Acu cateva zile ne anuntara ca o sa fie faiar dril. Cu alte cuvinte, sunt zile in care dau astia alarma si noi alergam ca bezmeticii pe scari, care cu sticla de Cola, care cu paharele, care cu bomboanele, toti intru salvarea propriilor suflete.
Pana azi, uitaram toti de faiar drilu iminent si, cum se intampla in orice firma ce se respecta, pe la orele 10:30 ale diminetii, ne miorlaiam la sefa-miu ca nu tre sa intram in conferinta sufletului, ca fus orar, sinapsa, alea alea, orice, numai sa nu soliciti neuronu. Dupa o incurajare "parinteasca ", intraram toti in conferinta sufletului, ne daduram datele personale, contul bancar si circumferinta bustului si incepuram sa ascultam.
N-apucaram decat sa il auzim pe nenea ala dandu-ne binete, ca se porni alarma. Haaaaleeeluiaaaa!
Cu sufletul la gura si poseta pe umar, m-am incolonat si eu si am pornit-o sprinten pe scari, fericita de sansa nesperata de a mai chiuli juma de ora de la birou, motivat ;;)
Daca acum cateva dati ne salvara in curtea cimitirului de pe soseaua Pipera colt cu cantina de la metrou, de data asta ne dusera la casa de copii, paralel cu cartierul francez, numai locatii de fitse, va spun!
O bomboana si o colica mai tarziu, ne trezim abordati politicos de INTREG personalul de la BancPostul vecin, veniti sa ne inmaneze cateva carti de vizita si invitatii intru vinderea sufletului pe bani putini, daca tot e sa dam coltul, zic. Bine ca nu ne-au facut oferte de asigurari de viata in caz de incendiu, desi eu asa as fi procedat, zau.. Talk about targeted marketing, ha!
Odata scapati de pericol, s-a strigat regruparea, asa ca am luat-o in pas sprinten, cu viteza melcului ranit, inapoi spre birou, fericiti ca am scapat cu bine de asa incercare grea. Cine cunoaste zona Aurel Vlaicu -Floreasca, stie ca la parterul uneia din cladiri e sediul unei clinici foarte cunoscute, cu specific aaa...cum sa zic..muieresc. Adica e clinica de ..aaa..privighetoare,na!
Eh, si cum ne indreptam spre intrare, observam un Porsche Vintage din anii 80, muooooov, si prafuit, de ziceai ca ala chiar scapase de incendiu si foc si ploaia sahariana si venise acu sa-si salveze ce aveal si el/ea mai de pret...privighetoarea, adica ;;)
Nu va radeti, ca ati vedea legatura dintre clinica de privighetori si privighetoare cu porschean movaliu, aveti nitica rabdare.
Nah, si cum priveam eu siderata aratarea si intrebandu-ma daca n-ar fi o idee buna sa-i scriu cu dejtul pe parbriz "spala-ma", cine se scoboara, cu trilu-i la pachet, intru verificarea,ma scuzati, triluitoarei?
Mihaaaaaaaai Torneeeroooo Traistariuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!
Eh, cam in clipa ceea mi s-a rupt mie filmul si a trebuit sa fiu luata pe sus, dupa ce mai ca m-am accidentat, tavalindu-ma pe caldaramul fierbinte.
And I couldn't help but wonder! Oare n-ar fi fost mai usor si econom daca, in loc sa apese pe boton pentru a activa alarma, consumand, astfel, curent electric, deci bani, sa-l fi rugat pe musiu Tornero sa bage o acuta?
Fac pariu ca am fi ramas in istorie pentru cea mai rapida si eficienta salvare din incediu. Corporatiste frematande ar fi tabarat pe trilul masculin, in cautare de salvare si autografe, direct pe chiept, in dreptul inimii (ca doar hartia-i puternic inflamabila, na!).
Dar Tornero disparu in multime, corporatistele incendiate se intoarsera la cubicalele lor si colica gratuita, pastrand doar iluzia si emotia efemera a unei astfel de intalniri de gradul trei. The end.
Si-o dedicatie:
joi, 26 aprilie 2012
vineri, 13 aprilie 2012
Si cam atat
Am obosit.
Drumul meu in blogosfera se incheie aici.
A fost frumos, interesant, am cunoscut oameni minunati , cativa mi-au devenit prieteni si in realitate,iar pentru asta sunt etern recunoscatoare blogului meu.
Probabil ca si-a servit scopul, m-a ajutat sa-mi pun ordine in ganduri, recunosc ca mi-am exorcizat demonii in public, dar e de ajuns.
Ca sa-l citez pe Hazband, nu am nevoie de blog pentru a fi fericita si simt ca de acum incolo vine fericirea.
Vreau sa-mi pun inima si timpul si zambetele in lucruri si fiinte pe care le pot atinge, carora le pot vedea zambetul si pe care sa le pot mangaia cu adevarat.
Nu cred ca am schimbat nimic pe aici, desi stiu ca au fost cativa oameni ce m-au citit constant, si va multumesc pentru asta. M-ati ajutat.
Asa ca va doresc un Paste fericit si o primavara, o vara, un an si o viata minunata.
Cred cu tarie ca , daca ne e scris sa ne cunoastem, ne vom cunoaste. Daca nu, nu.
Blogul ramane online, pentru retete, dac-or fi de folos cuiva.
Va imbratisez si va multumesc,
Monica
Si o dedicatie. Sadica, stiu :P
Drumul meu in blogosfera se incheie aici.
A fost frumos, interesant, am cunoscut oameni minunati , cativa mi-au devenit prieteni si in realitate,iar pentru asta sunt etern recunoscatoare blogului meu.
Probabil ca si-a servit scopul, m-a ajutat sa-mi pun ordine in ganduri, recunosc ca mi-am exorcizat demonii in public, dar e de ajuns.
Ca sa-l citez pe Hazband, nu am nevoie de blog pentru a fi fericita si simt ca de acum incolo vine fericirea.
Vreau sa-mi pun inima si timpul si zambetele in lucruri si fiinte pe care le pot atinge, carora le pot vedea zambetul si pe care sa le pot mangaia cu adevarat.
Nu cred ca am schimbat nimic pe aici, desi stiu ca au fost cativa oameni ce m-au citit constant, si va multumesc pentru asta. M-ati ajutat.
Asa ca va doresc un Paste fericit si o primavara, o vara, un an si o viata minunata.
Cred cu tarie ca , daca ne e scris sa ne cunoastem, ne vom cunoaste. Daca nu, nu.
Blogul ramane online, pentru retete, dac-or fi de folos cuiva.
Va imbratisez si va multumesc,
Monica
Si o dedicatie. Sadica, stiu :P
miercuri, 11 aprilie 2012
La politesse, toujours
Amintirea mea despre Notre Dame...
Mihai o luase inainte, la trap, as always. Eu ma obisnuisem, cu mult inainte, sa-l las pe el sa exploreze, in ritmul lui, iar eu sa-mi iau timp sa inspir ce consideram ca merita sa ramana. Deh, e o chestiune de ritm conjugal.
Am observat o mamica ce impingea un carucior, insotita de o fetita de 1an -1an jumatate. Era la varsta aia la care toddlerii prind curaj si se arunca cu capul in fata, literally, aproape fugind, de te astepti mereu sa pice fix in bot.
M-am oferit sa o ajut sa urce caruciorul in catedrala (m-am gandit ca asa se poate tine si dupa mini- Lolita), dar m-a refuzat politicos, asa ca am luat-o inainte.
Cand, surpriza! Micuta domnisoara ma prinde din urma , ma ia de mana si imi face semn ca vrea sa mergem. Sa mergem, deci. Si uite asa, copacel copacel, pas cu pas, sontac sontac, am urcat noi treapta cu treapta, pana am ajuns la intrarea in catedrala, unde ne-am oprit sa o asteptam si pe mamica.
Dintr-un colt, ghemuit si aproape neobservat de vizitatori, un cersetor de vita nobila ne-a salutat:
- Bonjour, madame! Bonjour,mademoiselle!
Acum spuneti voi, v-ar mai fi pasat de dureri de picioare si obiective turistice, dupa un moment ca asta? Mie nu, si am plutit toata ziua prin Paris, ca o madame demna de un Bonjour autentic. :)
Mihai o luase inainte, la trap, as always. Eu ma obisnuisem, cu mult inainte, sa-l las pe el sa exploreze, in ritmul lui, iar eu sa-mi iau timp sa inspir ce consideram ca merita sa ramana. Deh, e o chestiune de ritm conjugal.
Am observat o mamica ce impingea un carucior, insotita de o fetita de 1an -1an jumatate. Era la varsta aia la care toddlerii prind curaj si se arunca cu capul in fata, literally, aproape fugind, de te astepti mereu sa pice fix in bot.
M-am oferit sa o ajut sa urce caruciorul in catedrala (m-am gandit ca asa se poate tine si dupa mini- Lolita), dar m-a refuzat politicos, asa ca am luat-o inainte.
Cand, surpriza! Micuta domnisoara ma prinde din urma , ma ia de mana si imi face semn ca vrea sa mergem. Sa mergem, deci. Si uite asa, copacel copacel, pas cu pas, sontac sontac, am urcat noi treapta cu treapta, pana am ajuns la intrarea in catedrala, unde ne-am oprit sa o asteptam si pe mamica.
Dintr-un colt, ghemuit si aproape neobservat de vizitatori, un cersetor de vita nobila ne-a salutat:
- Bonjour, madame! Bonjour,mademoiselle!
Acum spuneti voi, v-ar mai fi pasat de dureri de picioare si obiective turistice, dupa un moment ca asta? Mie nu, si am plutit toata ziua prin Paris, ca o madame demna de un Bonjour autentic. :)
marți, 10 aprilie 2012
Honeyweek a Paris – Episodul 1
Deoarece, de curand, am sarbatorit ceva timp de la casatorie, m-am gandit sa va povestesc despre saptamana noastra de miere la Paris.
Cand ne-am hotarat sa ne casatorim, am intrebat-o pe fosta mea prietena, plin de generozitate:
- Ia zi, fata, unde vrei sa mergem in honeyweek, la Paris sau la Londra?
Speram din tot sufletul sa aleaga Parisul si oricum eram sigur ca asa va face, dar am zis sa ma dau suflet mare. A “ales” Parisul, evident. Si iata-ne a doua zi dupa nunta ,cu ochii in gura, in loucostu' de Paris
Cum ne-am urcat in avion am avut parte de o surpriza frumoasa (cred ca stiau ca suntem in honeyweek). Zice pilotul la megafoanele din avion:
- Fraierilor, azi e ziua voastra norocoasa, o sa aveti ocazia sa vedeti atat aeroportul din Beauvais cat si pe cel din Bruxelles, la aceiasi bani. Urmeaza statia Bruxelles cu pista pe partea stanga.
Am inghitit in sec gandidu-ma ca o sa stam in avion cam 6 ore in loc de 3 si i-am zis nevesticii, zambind cam oblu:
- Fata, incepe bine honeyweekul nostru.
Dupa 6 ore de stat nemiscat in scaun ajungem la Beauvais. Foarte misto aeroportul: nu tu autobuze, nu tuneluri de acces in aeroport, ci pur si simplu cobori din avion anchilozat (in cazul nostru), mergi 10 metri si intri in aeroport, ca la cursele VIP, banuiesc. Ii zic lui nevasta mea:
- Aeroportul asta e un fel de Clinceni al nostru.
Bineinteles ca, imediat dupa controlul pasapoartelor, toti pasagerii, inclusiv noi, au dat buzna in bistroul aeroportului ca termitele, dupa un senvis si ceva de baut. Am observat ca aia se uitau cam ciudat la noi, dar probabil habar nu aveau ce noroc avuseseram cu escala la Bruxeles. Am luat senvisurile si colele afara si-am bagat juma' de pachet de tigari, ca eram terminati. Scria pe pagina de net a aeroportului ca e un shatal pana la Paris, asa ca am purces sa caut shatalu. Nu era nici o naveta ,mama lor de francezi, erau niste autobuze pe care scria shatal si care mai costau si 15 coco de persoana. Am facut socoteala ca daca mai adaug la pretul destul de piparat al lowcostului si costul shatalui puteam sa mergem lejer cu orice cursa de linie, dar asta-i viata, am fi ratat Beauvais-ul.
Dupa vreo ora si ceva ajungem, in sfarsit, in orasul luminilor. Ne lasa autobuzul in Paris si aflam cu bucurie ca hotelul unde trebuia sa ajungem era tocmai in cealalta parte a orasului. Asa ca ne-am facut, ca fraierii, abonamente pe toate mijloacele de transport in comun din Paris, freo 30 de coco de persoana. Pe la 5 si ceva ajungem in suburbia unde era hotelul nostru. Ne mai ia vreo 15 minute ca sa iesim din gara, ca la astia trebuie sa bagi biletul in automat ca sa iesi din gara.
In timp ce bajbaiam drumul inspre hotel observ ca o shaorma amarata era 5 coco cam peste tot si o linistesc pe nevasta-mea:
- Bubo, stai calma! M-am uitat pe gugal si e Carrefour la doi pasi de hotel.
Dupa ce ne-am cazat am dat fuga la Carrefour sa facem aprovizionarea. Nevasta-mea a sarit pe macaroane, eu pe sortimentele de bere. Macaroanele erau bune, berile execrabile. Noi am fi vrut sa facem si o mica plimbarica, dar eram terminati dupa o zi intreaga pe drumuri.
A doua zi ,blindati cu senvisuri, sucuri si beri, am pornit sa vizitam orasul. Prima oprire: catedrala Notre-Dame.
Amandoi citisem o galagie de carti despre ea asa ca eram chiar un pic emotionati. Speram sa fie ceva in genul Vaticanului. Ne-a cam picat fata cand am vazut cat de mica este, in comparatie cu orice catedrala din Italia sau din peninsula Iberica. Pasim inauntru cu speranta ca ,na, poate interiorul o sa ne socheze. Nevasta-mea ma pune sa fotografiez vitraliile, ca cica-s frumoase.
Pana mea, erau niste cioburi colorate, ce-i drept armonios imbinate. Iesim si zic:
- Hai sa urcam in turn, sa vedem garguile de mai aproape.
La intrare, un afis ne anunta ca din cauza grevei ce n'est pas possible. Am uitat sa precizez ca noi am avut bafta sa fim acolo exact cand erau grevele generate de marirea varstei de pensionare in Franta, plus alerta terorista internationala de gradul doi.
Dupa catedrala, zic sa mergem sa vedem Ministerul de Justitie si capela de langa el. Erau inchise si astea din cauza grevei. Asa ca ne apucam sa facem turul insulelor “a pied”,cum zic francezii. Ce sa spun, ne-am plictisit groaznic,incat si acum stau si ma intreb cum poate sa spuna cineva ca Parisul e frumos.
Ca sa spal deziluzia, zic:
- Fata, acum mergem in carterul latin!
Si-am mers. Cum am intrat pe strada principala am crezut ca ne-am teleportat in Paralia Katerini. Shaormerii si gyroserii cat vedeai cu ochii si nici urma de vreun restaurant frantuzesc. Singurul lucru notabil a fost restaurantul Phou Thai, din motive lesne de inteles, in rest absolut nimic. Trecem pe langa universitate, facem poze cu statuia lui Montaigne si urcam inspre Universitatea Tehnica.
Nimic interesant, asa ca o luam inspre Pantheon.
Langa Pantheon e o biserica foarte draguta si interesanta, fosta moschee, ce merita vizitata. Intram la Pantheon, care e un fel de biserica cu cimitir la subsol, pentru bastanii lor (Voltaire, Hugo, Zola, etc.). Panorama e frumoasa si merita drumul, caci vezi Parisul in toate directiile.
Dupa Pantheon am coborat in gradinile Luxemburgului. Dragut parcul, nimic de zis. Era puzderie de lume care lenevea la soare, de unde am tras concluzia ca francezii sunt la fel de harnici ca grecii.
Va urma...
N.A.: Nu va speriati, ne-am "impacat" cu Parisul, in cele din urma, dupa cum veti afla din episoadele urmatoare. Dar sa-i permitem autorului sa se reculeaga...
Pana atunci, noi ne recitim maine, cand o sa va povestesc de ce mi-a placut mie la Notre Dame (nevasta neascultatoare ce sunt:P)
Cand ne-am hotarat sa ne casatorim, am intrebat-o pe fosta mea prietena, plin de generozitate:
- Ia zi, fata, unde vrei sa mergem in honeyweek, la Paris sau la Londra?
Speram din tot sufletul sa aleaga Parisul si oricum eram sigur ca asa va face, dar am zis sa ma dau suflet mare. A “ales” Parisul, evident. Si iata-ne a doua zi dupa nunta ,cu ochii in gura, in loucostu' de Paris
Cum ne-am urcat in avion am avut parte de o surpriza frumoasa (cred ca stiau ca suntem in honeyweek). Zice pilotul la megafoanele din avion:
- Fraierilor, azi e ziua voastra norocoasa, o sa aveti ocazia sa vedeti atat aeroportul din Beauvais cat si pe cel din Bruxelles, la aceiasi bani. Urmeaza statia Bruxelles cu pista pe partea stanga.
Am inghitit in sec gandidu-ma ca o sa stam in avion cam 6 ore in loc de 3 si i-am zis nevesticii, zambind cam oblu:
- Fata, incepe bine honeyweekul nostru.
Dupa 6 ore de stat nemiscat in scaun ajungem la Beauvais. Foarte misto aeroportul: nu tu autobuze, nu tuneluri de acces in aeroport, ci pur si simplu cobori din avion anchilozat (in cazul nostru), mergi 10 metri si intri in aeroport, ca la cursele VIP, banuiesc. Ii zic lui nevasta mea:
- Aeroportul asta e un fel de Clinceni al nostru.
Bineinteles ca, imediat dupa controlul pasapoartelor, toti pasagerii, inclusiv noi, au dat buzna in bistroul aeroportului ca termitele, dupa un senvis si ceva de baut. Am observat ca aia se uitau cam ciudat la noi, dar probabil habar nu aveau ce noroc avuseseram cu escala la Bruxeles. Am luat senvisurile si colele afara si-am bagat juma' de pachet de tigari, ca eram terminati. Scria pe pagina de net a aeroportului ca e un shatal pana la Paris, asa ca am purces sa caut shatalu. Nu era nici o naveta ,mama lor de francezi, erau niste autobuze pe care scria shatal si care mai costau si 15 coco de persoana. Am facut socoteala ca daca mai adaug la pretul destul de piparat al lowcostului si costul shatalui puteam sa mergem lejer cu orice cursa de linie, dar asta-i viata, am fi ratat Beauvais-ul.
Dupa vreo ora si ceva ajungem, in sfarsit, in orasul luminilor. Ne lasa autobuzul in Paris si aflam cu bucurie ca hotelul unde trebuia sa ajungem era tocmai in cealalta parte a orasului. Asa ca ne-am facut, ca fraierii, abonamente pe toate mijloacele de transport in comun din Paris, freo 30 de coco de persoana. Pe la 5 si ceva ajungem in suburbia unde era hotelul nostru. Ne mai ia vreo 15 minute ca sa iesim din gara, ca la astia trebuie sa bagi biletul in automat ca sa iesi din gara.
In timp ce bajbaiam drumul inspre hotel observ ca o shaorma amarata era 5 coco cam peste tot si o linistesc pe nevasta-mea:
- Bubo, stai calma! M-am uitat pe gugal si e Carrefour la doi pasi de hotel.
Dupa ce ne-am cazat am dat fuga la Carrefour sa facem aprovizionarea. Nevasta-mea a sarit pe macaroane, eu pe sortimentele de bere. Macaroanele erau bune, berile execrabile. Noi am fi vrut sa facem si o mica plimbarica, dar eram terminati dupa o zi intreaga pe drumuri.
A doua zi ,blindati cu senvisuri, sucuri si beri, am pornit sa vizitam orasul. Prima oprire: catedrala Notre-Dame.
Amandoi citisem o galagie de carti despre ea asa ca eram chiar un pic emotionati. Speram sa fie ceva in genul Vaticanului. Ne-a cam picat fata cand am vazut cat de mica este, in comparatie cu orice catedrala din Italia sau din peninsula Iberica. Pasim inauntru cu speranta ca ,na, poate interiorul o sa ne socheze. Nevasta-mea ma pune sa fotografiez vitraliile, ca cica-s frumoase.
Pana mea, erau niste cioburi colorate, ce-i drept armonios imbinate. Iesim si zic:
- Hai sa urcam in turn, sa vedem garguile de mai aproape.
La intrare, un afis ne anunta ca din cauza grevei ce n'est pas possible. Am uitat sa precizez ca noi am avut bafta sa fim acolo exact cand erau grevele generate de marirea varstei de pensionare in Franta, plus alerta terorista internationala de gradul doi.
Dupa catedrala, zic sa mergem sa vedem Ministerul de Justitie si capela de langa el. Erau inchise si astea din cauza grevei. Asa ca ne apucam sa facem turul insulelor “a pied”,cum zic francezii. Ce sa spun, ne-am plictisit groaznic,incat si acum stau si ma intreb cum poate sa spuna cineva ca Parisul e frumos.
Ca sa spal deziluzia, zic:
- Fata, acum mergem in carterul latin!
Si-am mers. Cum am intrat pe strada principala am crezut ca ne-am teleportat in Paralia Katerini. Shaormerii si gyroserii cat vedeai cu ochii si nici urma de vreun restaurant frantuzesc. Singurul lucru notabil a fost restaurantul Phou Thai, din motive lesne de inteles, in rest absolut nimic. Trecem pe langa universitate, facem poze cu statuia lui Montaigne si urcam inspre Universitatea Tehnica.
Nimic interesant, asa ca o luam inspre Pantheon.
Langa Pantheon e o biserica foarte draguta si interesanta, fosta moschee, ce merita vizitata. Intram la Pantheon, care e un fel de biserica cu cimitir la subsol, pentru bastanii lor (Voltaire, Hugo, Zola, etc.). Panorama e frumoasa si merita drumul, caci vezi Parisul in toate directiile.
Dupa Pantheon am coborat in gradinile Luxemburgului. Dragut parcul, nimic de zis. Era puzderie de lume care lenevea la soare, de unde am tras concluzia ca francezii sunt la fel de harnici ca grecii.
Va urma...
N.A.: Nu va speriati, ne-am "impacat" cu Parisul, in cele din urma, dupa cum veti afla din episoadele urmatoare. Dar sa-i permitem autorului sa se reculeaga...
Pana atunci, noi ne recitim maine, cand o sa va povestesc de ce mi-a placut mie la Notre Dame (nevasta neascultatoare ce sunt:P)
luni, 9 aprilie 2012
Sa mancam , sa mancam, sa mancam! Cheesecake
Va amintiti cum cantau soriceii , cand pleca motanul Danila de acasa? Daca da, sunteti de-ai mei. Daca nu, sunteti inadmisibil de tineri! Ha!
Fara alte introduceri, va prezint le Cheesecake:
INGREDIENTE:
- 300 gr biscuiti digestivi sau populari
- 100 gr unt
- 600 gr crema de branza (Philadelphia, Almette, 365, etc)
- 100 gr smantana grasa
- 100 gr zahar tos
- 3 oua mari
- coaja unei lamai
- extract/esenta de vanilie sau orice alta aroma preferati
- 2 linguri de faina
- 100 gr de fructe de padure+100gr de zahar sau dulceata:)
PROCES TEHNOLOGIC:
Crusta
Untul topit se toarna peste biscuitii zdrobiti in prealabil si se rastoarna in tava unsa si tapetata, avand grija sa presati "aluatul" de fundul si peretii tavii.
Dati tava la rece, timp de 20 minute.
Umplutura
Aici e simplu. Amestecati crema de branza, smantana, zaharul si ouale, pana obtineti o crema pufoasa si omogena, apoi adaugati coaja de lamaie, aromele si cele doua linguri de faina. Aveti grija sa incorporati bine faina, pentru a evita cocoloasele.
"Zama" rezultata se toarna peste crusta (please see below) si se da la cuptor , la foc mediu spre mic, timp de aproximativ 50-60 minute, in functie de cuptor.
Adica pana arata cam asa:
Gigea, right? ;;)
Va sugerez sa o lasati sa se raceasca in cuptor, cu usa inchisa, pentru a evita aparitia crapaturilor.Nu e nicio drama daca se crapa, ca o tencuiti cu dulceata, dar asa, pentru reputatia gospodinei, zic:P
Daca puteti (a se citi : daca nu v-o ia inainte un anumit sot, cu anumite pofte, ce atenteaza la o anumita prajitura, suficient spre deosebit de fierbinte), pastrati-o la frigider timp de cateva ore, sau chiar pana a doua zi. O puteti decora cu dulceata de zmeura/fructe de padure/etc, sau puteti face un sos rapid din fructe+zahar+apa, daca vreti. Nu vreti, nu faceti, simplu!
Et voila! Peisaj cu cizcheic!
A mea a iesit mai joasa pentru ca am copt-o intr-o tava de 28cm diametru. Daca vreti sa iasa mai inalta (ca la birt;;), fie mariti cantitatea , pentru o astfel de tava, fie o coaceti intr-o tava de 24cm diametru.
Pentru sugestii si reclamatii, stiti unde ma gasiti.
Bizoaie!
Fara alte introduceri, va prezint le Cheesecake:
INGREDIENTE:
- 300 gr biscuiti digestivi sau populari
- 100 gr unt
- 600 gr crema de branza (Philadelphia, Almette, 365, etc)
- 100 gr smantana grasa
- 100 gr zahar tos
- 3 oua mari
- coaja unei lamai
- extract/esenta de vanilie sau orice alta aroma preferati
- 2 linguri de faina
- 100 gr de fructe de padure+100gr de zahar sau dulceata:)
PROCES TEHNOLOGIC:
Crusta
Untul topit se toarna peste biscuitii zdrobiti in prealabil si se rastoarna in tava unsa si tapetata, avand grija sa presati "aluatul" de fundul si peretii tavii.
Dati tava la rece, timp de 20 minute.
Umplutura
Aici e simplu. Amestecati crema de branza, smantana, zaharul si ouale, pana obtineti o crema pufoasa si omogena, apoi adaugati coaja de lamaie, aromele si cele doua linguri de faina. Aveti grija sa incorporati bine faina, pentru a evita cocoloasele.
"Zama" rezultata se toarna peste crusta (please see below) si se da la cuptor , la foc mediu spre mic, timp de aproximativ 50-60 minute, in functie de cuptor.
Adica pana arata cam asa:
Gigea, right? ;;)
Va sugerez sa o lasati sa se raceasca in cuptor, cu usa inchisa, pentru a evita aparitia crapaturilor.Nu e nicio drama daca se crapa, ca o tencuiti cu dulceata, dar asa, pentru reputatia gospodinei, zic:P
Daca puteti (a se citi : daca nu v-o ia inainte un anumit sot, cu anumite pofte, ce atenteaza la o anumita prajitura, suficient spre deosebit de fierbinte), pastrati-o la frigider timp de cateva ore, sau chiar pana a doua zi. O puteti decora cu dulceata de zmeura/fructe de padure/etc, sau puteti face un sos rapid din fructe+zahar+apa, daca vreti. Nu vreti, nu faceti, simplu!
Et voila! Peisaj cu cizcheic!
A mea a iesit mai joasa pentru ca am copt-o intr-o tava de 28cm diametru. Daca vreti sa iasa mai inalta (ca la birt;;), fie mariti cantitatea , pentru o astfel de tava, fie o coaceti intr-o tava de 24cm diametru.
Pentru sugestii si reclamatii, stiti unde ma gasiti.
Bizoaie!
marți, 3 aprilie 2012
Despre infertilitate sau , pur si simplu, despre cautarea fericirii
Postul acesta este in lucru de cateva luni bune, cel putin in capsorul meu, insa am tot amanat si asteptat momentul potrivit sa-l pun in cuvinte. Odata cu operatia, consider ca s-a incheiat un ciclu foarte important din povestea infertilitatii noastre, si m-am gandit sa arunc in eter informatiile pe care le-am adunat noi, de-a lungul ultimilor doi ani. Daca vor fi de folos cuiva, ma voi considera foarte fericita.
Preconceptia
Surprinzator sau nu, noi am plecat de la premiza ca ,daca pana la momentul in care am decis sa concepem nu am avut probleme de sanatate, si nici o sarcina la activ (pentru ca ne protejasem), nu vom avea probleme in a concepe. Mai exista si teoria mult prea cunoscuta care spune ca un cuplu poate fi considerat "infertil" abia dupa un an de incercari nefinalizate cu o sarcina. Daca-mi aduc bine aminte, unii spun ca-s chiar doi ani.
Parerea mea strict personala este ca e putin nerealist sa te iei doar dupa teoriile astea, chiar daca stiu ca-s medici care le recita cu fervoare, si trimit cuplul acasa , sa-si consume anul, si mai apoi "or vedea ei".
Noi am asteptat acel an si rau am facut. Cand iti doresti un copil, fiecare luna face cat o canistra de picaturi chinezesti, si atunci intervin stresul, suferinta, asteptarea aceea dureroasa.
Cand a trecut, in sfarsit, anul, am fost la medic si nu mare ne-a fost surpriza sa aflam ca avem niste probleme de fertilitate destul de serioase, care aveau sa mai intarzie aparitia unei sarcini cu cateva luni bune. Dureros.
Sfatul meu, total neavizat, dar prietenos, din suflet, este urmatorul. Daca stiti ca intentionati sa concepeti in urmatorul an, va rog, faceti-va analizele de preconceptie, o ecografie performanta, monitorizarea ovulatiei (daca este cazul).
Ce trebuie sa stiti cand vreti sa concepeti:
- Exista vreo infectie activa care poate impiedica conceptia? - a se vedea Ureaplasma, cea mai comuna, asimptomatica, dar cauza number 1 pentru infertilitate. Nu tine de igiena personala sau lipsa ei, ci de folosirea fara cap a anumitor produse de igiena intima (si aici ma refer la irigatoare, geluri de dus "speciale", tampoane interne, etc.) Magareata asta de infectie omoara spermatozoizii, as easy as that, asa ca...Eu am avut-o si am fost socata, cand doctorita mi-a spus de la inceput ca este datorata, de cele mai multe ori, "excesului de zel" in igiena intima. Intelegeti ce vreau sa spun;)
- Ciclul menstrual este regulat? - Prin regulat nu ma refer la standardul de 28 de zile. Pot fi 35 de zile, 40, oricat, intre prima zi a ultimei menstruatii, si prima zi a urmatoarei. Orice "abatere" trebuie discutata cu medicul si tratata, daca este cazul.
- Aveti cicluri (an) ovulatorii? - Cea mai mare "greseala" a mea a fost aceea de a crede ca ovulez, pentru simplul fapt ca m menstra. Nu spun ca e o regula, dar aceasta este o intrebare al carei raspuns il puteti afla atunci cand va prezentati la medic pentru analizele de preconceptie. Nu are sens sa va faceti griji inutile, fiecare organism este unic, si chiar daca sunteti in situatia asta, exista tratamente foarte eficiente.
- Starea aparatului reproducator feminin - Aici vorbim despre vagin, col, uter, endometru, trompe, ovare, etc. Uneori nu se ajunge la subiectul asta, mai ales daca v-ati intalnit, pe parcurs, cu una din problemele de mai sus. Este posibil, totusi, sa ajungeti si astfel de investigatii mai amanuntite, cand raspunsul la intrebarile de mai sus este negativ sau daca, sa zicem, ati avut ureaplasma, s-a tratat, dar sarcina nu apare.
- Rh-ul mamei - in cazurile in care mama are Rh Negativ (adica je-v-am zis ca-s speciala!), iar tatal, pozitiv, exista riscul ca mama sa dezvolte anticorpi in contact cu sangele copilului. Acesta nu este un risc la prima sarcina, daca nu apar sangerari, insa trebuie sa va informati medicul, deoarece veti fi nevoite sa va faceti un vaccin, in primele 72 de ore dupa nastere. In cazul sangerarilor din sarcina sau al avorturilor, se aplica acelasi principiu. De ce? Deoarece corpul incepe sa produca anticorpi in momentul in care sangele mamei se amesteca cu cel al bebelusului (care are, foarte probabil, Rh pozitiv).
Daca stiti ca aveti Rh negativ, intrebati-va medicul, cautati vaccinul de anticorpi si procurati-l din timp. Se gaseste greu si este foarte scump (undeva la 500 ron, o doza :D).
- Probleme de coagulare a sangelui - analiza aceasta ar trebui sa fie inclusa in setul standard de preconceptie. Daca nu e, intrebati-va medicul. Daca, din pacate, aveti o sarcina pierduta la activ, recomandarea este sa va faceti aceste analize. Din cate stiu, se fac la Fundeni, cu recomandare de la medicul de familie.
- Fertilitatea masculina - multe cupluri pleaca de la premiza ca problema e la femeie. Nu stiu de unde logica asta, dar e important ca sotul/partenerul sa isi faca analizele de rigoare, pentru a se asigura ca nu exista afectiuni ce ar putea influenta fertilitatea cuplurilor. Nu va faceti griji, baieti, nu inseamna ca nu sunteti virili. Uneori numarul spermatozoizilor sau gradul de motricitate nu este cel "ideal", dar asta se trateaza prin dieta, tratament medicamentos sau , unde e nevoie, se poate recurge la fertilizare in vitro. Nu spun ca voi ati avea probleme, nu nu. Spun doar ca ar fi frumos sa va cautati si voi:P
In cazul nostru, eu le-am avut pe toate de mai sus:))) Dupa un an de chinuri si asteptare, am facut acel set de analize, am aflat ca am ureaplasma, am tratat-o. In paralel, am urmat un tratament pentru reglarea ciclului menstrual (care la mine aparea precum varcolacii, cand era luna plina:P) si, implicit, "incurajarea" dezvoltarii unui folicul dominant , din care sa rezulte un ovul viabil.
Big buba! Desi tratamentul urmat a avut succes, in sensul ca am obtinut o sarcina, avand uter retrovers, nu a vazut nimeni ca uterul meu mai este si septat. Odata cu aparitia bebelusului si, implicit, marirea uterului, malformatia uterina a devenit vizibila la ecograf, chiar de la prima ecografie, de luare in evidenta.
Nu am cuvinte sa-i multumesc doamnei doctor Vladu, care ne-a indrumat si incurajat inca din prima clipa. Am stiut de la bun inceput ca va fi o sarcina cu risc, ca va trebui sa stau la pat pana la termen, ca exista riscul unei nasteri premature sau chiar a unui avort, cum s-a si intamplat. Sa va explic. In cazul uterului septat (cu perete pe mijloc), apare riscul de ruptura uterina sau a placentei, deoarece acel sept nu este la fel de flexibil precum peretii uterini. Pe masura ce sarcina avanseaza, spatiul devine tot mai limitat, iar riscul ca acel perete sa se rupa este foarte mare. Deduceti si voi consecintele.
In situatia data, deoarece copilul era sanatos si viabil, nu am putut decat urma sfaturile si sa ne rugam ca totul sa fie bine. Nu a fost, iar asta este unicul meu mare regret legat de saga asta. Ma intreb ce s-ar fi intamplat, daca nu as fi dat peste doctorita mea, daca as fi continuat cu medicul anterior, care mi-ar fi spus ca e o pierdere de sarcina "normala", daca am fi luat-o de la capat, expunandu-ne iar riscului de a pierde inca o sarcina.
Odata confirmat faptul ca sarcina s-a oprit din evolutie, am fost nevoiti sa trecem printr-un chiuretaj foarte dureros si traumatizant, care ar fi putut evitat, daca medicii pe care i-am vizitat, inainte de sarcina, ar fi vazut malformatia uterina. Dar trecem peste asta, fuse si se duse.
Urmarea o stiti. Am asteptat trei luni, pentru a permite uterului sa-si revina dupa chiuretaj, am facut doua seturi de analize , pentru a ne asigura ca nu intru in operatie cu vreo infectie activa, si am trecut la pregatirea pre-operatorie.
Stiu ca ma repet, dar nu pot sa nu recunosc meritul IMENS al doamnei Cristina Vladu, careia ii datorez, sunt convinsa, sansa pe care o am azi. M-a tinut de mana pe durata sarcinii, m-a mangaiat cand a trebuit sa-mi spuna ca s-a terminat, si tot ea a avut grija sa-mi explice, pas cu pas, tot ce avea sa urmeze in tratamentul afectiunilor mele.
E foarte important sa stiti ce va asteapta, nu doar pentru ca asa este normal, ci pentru ca ,psihic vorbind, va ajuta sa va pregatiti si sa acceptati cu mai multa usurinta toate interventiile si tratamentele,oricat de neplacute ar fi acestea.
Mie mi s-a desenat pe hartie, mi s-a explicat. Am stiut de la bun inceput in ce va consta operatia, cat va dura, ca exista riscul ca uterul sa fie perforat. Am stiut si asta m-a ajutat sa intru in sala de operatie razand, convinsa ca va fi bine. Si asa a fost:)
Mi-amintesc ca m-am trezit la terapie intensiva, si am intrebat daca mi-au perforat uterul. Stiu ca m-a luat cineva de mana si mi-a spus ca totul a fost perfect, ca-s bine, si am adormit la loc:))
Ce vreau eu sa spun este ca a face un copil este si ar trebui sa fie cel mai natural si firesc lucru din lume. Cred cu tarie. Din pacate, insa, exista multe cupluri care isi doresc si sunt nevoiti sa treaca prin ani de incercari dureroase, obositoare si costisitoare. Nu vreau sa sperii pe nimeni, nici sa va fac sa plecati de la premiza ca ar fi ceva in neregula cu voi, dar, din perspectiva unora care se stiau si credeau sanatosi, si , iata, implinesc curand 2 ani de asteptari, eu zic ca merita sa investiti intr-un set de analize.
Va doresc sa nu aveti nevoie de medici, sa primiti vesti bune, sa se intample lucrurile asa cum vreti si le simtiti. Si daca nu e asa, nu va pierdeti speranta. Merita!
Disclaimer : Acest post nu este si nu se vrea a fi unul cu valoare de studiu medical. Medicul vostru stie cel mai bine ce e de facut si cum. Eu am cautat sa impartasesc din experienta mea cu voi, in speranta ca va fi de folos cuiva. Daca aveti alte idei, sfaturi, puncte care credeti ca ar trebui sa apara mai sus, astept cu drag :)
Va pup!
Preconceptia
Surprinzator sau nu, noi am plecat de la premiza ca ,daca pana la momentul in care am decis sa concepem nu am avut probleme de sanatate, si nici o sarcina la activ (pentru ca ne protejasem), nu vom avea probleme in a concepe. Mai exista si teoria mult prea cunoscuta care spune ca un cuplu poate fi considerat "infertil" abia dupa un an de incercari nefinalizate cu o sarcina. Daca-mi aduc bine aminte, unii spun ca-s chiar doi ani.
Parerea mea strict personala este ca e putin nerealist sa te iei doar dupa teoriile astea, chiar daca stiu ca-s medici care le recita cu fervoare, si trimit cuplul acasa , sa-si consume anul, si mai apoi "or vedea ei".
Noi am asteptat acel an si rau am facut. Cand iti doresti un copil, fiecare luna face cat o canistra de picaturi chinezesti, si atunci intervin stresul, suferinta, asteptarea aceea dureroasa.
Cand a trecut, in sfarsit, anul, am fost la medic si nu mare ne-a fost surpriza sa aflam ca avem niste probleme de fertilitate destul de serioase, care aveau sa mai intarzie aparitia unei sarcini cu cateva luni bune. Dureros.
Sfatul meu, total neavizat, dar prietenos, din suflet, este urmatorul. Daca stiti ca intentionati sa concepeti in urmatorul an, va rog, faceti-va analizele de preconceptie, o ecografie performanta, monitorizarea ovulatiei (daca este cazul).
Ce trebuie sa stiti cand vreti sa concepeti:
- Exista vreo infectie activa care poate impiedica conceptia? - a se vedea Ureaplasma, cea mai comuna, asimptomatica, dar cauza number 1 pentru infertilitate. Nu tine de igiena personala sau lipsa ei, ci de folosirea fara cap a anumitor produse de igiena intima (si aici ma refer la irigatoare, geluri de dus "speciale", tampoane interne, etc.) Magareata asta de infectie omoara spermatozoizii, as easy as that, asa ca...Eu am avut-o si am fost socata, cand doctorita mi-a spus de la inceput ca este datorata, de cele mai multe ori, "excesului de zel" in igiena intima. Intelegeti ce vreau sa spun;)
- Ciclul menstrual este regulat? - Prin regulat nu ma refer la standardul de 28 de zile. Pot fi 35 de zile, 40, oricat, intre prima zi a ultimei menstruatii, si prima zi a urmatoarei. Orice "abatere" trebuie discutata cu medicul si tratata, daca este cazul.
- Aveti cicluri (an) ovulatorii? - Cea mai mare "greseala" a mea a fost aceea de a crede ca ovulez, pentru simplul fapt ca m menstra. Nu spun ca e o regula, dar aceasta este o intrebare al carei raspuns il puteti afla atunci cand va prezentati la medic pentru analizele de preconceptie. Nu are sens sa va faceti griji inutile, fiecare organism este unic, si chiar daca sunteti in situatia asta, exista tratamente foarte eficiente.
- Starea aparatului reproducator feminin - Aici vorbim despre vagin, col, uter, endometru, trompe, ovare, etc. Uneori nu se ajunge la subiectul asta, mai ales daca v-ati intalnit, pe parcurs, cu una din problemele de mai sus. Este posibil, totusi, sa ajungeti si astfel de investigatii mai amanuntite, cand raspunsul la intrebarile de mai sus este negativ sau daca, sa zicem, ati avut ureaplasma, s-a tratat, dar sarcina nu apare.
- Rh-ul mamei - in cazurile in care mama are Rh Negativ (adica je-v-am zis ca-s speciala!), iar tatal, pozitiv, exista riscul ca mama sa dezvolte anticorpi in contact cu sangele copilului. Acesta nu este un risc la prima sarcina, daca nu apar sangerari, insa trebuie sa va informati medicul, deoarece veti fi nevoite sa va faceti un vaccin, in primele 72 de ore dupa nastere. In cazul sangerarilor din sarcina sau al avorturilor, se aplica acelasi principiu. De ce? Deoarece corpul incepe sa produca anticorpi in momentul in care sangele mamei se amesteca cu cel al bebelusului (care are, foarte probabil, Rh pozitiv).
Daca stiti ca aveti Rh negativ, intrebati-va medicul, cautati vaccinul de anticorpi si procurati-l din timp. Se gaseste greu si este foarte scump (undeva la 500 ron, o doza :D).
- Probleme de coagulare a sangelui - analiza aceasta ar trebui sa fie inclusa in setul standard de preconceptie. Daca nu e, intrebati-va medicul. Daca, din pacate, aveti o sarcina pierduta la activ, recomandarea este sa va faceti aceste analize. Din cate stiu, se fac la Fundeni, cu recomandare de la medicul de familie.
- Fertilitatea masculina - multe cupluri pleaca de la premiza ca problema e la femeie. Nu stiu de unde logica asta, dar e important ca sotul/partenerul sa isi faca analizele de rigoare, pentru a se asigura ca nu exista afectiuni ce ar putea influenta fertilitatea cuplurilor. Nu va faceti griji, baieti, nu inseamna ca nu sunteti virili. Uneori numarul spermatozoizilor sau gradul de motricitate nu este cel "ideal", dar asta se trateaza prin dieta, tratament medicamentos sau , unde e nevoie, se poate recurge la fertilizare in vitro. Nu spun ca voi ati avea probleme, nu nu. Spun doar ca ar fi frumos sa va cautati si voi:P
In cazul nostru, eu le-am avut pe toate de mai sus:))) Dupa un an de chinuri si asteptare, am facut acel set de analize, am aflat ca am ureaplasma, am tratat-o. In paralel, am urmat un tratament pentru reglarea ciclului menstrual (care la mine aparea precum varcolacii, cand era luna plina:P) si, implicit, "incurajarea" dezvoltarii unui folicul dominant , din care sa rezulte un ovul viabil.
Big buba! Desi tratamentul urmat a avut succes, in sensul ca am obtinut o sarcina, avand uter retrovers, nu a vazut nimeni ca uterul meu mai este si septat. Odata cu aparitia bebelusului si, implicit, marirea uterului, malformatia uterina a devenit vizibila la ecograf, chiar de la prima ecografie, de luare in evidenta.
Nu am cuvinte sa-i multumesc doamnei doctor Vladu, care ne-a indrumat si incurajat inca din prima clipa. Am stiut de la bun inceput ca va fi o sarcina cu risc, ca va trebui sa stau la pat pana la termen, ca exista riscul unei nasteri premature sau chiar a unui avort, cum s-a si intamplat. Sa va explic. In cazul uterului septat (cu perete pe mijloc), apare riscul de ruptura uterina sau a placentei, deoarece acel sept nu este la fel de flexibil precum peretii uterini. Pe masura ce sarcina avanseaza, spatiul devine tot mai limitat, iar riscul ca acel perete sa se rupa este foarte mare. Deduceti si voi consecintele.
In situatia data, deoarece copilul era sanatos si viabil, nu am putut decat urma sfaturile si sa ne rugam ca totul sa fie bine. Nu a fost, iar asta este unicul meu mare regret legat de saga asta. Ma intreb ce s-ar fi intamplat, daca nu as fi dat peste doctorita mea, daca as fi continuat cu medicul anterior, care mi-ar fi spus ca e o pierdere de sarcina "normala", daca am fi luat-o de la capat, expunandu-ne iar riscului de a pierde inca o sarcina.
Odata confirmat faptul ca sarcina s-a oprit din evolutie, am fost nevoiti sa trecem printr-un chiuretaj foarte dureros si traumatizant, care ar fi putut evitat, daca medicii pe care i-am vizitat, inainte de sarcina, ar fi vazut malformatia uterina. Dar trecem peste asta, fuse si se duse.
Urmarea o stiti. Am asteptat trei luni, pentru a permite uterului sa-si revina dupa chiuretaj, am facut doua seturi de analize , pentru a ne asigura ca nu intru in operatie cu vreo infectie activa, si am trecut la pregatirea pre-operatorie.
Stiu ca ma repet, dar nu pot sa nu recunosc meritul IMENS al doamnei Cristina Vladu, careia ii datorez, sunt convinsa, sansa pe care o am azi. M-a tinut de mana pe durata sarcinii, m-a mangaiat cand a trebuit sa-mi spuna ca s-a terminat, si tot ea a avut grija sa-mi explice, pas cu pas, tot ce avea sa urmeze in tratamentul afectiunilor mele.
E foarte important sa stiti ce va asteapta, nu doar pentru ca asa este normal, ci pentru ca ,psihic vorbind, va ajuta sa va pregatiti si sa acceptati cu mai multa usurinta toate interventiile si tratamentele,oricat de neplacute ar fi acestea.
Mie mi s-a desenat pe hartie, mi s-a explicat. Am stiut de la bun inceput in ce va consta operatia, cat va dura, ca exista riscul ca uterul sa fie perforat. Am stiut si asta m-a ajutat sa intru in sala de operatie razand, convinsa ca va fi bine. Si asa a fost:)
Mi-amintesc ca m-am trezit la terapie intensiva, si am intrebat daca mi-au perforat uterul. Stiu ca m-a luat cineva de mana si mi-a spus ca totul a fost perfect, ca-s bine, si am adormit la loc:))
Ce vreau eu sa spun este ca a face un copil este si ar trebui sa fie cel mai natural si firesc lucru din lume. Cred cu tarie. Din pacate, insa, exista multe cupluri care isi doresc si sunt nevoiti sa treaca prin ani de incercari dureroase, obositoare si costisitoare. Nu vreau sa sperii pe nimeni, nici sa va fac sa plecati de la premiza ca ar fi ceva in neregula cu voi, dar, din perspectiva unora care se stiau si credeau sanatosi, si , iata, implinesc curand 2 ani de asteptari, eu zic ca merita sa investiti intr-un set de analize.
Va doresc sa nu aveti nevoie de medici, sa primiti vesti bune, sa se intample lucrurile asa cum vreti si le simtiti. Si daca nu e asa, nu va pierdeti speranta. Merita!
Disclaimer : Acest post nu este si nu se vrea a fi unul cu valoare de studiu medical. Medicul vostru stie cel mai bine ce e de facut si cum. Eu am cautat sa impartasesc din experienta mea cu voi, in speranta ca va fi de folos cuiva. Daca aveti alte idei, sfaturi, puncte care credeti ca ar trebui sa apara mai sus, astept cu drag :)
Va pup!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)