luni, 1 octombrie 2012

Ciorapul cu degete care n-a mai fost

Acum fix –fix –fix-fixulet noua ani ,pe la ora asta, subsemnata ateriza in fata Universitatii Bucuresti, pentru prima zi de facultate.

Dupa 18 ani de viata - petrecuti migrand de acasa la cresa de peste drum, de la cresa de peste drum de casa la gradinita din aceeasi cladire, de la gradinita din aceeasi cladire cu cresa de peste drum de casa la scoala de peste gard, si de la scoala de peste gard de gradinita din cladirea cresei de peste drum de casa la liceul de peste sosea, care sosea era despartita de casa mea de un bloc – puteti intelege fiorii de libertate ce ma cuprinsesera subit.

Nu am prins loc la camin, asa ca am fost nevoita sa ma mut in gazda cu o baba suspect de amabila, matusa a unei foste colege a verisoarei mele. Eram fericita ca aveam companie, asa ca nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat ca baba nu avea sa locuiasca cu mine, in casa de pe Grivitei, ci intr-un apartament, aflat la cateva strazi distanta. Cand am inteles ca am aterizat ca nuca-n iarba, caine provincial la vanatoare –n capitala, ne-a busit plansul si pe mine si pe mama,in timp ce verisoara-mea facea tzukahara mentala cu noi,incercand sa ne inveseleasca. Mi-a povestit ,chiar, cum a gasit in sertarul gazdei ei din studentia proprie niste sosete cu degete si m-a incurajat ca, odata plecata baba, sa ma pun pe dezgropat comori ante si post comuniste.

Bineinteles ca,odata plecate baba, mama si verisoara-mea, m-am prabusit pe patul proaspat infasat cu cearceaful meu cu lebede si norisori, intr-o camera rece dintr-o casa muncitoreasca, ce duhnea a naftalina si levantica, cu mainile in poala si cu mucii innodandu-se in barba-mi inca pubera. La dracu,vreau acasa la mama, unde-i cald si bine.Cliseic,dar adevarat. Mi-am facut curaj si am inceput sa cotrobai prin sertare, in cautarea botosilor cu degete ce aveau sa-mi demonstreze,poate, ca sunt normala,ca si casa aia e normala si ca tot ce avea sa urmeze era,iata,normal. N-am gasit sosetele,in schimb m-am delectat cu dantelele unor chiloti lati cat un stindard din al doilea razboi mondial – probabil ca si la fel de vechi, dupa patina lasata de timp si gaurile din anumite zone mai aspru fluturate de..a..vant.Evident.Stindard-vant.Da?

Prima seara a trecut usor. Dupa ce am stat cu mama la telefon vreo trei ore adunate, cu verisoara-mea inca juma de ora si cu sor-mea asijderea, am pus la cale un sistem prin care sa parcurg traseul bucatarie-baie-dormitor in mai putin de 5 minute.Bineinteles ca , in timp, am reusit sa ajung la performanta de 2 minute din clipa in care tranteam salamu’ pe paine pana la aterizarea intre faldurile pufoase ale pilotei , cu tot cu pisu time-in the middle. Am mai pierdut inca 2 ore ascutindu-mi creioanele,asigurandu-ma ca am cerneala in stilou (da,ma, am scris cu stiloul toata facultatea) si suficiente coli de hartie in mapa si m-am dus la culcare.

 Pe la 2 noaptea m-au trezit niste pisici care faceau amor ghebos pe acoperisul casei. Pe la 3 s-a izbit de grilajul din fereastra un betiv furios, care se certa la telefon cu nevasta-sa.Pe la 5 m-am trezit deja lac de transpiratie, zgaltaita din toate directiile, de puteam sa jur ca au intrat peste mine in casa si m-au furat cu tot cu lebede si norisori.Era cutremur. La 6 am zis Doamne ajuta si am pus de cafea, fericita sa vad primele raze de soare.Supravietuisem primei nopti in salbaticie.

 La metrou m-a busit iar plansul,vazand ca trebuie sa merg de la Grivitei la Basarab,apoi la Basarab sa schimb pana la Victoriei. Cand am ajuns la Victoriei si tanti de la covrigi mi-a zis ca mai am de mers inca trei statii pana la Universitate, deja plangeam in hohote, blestemand gandul ala ambitios care ma pusese sa dau la facultate,cand puteam bine mersi sa ma angajez vanzatoare la ziare, in Ploiesti.

Insa acesta este doar inceputul, the fun was yet to come si, slava Domnului, are baba snoave-n traista cat pentru o suta de carti.Dar pana la vremea studentiei grele, a amorurilor dureroase si a noptilor chinuit-muncite departe de patul cu lebede, va multumim pentru vizionare si va asteptam si saptamana viitoare, pe aceeasi frecventa.

A voastra, eterna si fidela,

Io.

P.S.: Dedicatie, un hit,maica, pe care topaiam eu prin iarna lui 2003:



11 comentarii:

  1. delicios stilul, amuzant-sentimentala sinceritatea. ca mama de viitoare studenta si ca fosta ehehee studenta, declar oficial ca mai vreau... sa citesc urmarea :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ohoo,sa vezi emotii cand o deveni si fata studenta, mama tremura cu batista in nas:))
      Urmarea urmeaza si ea:))

      Ștergere
  2. Ce fain! M am revazut in cateva scene, ce vremuri!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Serios? Mi-ar placea sa citesc,candva, despre asta:)

      Ștergere
  3. Abia saptamana viitoareeeeee? de ceeeee? :((
    :)
    Asa ... trebuie sa recitesc deci!
    Contextul este in felul urmator: pe fundal exista (virtual) teatrul radiofonic cu Cippolino, (real) doi copii care refuza sa doarma de pranz, imi stau in carca si cica se fac ,,, ca asculta teatrul, eu, adormita si la propriu si la figurat, plus ne-studenta de-asta cu gazda, nici fara gazda, desi mi-as fi dorit tare mult, mai ales camin si de-astea, presupun ca urmeaza si la tine, de ... ghinion de a ma fi nascut in Buc ...
    Altfel ... subscriu la prima parte a textului, cu distanta dintre casa si locatia diverselor institutii de invatamant :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Se uita juma de metrou la mine cum rad imaginandu-mi povestea primei nopti de "libertate"! :))))...mai vreau delicii din astea. Te-am pupat zuza.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eee,lume noua! Bine ati venit in casuta noastra:))
    Te pup,dragule.

    RăspundețiȘtergere
  6. :))))))))))))))))))) deci cand scrii cartea?

    RăspundețiȘtergere
  7. Vai de capul vietii tale! Ce mai inceput! =))=))=))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar tu-ti dai seama ca astea au fost doar primele 24 de ore? sa vezi urmatorii patru ani:)))
      stai pe aproape:P

      Ștergere