peste ani si ani...ma rog, numai gargauni in capatana mea.
Ajung acasa, ma sapuneste mama o tura, ca doar miroseam ca afumatoarea de la Cristim, eu n-aveam taine. Putea sa ma puna sa dorm pe balcon, aveam izbit.
15 Februarie, prima pauza - Tanarul cu Ochi Albastri se infiinteaza la usa clasei mele unde, oroare si stupoare, imi spune ca relatia noastra "nu functioneaza" si ca trebuie sa ne despartim. Pam Pam
Pana la "pauza mare" aflasem deja din surse sigure si neindoios "binevoitoare" ca tanarul ma curtase doar de frica frunui posibil blestem ce s-ar fi putut abate asupra lui, de n-ar fi fost cuplat de Velantainz. Poftim cultura.
Ii multumesc pe aceasta cale colegei mele de clasa, Simona, care a binevoit sa-l intituleze Vaca Albastra dupa acest episod (si dupa o alta tentativa similara la adresa ei), aruncandu-l pe Mr Eligibil in dizgratie eterna.
Si nu, nu mai stiu cum il cheama.
Ma scuzati, uitasem de dedicatie. Deci dedicatie:
Funny, cate Valentine days ratate visand la te miri ce, cand cea mai happy dintre toate e una in care te bucuri simplu si natural de prezenta celui iubit.
RăspundețiȘtergereexact:) ma bucur ca acum sunt amintiri faine, desi atunci sufeream si muscam din perna de oftica:P
ȘtergereOoooh, la vache qui bleue. Mama lui de natang superstitios, nu stie ce-a pierdut! :)
RăspundețiȘtergereoui, oui, le sucker :))
ȘtergereOh, tineretea! Am ras cu lacrimi...
RăspundețiȘtergerechiar ca:))) acum nu m-as sui pe tocuri, pe timp de iarna, nici de m-ar lua cu limuzina de la buza blocului :P
Ștergerepe vremea mea, maica, nu era cu d-astea, velantainsuri. si din cate vaz, ne-a fost mai bine :))) (ps: ce-aveti, bre, de jigniti vacile asa?!)
RăspundețiȘtergerema, e cu subinteles:) ca era asa, bland si dragalas, dar cam natang si se lua dupa turma...ergo vaca, yes?:D
ȘtergereCe delicios ai povestit, tu! :)
RăspundețiȘtergereBanuiesc ca atunci erai cu pipota rupta'n mii de bucatele ... cunoastem ...
Eu am avut un singur boufriend in timpul liceului, din afara lui, alt context. Vro doua luni, tot iarna, tot sacrificand sanatatea (si capu') pt estetic.
S-a pierdut in ceata dupa o intalnire la finalul careia ne-am despartit cu "te sun maine" (el). Dar n'avea viitor, stiam si eu, incercam sa-mi gasesc cuvinte sa-i spun, pana sa-mi gasesc eu, a disparut el, m-a durut ca n-a avut verticalitate'n el. Inca ii retin numele, era deosebit (numele) :)
Altfel ... cu limba de'un cot (psihic vorbind) dupe cate un "eligibil", dar nah ... nu prea eram blonduta si'naltuta ca niste unele :D si prea timida (din fericire, zic acum) ca sa fac vre-un pas.
Si apoi a aparut el, the one and only, care a facut un puzzle din corason de da p-afara, de niste ani :)
Scuze daca am fost cam incoerenta, is cu zeaman'n par, ultima doza :)
ce zeama-n par?
ȘtergerePai treci pe la mine pentru ca sa vezi, macar virtual, pune-ti un cleste-n nas :D
ȘtergereCa sa te ajut, e postul ala cu sclipici si inimioare, nu ca as avea asa de multe (posturi) :)
bine ca asta a fost ultima tura de maglavais, ca mi-e ca te vedeam cu sarurile cu lavanda pe la nas:D
ȘtergereÎn liceu am fost cam sălbăticuță. După ce mi-a rupt inima-n două un tip, în primul an, am devenit... ”cinică”. De fapt, extrem de nesigură pe mine, așa că-mi permiteam să dau cu tifla oricui intenționa să se apropie de mine. Cu toate astea, s-a găsit un masochist care să considere că totuși aveam o relație. Problema era că doar el știa asta, că n-avea curaj nici măcar să mă ia de mână. ;))
RăspundețiȘtergereaau, eu eram de partea cealalta a baricadei, adica eu eram masochista ce visa iubiri profunde, cand "el" abia daca isi pogora privirea asupra mea:)))
Ștergereohh, funny! Eu si colega de banca aveam doua cranii micute in banca (invatam in laboratorul de biologie). Un craniu era Aditza si celalalt Mariusica, niste ei de-a 12. Ii faceam sa vorbeasca discret in timpul orelor:)) si uite-asa "ei" devenisera niste abordabili si nici gand sa ne inrosim in fata lor, e drept ca ne apuca chicoteala inexplicabil
RăspundețiȘtergereaoleeeu, cranii:)))si, i-ati abordat, pana la urma?:D :))) Aditza si Mariusica, zici? :=))))))))))
Ștergerecranii de pisica cred ca erau. Si ei erau, saracii, intimidati de noi.
RăspundețiȘtergere