Troiene-mi sunt anii grei

A venit nametu', oameni buni, iar eu am incremenit di tat! Las' ca mi-e rusine sa spun cate perechi de strampi port io pe sub ginshii de corporatista fancy, dar a murit si neuronu'.

Most of the day, am o mutra de gaina hipnotizata, privesc in gol, dincolo de fereastra, si oftez. Ca-i frumos Herastraul nins, dar nu privit de pe partea gresita a ferestrei. Ca-i frumoasa si zapada, fir-ar, dar nu asta bacoviana de la capitala. Si viseeeez...Si ma scuz ca-s ursuza si cocosata, spunand ca zapada-i pentru copii.

Dar ce-ar merge un concediu din ala pana hat in vara, undeva la munte, cu o oarecare cafea sub bot, si un oarecare pled tras peste chicere, si numitul sot, intru eterna cuibarire(pupa-te-as!).

Ah, am imbatranit! Acum fro 10 ani faceam naveta de la Ploiesti, cu trenul, in Ajunul Craciunului, sa vin la munca. Ma cotopeneam prin nameti nu de trebuinta, ci de putinta, aveam atata in mine ca eram in stare sa deszapezesc juma' de oras. Acu' mi-e sila si sa dau cu manusa dupa fulgii ce-mi intra-n ochi. Mi se aburesc ochelarii si mi-e lene sa-i sterg. Asa ca merg ca babeta, sontac sontac, ma tin de toate gardurile, si-mi blestem oasele ramolite.

Ah, veni-mi-ar vara, sa ma dezmortesc. Si-apoi om vorbi de calduri si bufeuri, caci , of , maica, greu e si vara, asud si nu mai pot.

Deci, idei de activitati indoor, pana nu intra neuronu' in greva? :D

A, da, si-o dedicatie. Fara numar, ofcors, cum altfel?