SPORTUL NE MENTINE TINERI SI SANATOSI... LA CAP!

Episodul 1 – Doamna Stapanoiu

Ati tot auzit-o pe Forfecutsa plangandu-se ca hazbendu' nu-i normal uneori. Se prea poate sa fie adevarat, avand in vedere ce educatie am primit in scolile socialiste, caci despre asta este vorba in acest post.

In generala, ma refer la ciclul gimnazial, am avut marele “noroc” sa am diriginti numai de sport, Iar astia bagau educatie in tine la greu.
Sa o luam exemplu pe prima diriginta, fosta gimnasta de lot national, cinzeci si ceva de ani, nemaritata si fara copii. Ca totul sa fie absolut perfect, avea un nume predestinat: Stapanoiu.

Inca din primul trimestru, orele de sport au devenit materia cea mai importanta. Sa nu credeti ca nu mi place sportul,chiar imi place, ador sa joc un fotbal sau un baschet, nu mai zic de tenis de masa, insa la Doamna Stapanoiu (pe atunci trebuia sa-i spun Tovarasa) sportul insemna cu totul si cu totul altceva. Deci aveam cam urmatoarele probe de dat, cu barem, in fiecare trimestru: alergare viteza, alergare rezistenta, saritura de pe loc, saritura la groapa cu nisip si multe alte dragalasenii de genul asta, de parca urma sa ajungem toti campioni mondiali la vreo disciplina sportiva sau sa ne inrolam in Seal.

Doamna Stapanoiu era foarte stricta la orele de sport (si nu numai), trebuia sa te prezinti obligatoriu in sort negru si tricou alb – nu se acceptau abateri. Numai ca venise deja decembrie si noi inca ne faceam antrenamentele in curtea scolii si era cam al dracului de frig. In prima faza am vorbit cu maica-mea si mi-a facut rost de o helanca alba. A mers primele zile, dar afara era din ce in ce mai frig, ca venise toamna si se apropia iarna. Colegii care jucau fotbal la Vointa au zis: ba. de data viitoare noi venim cu revulsin si ne dam cu el, ca incinge pielea si nu o sa ne mai fie frig. Asa ca am inceput sa ne dam toti cu Revulsin. Toate
s-au terminat cand Directoarea Adjuncta a vazut-o pe nebuna cum ne alerga pe cancerul ala si i-a atras atentia sa termine cu tampeniile astea, ca nu vrea sa aiba o clasa intreaga bolnava de pneumonie. Acum o sa spuneti toti “ee.. si au scapat iarna de alergari si alte alea”. Neah, s-o credeti voi. Ne-a mutat la sala de sport. Echipament obligatoriu: trening si adidasi curati. Nu erau curati? Absenta. E, si ce credeti ca faceam noi la sala de sport?

Hehe, faceam: stand in cap, stand in maini, cumpana, cumpana in genunchi, podul, sarituri pe trambulina si de pe trambulina pe cal si de acolo rostogolire peste cap si aterizare in picioare (daca ne-ar fi vazut Jackie Chan pleznea fierea in el de invidie) si multe alte bunataturi de-astea pentru a te mentine in forma si deveni un sportiv desavarsit. Va dati seama ca aceste lucruri nu se puteau face fara o incalzire strasnica ce consta in: alergari, genoflexiuni, mers voios, mersul piticului, etc. Acum, daca stau sa ma gandesc cum se antrena Van Damme in filme si cum ne antrena pe noi nebuna, chiar ma intreb cum de nu am ajuns cu totii actori in filme cu cafteala.

O sa spuneti “da' asta nu va punea sa jucati vreun sport de echipa?” Ooo, ba da, ne punea sa jucam primavara si vara: handbal. Dar nu asa de capul nostru, cu miscari specifice, cu pivotari, driblinguri si tot tacamul, si asta pe langa probele de barem de care am vorbit mai sus.

Vedeti voi, in ziua de azi, orele de sport se desfasoara cu totul diferit. Copiii nu ma vin cu treningul si adidasii dupa ei, insa isi aduc consolele. Cand le zice profu’ “azi jucati fotbal”, toata lumea incarca FIFA. Cand trebuie sa joace tenis de masa, incarca jocul cu tenis de masa si tot asa. Sunt convins ca profesorii de sport din ziua de azi le mai si spun copiilor: Xulescule, sa-mi aduci si mie kitul de snowboarding si de ski alpin, ca p-astea nu le am. Asta daca nu e la Jean Monet ...

Pe langa orele de sport Doamna Stapanoiu trebuia sa faca cu noi ore de dirigentie si ore de PTAP. Pentru cititorii mai tineri, ma simt dator sa spun ca PTAP inseamna pregatire pentru apararea patriei. Orele de PTAP se desfasurau in felul urmator: Diriga ne dicta intr-un ritm ametitor cuvantarile lui Nea Nicu de la congresele partidului iar noi ne rupeam mainile sa scriem ce spunea ea. V-am spus doar ca am primit educatie buna in scoala. Cel mai frumos lucru care s a intamplat vreodata la ora de PTAP a fost ca, odata, in timp ce turuia Doamna Stapanoiu cuvantarile mentionate, s-a oprit brusc si i-a zis unui coleg:
 Ma, tampitule, tu nu esti sanatos la cap? Noi, stupefactie totala, habar nu aveam ce facuse ala.

Si Doamna Stapanoiu a continuat:
 Ma, copilule, cum poti sa faci asa ceva?Poti sa-l bagi la puscarie pe taica-tu cu tampenia asta.

Si a continuat catre noi:
 Strambeanu (ca asa il chema pe ala, inca odata un nume predestinat) ia spune-le colegilor cum prescurtezi numele Tovarasului Nicolae Ceausescu.

Ala se facuse mic in banca si, cu o voce tremuranda, a raspuns:
 Tov. Nic. Ceau.

Noi ne-am tavalit pe jos de ras, evident.

Pe langa toate aceste atributii pe care le avea Stapanoaica in calitate de diriginta de clasa, trebuia sa vina pe la fiecare acasa, sa vada in ce conditii traim si invatam. Toate bune si frumoase pana cand a ajuns la un coleg de etnie roma pe care noi stiam ca-l cheama Gheorghe. Suna la usa si raspunde o tiganca d'aia cu fuste largi si puradelul mufat la haleala. Stapanoaica, jenata, spune cine e si de ce a venit. La care tiganca zbiara:

 Bartales fir-ar coasta ta a dracului, ce-ai facut la scoala, ca a venit Diriginta la usa.

Nu stiu cum a decurs mai departe discutia insa noi am ras copios cand am aflat de faza.

Acum despre mine si Stapanoiaca. Ce sa va zic, i-am devenit simpatic destul de repede. Obisnuia sa ma flateze tot timpul spunandu-mi: Branza buna in burduf de caine. A avut foarte mare grija de mine cat timp mi-a fost diriginta, cum luam un trei sau faceam vreo tampenie punea mana pe telefon si suna acasa sa le spuna parintilor. Foarte curand mi a observat abilitatile la matematica si-a decis sa ma faca contabilul clasei. Adica eu strangeam tot: fondul clasei, banii de mers la film, banii de mers in excursie, banii de mers la muzeu si absolut orice bani erau nevoie pentru bunul mers al clasei. In afara de asta, tot eu ma ocupam cu contabilitatea pentru planul la: hartie, sticle, castane, metale, plante medicinale, frunze de dud (aici era simplu ca era vreo 4 duzi in curtea scolii), plastic, etc. Era misto sa te plimbi in ghiozdan cu un ditamai catastiful plus o punga mare cu monede de 5 lei (noroc ca erau din aluminiu). Oricum la fiecare ora de dirigentie ma lua Stapanoaica sa analizam catastiful. Cine nu aducea bani sau nu indeplinea planul clasei era imediat pus la zid si automat chemati parintii la scoala.
Vazand cat de frumos se poarta cu mine, aveam grija intodeauna sa-i raspund cu aceeasi atentie.
La o ora de dirigentie, s-a luat de mine ca, vai Doamne, cum pot eu sa invat pe o banca asa murdara. Ora urmatoare aveam PTAP, evident tot cu ea. Cine spala banca la ora de PTAP? Eu si colegul de banca, in timp ce diriga turba. A facut o incercare sa ne puna se ne apucam de scris insa atat eu cat si colegul am replicat ca e uda banca si s-ar lipi coperta de la caiet de ea. Alta data s-a luat de mine fiindca aveam am camasa patata de dude si chiar era groaznic de murdara de la dude ca deh, erau coapte. Asa ca la ora de dirigentie mi-am luat sapunelul din trusa si m-am dus la baie sa-mi spal camasa. M-am intors in clasa chiar inainte sa se sune, spre disperarea dirigintei.

Cel mai misto a fost cand a intrat diriga in clasa si a inceput sa zbiere la noi ca miroase in clasa a transpiratie si ca suntem niste animale, ca nu ne spalam, etc., etc. Imediat am fost pus sa deschid geamul din dreptul meu, sa aibe lumea aer curat. Sicum era nervoasa ne-a luat pe toti la rand facand turul sirurilor de banci. Numai ca atunci cand a ajuns in dreptul meu a uitat ca tocmai ma pusese sa deschid geamul asa ca a dat cu cotul in el si l-a spart. Nu va pot spune ce satisfactie mi se putea citi pe fata. Nu am ras, nici macar nu am zambit, stiam ca voi rade din plin la pauza, insa ochii mei straluceau intens de bucurie. Nu a avut ce sa-mi zica, insa binenteles ca tot eu am fost ala care s-a dus la geamgiu cu rama.

Dupa doi ani, Doamna Stapanoiu s-a pensionat si noi am scapat de calvarul orelor de sport, sau cel putin asa speram noi.

In concluzie, pot spune ca mi-as dori pentru copii mei o profa de sport ca Doamna Stapanoiu. Va dati seama, vine puradelul de la scoala obosit, fara chef de nazbatii si intr-o forma fizica excelenta!

In episodul urmator al doilea diriginte de sport, domnul Hodoroaga.