Αγαπώ τα τρόφιμα

καλημέρα , dragii mei!
Azi e duminica si afara-i atat de frumos, ca-mi vine sa-mi tricotez pelerina de ploaie, ca sigur o termin si ploaie tot o sa mai fie.
Pana o veni vara aia de care sigur o sa ne plangem,azi invocam si noi spiritu' lu' Elada , cu tot cu Leonidas si Hercule , tucu-i de eroi vanjosi, ahu!

Executaram, in doi timp si mult mai multe miscari, pui umplut (cum cu ce? cu umplutura, doh!) si un taboulleh, dupa pohte si inspiratie.

Pourcedons, donc!

Pui umplut cu feta si ce-a mai intrat pe langa

συστατικά
- un piept de pui
- 100 gr de branza feta de la  Grecoteia country sau o telemea romaneasca buna (sa nu va prind cu Danish white sau alte bazaconii, ca pun spartanii pe voi)
- 2-3 rosii uscate (sau niste rosii proaspete, carnoase)
- 2 catei de usturoi - zdrobiti
- coaja de la jumatate de lamaie (cam o lingurita)
- 3 frunze de busuioc
- jumatate de legatura de patrunjel
- o lingurita de ulei de masline


Μαγειρική

Fiecare lob al pieptului de pui se taie/fileteaza, astfel incat sa rezulte o "foaie" ce va fi umpluta.
Restul ingredientelor se amesteca , la gramada, si se purcede la umplerea puiului cu maglavaisul rezultat:

Se priponeste umplutura in pui, cu ajutorul unor scobitori, si se pune la prajit/fript in doua linguri de ulei , pana se rumeneste frumos si suntem siguri ca s-a patruns oratania. Comme ça:

Cat se perpeleste galinaceea, va ocupati de Tabouleh, pe printipul "toti la gramada, viata e frumos":

- o cescuta de cuscus
- doua cesti de supa/apa fierbinte
- trei rosii carnoase
- doi castraveti , fara seminte
- doua legaturi de patrunjel
- jumatate de ardei gras
- o ceapa mica
- 3 catei de usturoi
- 2-3 frunze de menta (merge si busuiocul)
- ardei iute, dupa gust
- coaja de la cealalta jumatate de lamaie:D
- ulei de masline
- sare, piper

Cuscusul se lasa  la inmuiat/umflat cu supa fierbinte, intr-un vas acoperit.Veti sti ca e gata cand nu va mai fi lichid in vas , iar bobitele de cuscus se vor fi umflat. Afanati-l cu o furculita, ca sa se desprinda bobitele si amestecati-l cu toate legumele tocate. Asezonati cu sare, piper , zeama de lamaie si ulei de masline. Et voila,le fin!

P.S.: Tabouleh  este si mai bun daca il lasati la frigider, peste noapte, sa se imprieteneasca toate zemurile si aromele.
         Puiul trebuie sarat cu masura, deoarece si branza este foarte sarata, asa ca aveti grija sa gustati umplutura.

P.S.2:  Dedicheishan for a reini sandei,ingioi!

Se face arta si-n incinta

Ce,bre, credeati ca am murit? Nu ma dovedeste pe mine un quarter end, zau!

Fac eu ce fac si tot o pun de-o poezie si o arta si au bureau, ca altfel nu se poate. Vorba ceea. Fara cantec, viata este trist.

De unde rezulta ca , intre un document si o vena plesnita de nervi si etc, mai facem si literatura, eu si salesii mei, kiss their wallet:)).  A se vedea:

"

A Tale of Work through Fiscal End

By Seamus and Monica

Episode One – Work is boring, what do I do?

S: You know how it is - you are sitting in, it's raining outside, it seems like

fun to play with the application...

It's a little like a child and matches... they know they should not play with them but!!

M: :)) you should really find a different kind of entertainment, trully :))

S: Wise advice - I have been given lots of wise advice over the years... I just followed very little of it!!!

M: You should give this some serious thought, look we're you're at. In rainy Dublin, playing „APPLICATION”. 

S: touché !!!

Episode Two – When hell breaks loose, do not freak out. I repeat: Do not freak out!

 S: "£*)£$(&)"&£)$)*£$*£"!£$ 

M: mama mia, pizza, macheroni, mascalzone....I'll check this

S: Ok well done!  you are still managing to get a smile out of me!!!

S: I hope that not all of your Approvals/Contracts are this painful!!!

 M: Thank you!

Not all of them are this painful, only the painful ones.

Episode Three- I think we’re almost there. Are we there yet?

 S: Again I'll take the opportunity to say thank you - it is indeed a 'special deal' but we rocked it!!!

 S: Thanks & Done - I retreat back to my APPLICATION and F5 relationship!

 M: :))) F5 is a cheating friend, be carefull, it causes addiction, but little satisfaction.

 S: LOL!!!!!!!!!!!

Episode Four – The world stood still. We have prevailed!

S : It is a proud day. I would like to thank my family, god, my colleagues but most especially you – you really pulled out all the stops on this one!!!!

 So what do we need to do from here – what information do you need?

 M: :))

I don't need anything. You need to go ahead and ask for the contract from Contracts:D

Taking the chance to also thank you, my italian dictionary for providing the food vocabulary to be used during hard times, you, for putting up with me, my husband, for not divorcing me and learning how to make himself and omelet, and Larry, for his yachts:))

Episode Five – Wait,what? I hadn’t hit save? Push the button!

S: Thanks for the guidance – done.  

Now dusting off my F5  button.  

“I am sorry F5, it was my mistake, please forgive me!”

  

Episode Six – Selling is hard. If we can’t be rich, then we’ll be famous. The saga!

M: Fresh from the oven, the saga!
Volume two in the making:)

S: I am shocked to see it condensed onto one page!!!!  

Its like some Spanish soap opera, just when you thought the story could not continue it turns out that Pedro (the contract) is fact that not fathered by Miguel (Approval Version 1), nor Sandro (Approval Version 2) but in fact the father is….

Tune in next week to find out!!!"

 P.S.: Am vandut deja doua rochite, daca va grabiti putin, puteti pune gheruta pe rochita nambar 2.

Hai ca vine vara si e numai buna de mers la birou si la cafele, smart casual style:P

Iar pentru cititorii nepurtatori de rochite, maine dimineata vin cu niste carti tare frumoase, un set de fondue siiiii... (sa bata tobele) o surpriza :D

Ai sa vezi tu, iepurasule!

Sunt atat de obosita incat ieri mi-am dedicat "Nani nani, puisor" , la maxim, cu castile pe urechi, in timp ce sorbeam din cafeaua aia amarata, de aparat, de parca ar fi fost ambrozie.
E a patra luna din an in care noi, corporatistii, nu mai avem viata personala, murim pe metereze. 10, 12, 14, 15 ore pe zi. Din ce in ce mai mult, zi dupa zi, patru luni pe an.

Nu ma plang, ca m-am bagat singura in hora asta, dar am ajuns intr-o faza de burnout. Iar campania pentru Kiti pune si ea o pietricica acolo, o am mereu in minte, am emotii, mi-e frica. Ma uit la cata lume se aduna, in fiecare zi, si doneaza obiecte pentru licitatii, iar mie mi-e frica de mor. N-am facut asta niciodata, nu-s profesionista, o fac pentru ca asa simt, ma ajuta pe mine "cu nervii capului" si cu "sentimentele sufletului", ca sa glumesc putin.

Si mi-e frica rau, pentru ca mi-e teama sa nu ma trezesc cu un munte de obiecte pe care nimeni n-o sa le vrea. Pe de alta parte, stiu ca am postat ieri primele trei obiecte, nu s-o trezi lumea de pe-o zi pe alta, dar ma simt expusa.

Vad cum urla statisticile alea. 100, 200, 600 de vizite, si e liniste. Si nici voi, astia ai mei, nu mai ziceti nimic.
Ia , hai, ziceti ceva,ca mor "cilisha" de emotii ,incurajati-ma.

In alta ordine de idei, visez cu infrigurare la 31 mai, la ora aia perversa a diminetii,cand vom inchide calculatoarele si vom deschide sampaniile alea. Si o sa fim toti tolaniti pe balcoane, razand isteric. Asta nu e viata, "cariera" e moneda de schimb, ce-om face cu noi, nu stiu.

In rest, toate bune. Si se pare ca si Kiti are niste zile tare bune, a schimbat scoala, e vesela, receptiva. Doamne ajuta!

Si-o dedicatie, ce sa dedic?

Asta, pentru cand ma loveste iubirea si mila si dragul de el, bietul Hazband. Cum a invatat el sa-si faca omleta,of.



Si asta :




Nu uitati de licitatie, va rog. Puteti ajuta cu totii. Hai ca vad ca sunteti cu sutele, treci pe la fereastra mea.
Luati linkul asta si dati-l mai departe.

Noi ce mai mancam azi, nevasta?

Mi-e foame. Cautam pozele cu salata de ton si le gasii pe alea cu salata de cartofi. Ata ete!

Nimic iesit din comun, domle, cartofi fierti ,doua tije de apio, o legatura de ceapa verde, o legatura de marar, o lingurita de mustar, zeama de lamaie, doua linguri de maioneza si inca doua linguri de iaurt. 

Si gata, mangiare, infulecare, hapaire, si?

Maine voi incerca sa caut pozele cu salata de cartofi, poate o gasesc pe-aia de ton, si-atunci sa vedeti voi sucuri gastrice si etc.

V-am pupat, spor!

Si-o dedicatie

Aia mica fara frica

Am doi frati si o sora. Eu sunt cea mai mica. Si cu clontul cel mai mare,ca deh! Rezulta ca le-am cam mancat ficateii , in copilarie, fix cand s-ar fi pupat si ei cu cineva in spatele blocului, sau ar fi bagat o oina, in curtea scolii. Eram omniprezenta, pentru simplul motiv ca MIE imi placea de ei, erau amuzanti, entertaining. Acum, ce sa zic, nu stiu cat de mult le placea lor de mine, but oh well :))

Episodul 1.

L-am ochit pe frate-miu al mare ca vrea la fotbal si am activat butonul numarul 3 "dat cu fundu' de pamant", sa ma ia si pe mine. M-a luat, cu conditia sa stau cuminte, pe margine, in timp ce ei se jucau. Siguuuuuuur! ;;)

P.s.: cum sa refuzi asa o moaca?

 N-apucara astia sa puna crampoanele pe balon, ca eu eram deja , mot, in mijlocul terenului, pe post de arbitru cu titlu onorific, auto-invitat. Bineinteles ca mi-am luat o minge in capatana, cu detenta, asa, din aia de ustura, de am dat-o in racnete si urlete instantaneu.

Bietul frate-miu, stiind ca si-o va lua (tot el -muahahahaha) , n-a mai rezistat :

- Vezi, daca esti proasta? Nu ti-am zis sa stai pe margine?

Sweet little angel me, stiind ca a cam comis-o, a intrat pe "mucles mode".

Ajunsi acasa, vin ai mei de la munca, ne asezam la masa. Curcubee si floricele, familia perfecta, ma trezesc si eu sa ma sui pe scaun si, privind dusmanu' fix in ochi, il intreb:

- Ma mai faci, ma, proasta?

:))))

Recunosc ca-s si acum mandra de mine, de cum l-am parat, fara sa-l parasc :D
Evident ca-si aminteste de episodul ala si acum, hmmm, oare l-oi fi traumatizat? :))

Ii multumesc , pe aceasta cale, pentru rabdare si stoicism si, mai ales, imi cer iertare pentru eventualele traume provocate ;;)

In episodul 2 sper sa va pot povesti cum am dat-o eu in figuri de karate Jean Claude van Dame style, la majoratul verisoara-mii, dar trebuie sa fac rost de poza cu dovada:D

Sunt fata de proprietar

M-a sunat maica-mea, extaziata, sa-mi spuna ca si-a luat loc de veci.
"E frumos, Moni, si la umbra asa, am si racla. Am fost cu matusi-ta si mi-am plantat flori si mi-am dat comanda de cruce!
- Comanda de ce?
- De cruce, cu poza!
- Ce poza?
- Aia cu mine frumoasa;;)
- Adica de cand aveai tu 36 de ani?
- Da, aia, e ca eram frumoasa?
- Da, mama, dar acum ai 56 si or sa mai treaca, probabil, inca fro 30 de ani pana sa ajungi sa locuiesti acolo, deci?
- Eh, ce, tre sa stie lumea cum aratam baba?
- :)))
- Am dus-o si pe matusi-ta sa vada locul, si-a luat si ea, cinci "locuri" mai incolo, suntem vecine!
- Intentionati sa va vizitati?
- Da, am zis ca bem cafeaua o zi la mine, o zi la ea. Dar stai linistita, nu tre sa dai pomana, m-am ocupat. Mai arunci si tu un pachet de Jacobs peste gardul cimitirului, sa am.
- ......"

Din acelasi ciclu de succes "fa-ti vara cosciug si iarna coronita de pus pe piept", imi povesteste azi o colega cum a decurs prima intalnire intre bunica ei si bunica iubitului, adica cuscrele:

" - Cuscra, hai sa ti-arat ce mi-am luat pentru inmormantare!
  Se minuneaza, pipaie, admira , aproba, pana scoate cuscra #1 costumul de inmormantare:
Cuscra #2 : - Vai , cuscra, dar nu e cam gros? "

Pampam!
Pam!

P.S.: spuneti-mi, va rog, ca maica-mea nu e singura sarita de pe fix, ce se extaziaza la vederea imortelelor de la capul crucii de parca ar fi bagat H&M reduceri!!!